Nu pot să tac, chiar dacă o să doară,
În țara asta, am avut cândva eroi,
Care-au știut pentru pământ să moară!
Oameni viteji, ce umărul l-au pus,
Ca țara-n mâini străine să nu cadă,
Și au ținut mereu stindardul sus,
O palmă de pământ să nu se piardă!
Au fost țărani, fără prea multă școală,
Și au muncit prin praf și prin noroi...
Au ridicat cetăți cu mâna goală
Și au arat...cu plugul tras de boi!
Noi ne lăudăm că suntem pui de lei,
Însă...pardon...dar tare îmi e frică,
Că doar ne arătăm că suntem zmei,
Dar...ne schimbăm în miei...la o adică!
Nu am avut nevoie de-un război,
Să arătăm cât suntem noi de breji,
Că au luat, care ce-au vrut de pe la noi
Și-am dovedit cât suntem de viteji!
.............................................................
Sâ încercăm cât se mai poate,
Măcar în vremea de apoi,
Să nu le pierdem chiar pe toate,
Să mai salvăm ceva din noi!
Chiar dacă nu mai e dreptate,
Ci doar minciuni la orice pas,
Să mai salvăm din demnitate...
Atâta...cât ne-a mai rămas!
Să judecăm mai înțelept,
Cât încă suntem un popor,
Să nu mai fim, că nu e drept,
Preș sub picioare, tuturor!
Istoria ne-a demonstrat,
Că de-a fost pace ori război,
Toți în picioare ne-au călcat
Și-au rupt mereu bucăți din noi!
Dacă acum nu ne trezim,
O să plătim un greu tribut
Și-o să ajungem să vorbim,
De ROMÂNIA...la trecut!
Dorel Mărgan
În țara asta, am avut cândva eroi,
Care-au știut pentru pământ să moară!
Oameni viteji, ce umărul l-au pus,
Ca țara-n mâini străine să nu cadă,
Și au ținut mereu stindardul sus,
O palmă de pământ să nu se piardă!
Au fost țărani, fără prea multă școală,
Și au muncit prin praf și prin noroi...
Au ridicat cetăți cu mâna goală
Și au arat...cu plugul tras de boi!
Noi ne lăudăm că suntem pui de lei,
Însă...pardon...dar tare îmi e frică,
Că doar ne arătăm că suntem zmei,
Dar...ne schimbăm în miei...la o adică!
Nu am avut nevoie de-un război,
Să arătăm cât suntem noi de breji,
Că au luat, care ce-au vrut de pe la noi
Și-am dovedit cât suntem de viteji!
.............................................................
Sâ încercăm cât se mai poate,
Măcar în vremea de apoi,
Să nu le pierdem chiar pe toate,
Să mai salvăm ceva din noi!
Chiar dacă nu mai e dreptate,
Ci doar minciuni la orice pas,
Să mai salvăm din demnitate...
Atâta...cât ne-a mai rămas!
Să judecăm mai înțelept,
Cât încă suntem un popor,
Să nu mai fim, că nu e drept,
Preș sub picioare, tuturor!
Istoria ne-a demonstrat,
Că de-a fost pace ori război,
Toți în picioare ne-au călcat
Și-au rupt mereu bucăți din noi!
Dacă acum nu ne trezim,
O să plătim un greu tribut
Și-o să ajungem să vorbim,
De ROMÂNIA...la trecut!
Dorel Mărgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu