Luna în care te-ai născut îți spune care este floarea ta protectoare

Să știi ce floare reprezintă o anumită lună este important atunci când vrei să îi dăruiești cuiva buchetul perfect sau dacă vrei să îți înfrumusețezi casa și, în același timp, să atragi energiile pozitive de partea ta.
Ianuarie

Cei născuți în luna ianuarie sunt reprezentați de garoafe, numite în perioada antică „florile zeilor‟. Garoafele simbolizează iubirea, loialitatea și perseverența. De asemenea, arată admirație și afecțiune.
Februarie

Violetele sunt simbolul persoanelor născute în luna februarie. Ele reprezintă devotamentul și inocența, loialitatea și fidelitatea.
Martie

Pe măsură ce temperaturile cresc, grădina este înfrumusețată de narcise. Aceste plante reprezintă luna martie și simbolizează renașterea, speranța, siguranța și frumusețea.
Aprilie

Dacă te-ai născut în luna aprilie, ține cont să îți înfrumusețezi locuința cu margarete! Aceste flori simbolizează dragostea, loialitatea și puritatea.
Mai

Crinul este floarea protectoare a lunii mai. Mai precis, parfumul său atrage energiile pozitive, fiind un simbol al fericirii.
Iunie

Persoanele născute în luna iunie vor fi impresionate dacă vor primi în dar un buchet de trandafiri, mai ales dacă vor afla că sunt florile care le protejează. Trandafirii roșii reprezintă dragostea și afecțiunea, cei roz admirația, iar trandafirii albi puritatea.

Iulie

Floarea protectoare a lunii iulie este nufărul. Această plantă simbolizează renașterea, deoarece se deschide și se închide în fiecare zi. Mai precis, nuferii albi atrag puritatea, cei roz prietenia și soiurile roșii pasiunea.
August

Încă din cele mai vechi timpuri, gladiolele reprezintă victoria și vindecarea. De asemenea, ele sunt simboluri ale puterii.
Septembrie

Dacă te-ai născut în luna septembrie, margareta mov este floarea care te reprezintă. Simbolizează dragostea puternică, inovația și puterea.
Octombrie

Potrivit tradiției, gălbenelele sunt florile care reprezintă luna octombrie și îi protejează pe cei născuți în această perioadă din an. Cu tonuri îndrăznețe, gălbenelele simbolizează prosperitatea, optimismul și pozitivitatea.
Noiembrie

Crizantemele sunt florile care ți se potrivesc, dacă te-ai născut în noiembrie. Simbolizează bucuria, longevitatea, loialitatea și prietenia.
Decembrie

Crăciunița sau Floarea Crăciunului este planta celor născuți în decembrie. Cândva, această floare a fost un simbol al purității, iar astăzi reprezintă bunăstarea, fericirea și succesul.

Sursă foto: Shutterstock

https://clickpentrufemei.ro/dezvoltare-personala/luna-in-care-te-ai-nascut-iti-spune-care-este-2306940.html

„Tatăl nostru” în limbajul florilor

Şi vântul porneşte
Ecoul Divin,
C-un freamăt pădurea
Răspunde: Amin.

Plâpândul ghiocel
Ieşind de sub zăpadă
Striga: Tatăl nostru
Ca lumea să-l vadă.

Care eşti în ceruri,
Şopti floarea-soarelui
Şi-un văl de lumină
căzu pe răzoare.

Smerit, busuiocul
Când vântul îl mână
Şi-i scutură roua
Sfinţească-se-ngână.

Când numele-Ţi spune
Trist ochiul-de-bou
Nu ştiu de-a fost şoaptă
Sau numai ecou.

Albastră ca cerul
O nu-mă-uita
Spune: Împărăţia
să fie a Ta.

Şi facă-se voia Ta
Suspină o camee
Calcată-n picioare
Pe alba alee...

Când nuferii-n lacuri
Văd stele că sunt,
Şoptesc: Cum e-n ceruri
Aşa și pe pământ.

Şi grâul, când moara
Vuieşte într-una
A zis: Pâinea noastră
Cea de totdeauna.

Iar nalba şi gura
De-leu, amândouă,
La fel, rugătoare,
Răspund: Dă-ne-o nouă.

Cu gândul la fluturi
Stau rozele-n glastre
Şi spun: Iartă nouă
Greşelile noastre.

Precum noi iertăm
Greşiţii, încet,
Răspunde garoafa
Uscată-n buchet.

Şi crinii, podoaba
Fecioarei cinstite,
Şoptesc: Nu ne duce
pe noi în ispite.

Iar spinii, ce-odată
Martirii-i purtară
Şi ne izbăveşte
de rele – strigară.

Şi vântul porneşte
Ecoul Divin,
C-un freamăt pădurea
Răspunde:

Amin.

Legenda păpădiei

 

💮La început, Dumnezeu a trimis un înger pe pământ să întrebe toate plantele cum vor să arate. Numai papadia nu știa cum dorea să arate și îngerul i-a mai lăsat o zi, să se gandeasca...
În ziua aceea, papadia s-a rugat, s-a gândit și s-a răzgândit, până a dat cu ochii de Soare, apoi s-a hotărât ca vrea sa arate ca El. Știa că vrea sa fie galbenă și frumoasă , strălucitoare și caldă , ca soarele...
Apoi a văzut Luna și se răzgândi...Voia să arate ca ea. Sa fie albă , rece, mândră și frumoasa...
Apoi a văzut stelele și îi plăcură și acelea. Când veni îngerul nu mai știa ce să-i spună: voia să fie ca soarele, ca luna, ca stelele... Așa că Dumnezeu i-a indeplinit toate dorintele. De aceea papadia este la început galbenă ca soarele, apoi albă ca luna și dacă sufli peste ea se împrăștie precum stelele!


Maica Siluana Vlad

LEGENDA FLORII PAȘTELUI

Una dintre cele mai frumoase povestiri.

Când Bunul Dumnezeu a făcut intrega Sa creatie, a impodobit toata Gradina Raiului cu flori care mai de care mai frumoase si mai parfumate. Dacă cerul este impodobit tot cu stele, atunci și pamantul a fost impodobit cu flori.

Dintre toate florile pe care Dumnezeu le-a pus in Gradina Raiului și care s-au raspandit apoi pe tot pământul, cu siguranță cea mai aleasă este Floarea Paștelui sau Pastita. Pe cât pare de firava si de neinsemnata, pe atat este de suava si de frumoasa.Se spune despre ea ca pentru o zi este regina florilor, iar acea zi este Sfanta Sarbatoare a Invierii- Pastele.

Si aceasta pentru ca a fost printre martorii Invierii Fiuluilui Dumnezeu. De aceea are si haina stralucitoare alb-galbuie, asemenea luminii.Atunci cand Domnul Iisus Hristos fusese rastignit si era dus catre mormant, tot drumul era presarat cu niste floricele mohorate ce plangeau alaturi de femeile mironosite.

Atunci una dintre ele a cules un buchetel si l-a pus la intrarea in care era sapat mormantul. Intrarea in mormant fusese acoperita cu o piatra mare, ce nu putea fi urnita decat de mai multi oameni la un loc.
Nimeni nu vazuse atunci acele flori mititele, firave si neluate in seama (asa cum nici Hristos nu fusese luat in seama de cei care ar fi trebuit sa recunoasca in El pe Fiul lui Dumnezeu), prinsesera radacini si strajuiau la randul lor piatra de la usa mormantului.Alaturi stateau ostasii care erau pusi sa pazeasca mormantul.

Dar cum in miez de noapte piatra s-a dat la o parte si Fiul lui Dumnezeu, care a biruit moartea, a inviat si o lumina mare s-a ivit la usa mormantului, floricelele firave ce parca plangeau, au devenit deodata stralucitoare si vesele, marturisind si ele Invierea, impreuna cu ingerul ce se afla si el chiar langa mormant.

De atunci, o data pe an, printre suratele lor, in noaptea cea sfanta a Pastelui, pline de stralucire, aceste flori ,,canta” si ele Hristos a inviat si, dupa ele intreg neamul florilor, ce ne incanta ochii si sufletul cu frumusetea si cu parfumul lor. Si tot de atunci, aceste flori galbene sau albe ca lumina Invierii, se numesc Florile Pastelui sau Pastite.

Povestea ghiocelului

Într-o dimineață Dumnezeu i-a șoptit ghicelului:

-Astăzi e timpul să răsari!

Ghiocelul s-a bosumflat puțin pentru că simțea ce frig e,dar era prea respectuos și rușinos pentru a spune ceva...Dumnezeu a zâmbit,știa ce gândește ghiocelul și i-a spus:
-Mă uit la oameni și cei mai mulți sunt triști,dezamăgiți...au uitat să zâmbească,nu mai văd binecuvântarile din viața lor,nu mai observa frumusețea și iubirea pe care le-o dăruiesc...Și te-am ales pe tine,dintre toate florile,pentru că ești gingașă și delicată,ești puritate și speranță,ești simplitate și smerenie,să fii cea care, răsărind, să le aduci speranța.
Ghicelul se simți măgulit...Zâmbi...Își ridică ușor căpșorul de sub zăpadă...Se uită in jur...Oamenii zâmbeau când îl priveau și oftau ușor spunându-și:

-Vine primăvara!

Și parcă le intra lumină în suflet.

Privim cu drag la acest clopoțel firav care parcă râde când soarele îi mângâie petalele...Așa e speranța noastră-ca un ghiocel-simplă,delicată,smerită,surâzătoare...Îi este frică de frigul vieții,dar știe mereu că alți zori de zi aduc soare, aduc primăvară......Dacă într-o floare atât de mică Dumnezeu a pus o semnificație atât de frumoasă,te rog,drag prieten, să te gândești câtă măreție a așezat Dumnezeu în ființa ta.Zâmbește plin de recunoștință și strălucește prin bunătate,iertare și iubire...Plin de smerenie, plin de pace, plin de încredere ridică-ți capul atunci când poverile vieții te doboară...După fiecare iarnă... renaștem...

Florile de primavara sunt purtatoarele unor mesaje codificate.

                                                                              Ghiocelul

Este simbolul gingasiei, fragilitatii, puritatii, neprihanirii, inocentei, naivitatii. Anunta primii fiori de iubire din sufletul persoanei care ii ofera. Oferiti de colegi sau amici, indica disponibilitatea acestora de a fi prieteni adevarati, la nevoie. In zilele ce vor urma, vei primi vesti importante de la persoanele dragi.

                                                                         Zambila alba

Spune ca cel care o ofera se gandeste si se roaga pentru tine, te rasfata si te crede dragalasa; zambila roz e o invitatie la joaca si la aventura; zambila violet marturiseste ca persoana care o ofera e mandra de tine; zambila galbena te anunta ca ai in fata ta o persoana sincera, vesela, prietenoasa; zambila rosie e semn ca cineva iti cere iertare.

Citeste si: Ce semnificatie au florile pe care le-ai primit?

                                                                        Laleaua rosie

Spune "crede-ma ca te iubesc", cea alba este simbolul dragostei curate, renumelui si consideratiei. Atentie cui oferi lalele galbene, caci prevestesc o dragoste fara speranta! In schimb, laleaua roz sau rosie este simbolul gloriei, dar si al supunerii in iubire. Laleaua neagra simbolizeaza o dragoste platonica, fraterna. Laleaua oferita de un barbat tanar sugereaza faptul ca acesta se considera un amant perfect.

                                                  Floarea de "nu-ma-uita" (myosotis)

Este simbolul iubirii adevarate, implinirii, fidelitatii. Sufletul celui care iti ofera o astfel de floare iti marturiseste ca se inchina in fata ta, ca se lasa modelat de mainile tale. Anunta statornicie si idealism afectiv si emotional.

                                                         10 flori care fac minuni

                                                                     Narcisa alba

Indica vanitate, chibzuinta, respect, stabilitate afectiva sau egoism. Oferita de tineri, iti va sopti "cat esti de dulce", de sensibila, de misterioasa si cum "nu pot sa-si dezlipeasca ochii de la tine". Narcisa galbena iti marturiseste o dragoste neimpartasita, timiditatea celuilalt de a-si declara iubirea sau gelozie ascunsa.
                                                                                    Vioreaua
 

Este simbolul modestiei, timiditatii, meditatiei, voiosiei. E floarea amicitiei si e un dar excelent pentru colegele de scoala, de birou, de munca. Nu are mesaj erotic, astfel incat poate fi oferita de o femeie unei alte femei. Cel sau cea care ofera un buchet de viorele se considera a fi o persoana, in care poti avea incredere.

                                                              Topul plantelor de apartament

                                                                Lacramioara (margaritarul)

Este simbolul sansei, dorintei de a reusi prin forte proprii. E un talisman aducator de noroc, de aceea iti recomand ca in a doua sau in a treia zi de la primire sa usuci prin presare o floare din buchet, pe care sa o pastrezi intr-un colt de taina. "Eu aduc fericirea" este mesajul criptat soptit deopotriva de cei doi: complicea si mesagerul.

                                                                         Brandusele galbene

Iti soptesc ca cei care le ofera au mare nevoie de tine. Cele albastre indica faptul ca cineva doreste sa te cunoasca, sa comunice cu tine si te roaga sa accepti propunerea de a va intalni.

                                                                             Toporasii

Sunt mesagerii unei persoane ce spune ca dragostea ei este dincolo de cuvinte, iar sentimentele ii sunt de nezdruncinat. O coronita impletita din toporasi albi si indigo, oferita de un tanar iubitei sale, este o cerere de logodna sau in casatorie.

                                                               Sursa ,FEMEIA.ro !

http://ro.stiri.yahoo.com/secretul-florilor-pr...

"Legenda papadiei"

 

La început , Dumnezeu a trimis un înger pe pământ să întrebe toate plantele cum vor să arate. Numai papadia nu știa cum dorea să arate și îngerul i-a mai lăsat o zi, să se gandeasca. În ziua aceea, papadia s-a rugat, s-a gândit și s-a răzgândit, până a dat cu ochii de Soare, apoi s-a hotărât ca vrea sa arate ca El. Știa că vrea sa fie galbenă și frumoasă , strălucitoare și caldă , ca soarele. Apoi a văzut Luna și se răzgândi...Voia să arate ca ea. Sa fie albă , rece, mândră și frumoasa. Apoi a văzut stelele și îi plăcură și acelea. Când veni îngerul nu mai știa ce să-i spună: voia să fie ca soarele, ca luna, ca stelele.

Așa că Dumnezeu i-a indeplinit toate dorintele. De aceea papadia este la început galbenă ca soarele, apoi albă ca luna și dacă sufli peste ea se împrăștie precum stelele.

Legenda Iasomiei...

Legenda spune ca era o noapte de iarnă, viscolea şi era un frig de crapau pietrele. Peste Bethleem ningea, ningea... Într-o iesle minunată se născuse Iisus. Boul şi măgarul, miloşi, suflau asupra lui, să-l încălzească. Alături vegheau Iosif şi Maria.
Deodată o rafală puternică de vânt a adus un val de aer rece şi zăpadă.
Iosif s-a repezit în calea rafalei cu pieptul, pentru ca frigul să nu ajungă la Pruncuţ. Câţiva fulgi s-au aşezat totuşi pe obrăjorii şi fruntea micului Isus.
Temându-se să nu-L trezescă, Maria s-a aplecat asupra lui cu toată dragostea ei şi cu un sărut a îndepărtat stălucitorii fulgi reci. Minune! Fulgii de nea s-au topit la căldura iubirii materne şi s-au prefăcut în mici flori, cu patru petale mici, ascuţite şi delicate, albe ca neaua şi cu o minunată mireasmă, care a învăluit ieslea pământul şi cerul.

 
Iasomia s-a născut din sărutul dat de Sfânta Fecioară Pruncului Iisus.

LEGENDA LILIACULUI ...

🙏 Bucuria mea, slava lui Dumnezeu ca a venit si anul acesta Lumina Sfanta, in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim. Si fiindca liliacul a-nflorit, haideti sa citim legenda liliacului: “Se spune ca atunci cand l-au rastignit pe Iisus Hristos, Fecioara Maria a fost foarte trista, tulburata si copleșită de durere si plans. S-a plimbat puțin si s-a aşezat sub un copac plin de frunze, dar nu si de flori. Copacul nu a avut niciodata flori. Obosita cum era, a adormit. Copacul a inceput sa-si toarne incet toate frunzele si sa acopere uşor pe Fecioara Maria pentru a o incalzi. Cand s-a trezit, Fecioara Maria a observat ramurile goale ale copacului si s-a intrebat, pentru moment, ce s-a intamplat. Dar cum a vazut toate acele frunze, care au acoperit-o si incalzit-o, a binecuvantat pomul spunand: "- Fii binecuvantat si mirositor!" Cu binecuvantarea Fecioarei Maria, copacul s-a umplut de frunze verzi si flori mirositoare. Se numea liliac!Este liliacul cu acele flori parfumate, care infloreste de Pasti si este binecuvantat de Fecioara Maria!"

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!

🙏 Hristos a inviat!

🙏 Noapte buna!

Preot Ioan 🛎.

Glasul florilor

Închin această poezie tuturor creştinilor care poartă nume de flori, dar şi celor care sunt la suflet precum florile de primăvară.

Se vesteşte peste codri, că a iernii bold se curmă,
Iar de astăzi, primăvara a ajuns din nou la cârmă.
Razele fierbinţi de soare, auzind că-i primăvară,
Se reped într-o năvală peste-a iernii plăpumioară.

Bucuriile zăpezii, fără să se-mpotrivească,
Lasă-n voie primăvara, peste lume să domnească.
Veselia învierii se revarsă-n tonuri vii
Peste flori şi rămurele, peste codri şi câmpii.

Revenind din nou la viaţă, toate florile de-afară,
Pregătesc pe-a lumii scenă, un concert de primăvară.
La acest măreţ spectacol, floricele mii şi mii
Îşi anunţă, iar, prezenţa, cu măiestre melodii.

Vin din vale ghioceii cu zăpadă pe trăsură
Ca să cânte, în tăcere, cei dintâi, o uvertură;
Vin în urmă toporaşii hotărâţi să cânte iară,
La slăvita înviere, în parfum de primăvară.

Vin în grabă liliecii, zambiluţele, salcâmii;
Vin frumoasele narcise de pe-ntreg cuprinsul lumii.
Toată floarea cea vestită a întregului pământ,
Vrea s-aducă azi, pe scenă, Creatorului un cânt.

Rând pe rând pe scenă urcă mii de flori, frumos gătite,
Inundând văzduhul straşnic, cu parfumuri diferite.
Revărsând în jur mireasmă, unele din ele cântă,
Iară altele, prin straie, ochiul dulce ţi-l încântă.

Ghioceii, într-un suflet, cântă oda bucuriei,
Iar un cor de violete, simfonia modestiei;
Sus, pe scenă, liliacul cântă despre tinereţe,
Iar magnolia vorbeşte despre-a florilor nobleţe.

Trandafirii te încântă cu dragi versuri de iubire,
Gălbenelele zic dulce despre dor şi fericire,
Laurii vorbesc de faimă, crinii albi de puritate,
Iar trifoiul dă o pildă tandră de loialitate.

Albăstreaua te uimeşte cu a ei delicateţe,
Iar ferigile zic stihuri parfumate cu francheţe;
Bradul tuturor vorbeşte, cu mult dar, de veşnicie,
Iar măslinul cântă vrednic imnul păcii, cu tărie.

Şi aşa, cu-a sa mireasmă, sau hăinuţă hărăzită,
Fiecare floricică, vesel cântă sau recită,
Aducându-şi fiecare mulţumirea şi obolul
Pentru Cel ce le-a dat viaţă, pentru Tatăl Creatorul.

Fără tobe, fără zbucium, glasul florilor răsună
Şi încing o horă mare, împletite-ntr-o cunună.
Festivalul lor se-ntinde până-ntr-un târziu de toamnă,
Iar a lor mesaj profetic strigă tare şi ne-ndeamnă:

Lume, lume trecătoare, fii ca noi în astă viaţă,
Un buchet de floricele cu iubire şi speranţă,
Căci precum noi înviat-am, din a iernii noapte grea,
Tot aşa şi omenirea, negreşit va învia.

......

Ce frumoasă este lumea florilor şi-a ei simţire,
Care este pentru oameni pildă vie de trăire,
Căci nu vezi la ele ură, nu vezi hulă, nu vezi ceartă,
Nici nu se invidiază, nici nu se mândresc vreodată.

Chiar de sunt, câteodată, năpădite de ciulini,
Ele înfloresc voioase şi sub spini, sau mărăcini.
Din a lor mireasmă, ele împrumută cu plăcere
Şi acelor ce fac umbră, şi-s pricină de durere.

Numai tu om fără minte şi grozav căzut din har,
Nu poţi suferi harisma fratelui primită-n dar,
Sau de-o ai, altă durere, căci cu dânsa te mândreşti,
Iar pe cei lipsiţi de daruri, repede îi osândeşti.

Nu ai vrea ca, tu, de astăzi să devii o scumpă floare?
Căci şi tu ai nişte daruri, ce nu-s puse în valoare.
Fii mireasmă pentru semeni, fii la fapte cu tupeu
Şi fă haină luminoasă, haina sufletului tău!

sursa

http://www.popasduhovnicesc.ro/

LEGENDA GHIOCELULUI

Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat frumos. Când a făcut zăpada, i-a zis: „Pentru că tu umbli peste tot, să-ți cauți singură culoarea ce-ți place”.

Zăpada s-a dus mai întâi la iarbă:
-„Dă-mi și mie din culoarea ta verde atât de frumoasă!”.
Iarba a refuzat-o.

A rugat atunci macul să-i dea culoarea roșie, vioreaua să-i dea culoarea albăstruie, floarea-soarelui să-i dea culoarea galbenă. Nici una nu asculta rugămintea zăpezii.

Tristă și amărâta, aceasta ajunge în dreptul ghiocelului, căruia ii spune și lui necazul:
-„Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă și-și bat joc de mine!”.

Înduioșat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus:
-„Dacă-ți place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine”.
Zăpada primi cu bucurie darul ghiocelului.

De atunci, ea poarta veșmântul alb ca al ghiocelului. Drept recunoștință, zăpada îl lasă să-și scoată căpșorul afară de cum începe să se arate primăvara.

LEGENDA IASOMIEI...

Legenda spune că era o noapte de iarnă, viscolea și era frig de crăpau pietrele.
Peste Betheleem ningea, ningea...
Într-o iesle minunată se născuse IISUS
Boul și măgarul, miloși, suflau asupra lui,
să-l încălzească.
Alături vegheau Iosif și Maria.
Deodată o rafală puternică de vânt a adus un val de aer rece și zăpadă.
Iosif s-a repezit în calea rafalei cu pieptul, pentru ca frigul să nu ajungă la Pruncuț.
Câțiva fulgi s-au așezat totuși pe obrăjorii și fruntea micului Iisus.
Temându-se să nu-L trezească, Maria s-a aplecat asupra lui cu toată dragostea ei și cu un sărut a îndepărtat strălucitorii fulgi reci.
Minune!
Fulgii de nea s-au topit la căldura iubirii materne și s-au prefăcut în mici flori, cu patru petale mici, ascuțite și delicate, albe ca neaua și cu o minunată mireasmă, care a învăluit ieslea, pământul și cerul.
IASOMIA s-a născut din sărutul dat de Sfânta Fecioară Pruncului IISUS.

Macii

 

Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.

Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.

I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.

Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.

Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet

Legenda Craciunitei sau Floarea Craciunului

         Craciunita, numita si Floarea Noptii Sfinte, o gasim cu precadere in acesta perioada a anului in florarii si o numim sugestiv Floarea Craciunului. De obicei are culoarea rosie si are frunzele in forma de stea.
Legatura dintre Poinsettia si Craciun vine, evident, de la faptul ca este singura planta care trece prin aceasta transformare, chiar in perioada Craciunului.

Poinsettia sau Steaua Craciunului a fost numita dupa ambasadorul SUA in Mexic, Joel R. Poinsett, care a adus pentru intaia oara aceasta floare in America, in anul 1828. La inceput planta era cultivata in regiunile mexicane montane si umede de catre azteci, care obisnuiau sa o foloseasca pentru combaterea febrei si obtinerea unor tincturi. Mai tarziu, in secolul XVII, preotii franciscani foloseau florile de Poinsettia la diverse ceremonii religioase. Cultivarea si popularizarea Poinsettiei a inceput abia in anii 1960. A devenit in scurt timp nelipsita din decorurile de Craciun si simbolul Craciunului in America de Nord si Sud. In lume se cunosc peste 100 de varietati de Poinsettia. In California, exista adevarate plantatii, iar 12 decembrie este Ziua Poinsettiei in Statele Unite.
Exista multe legende si mituri ale Florii Craciunului si toate asociaza aceasta floare cu credinta, puritatea, bunatatea si increderea in oameni.

Povestea Craciunitei incepe in Mexic, unde locuiau doi frati, Maria si Pablo. Cei doi copii provenau dintr-o familie foarte saraca. In satul in care ei locuiau in fiecare an de Craciun avea loc festivalul traditional, la care se oferea daruri. Craciunul era sarbatoarea preferata a micutilor, insa erau mult prea saraci sa isi permita cadouri. Isi doreau insa foarte tare sa ii poata duce ceva in dar micului Iisus, dar nu aveau nimic. In Ajunul Craciunului, Maria si Pablo se pregateau sa merga la slujba de Craciun. In drumul lor spre biserica, copii au adunat cateva plante verzi, in semn de pretuire pentru micul Iisus. Au fost luati in deradere de ceilalti copii, ca au venit fara nici un dar, insa Maria si Pablo au asezat plantele in jurul noului nascut. In mod miraculos plantele verzi s-au tranformat in plante cu frunzele in forma de stelute rosii, asa cum o intalnim si astazi.

O alta legenda ne spune ca o fata saraca, neavand ce dar sa duca la biserica pentru slujba de Craciun, si convinsa fiind ca orice dar oferit din inima este bine primit de Dumnezeu, a cules de pe marginea drumului cateva plante verzi. In biserica, acestea s-au colorat in rosu aprins, cu frunzele in forma de stea, iar acest miracol de Craciun a facut ca planta sa ramana cunoscuta sub denumirea de Floarea sau Steaua Craciunului.

O alta poveste este cea a unui baiat amarat din cauza faptului ca nu avea nici un dar pentru copilul Iisus din scena nativitatii. El a adunat crengute verzi si le-a asezat sub forma unei flori asemanatoare cu o stea. O alta verisune a acestei legende mexicane ne vorbeste despre un copil crestin care a dorit sa-i faca lui Iisus un dar. Si darul lui a fost un manunchi de flori, culese de pe camp. Copilul le-a dus la biserica, iar in ziua de Craciun florile au uluit pe toata lumea, asa cum face si Craciunita, cu incredibila ei frumusete.

Invatatura tuturor acestor legende este una comuna si este aceea ca nu valoarea darului este cea care conteaza, ci dragostea care il aduce si il insoteste.
In credinta populara se spune ca atunci cand Dumnezeu a creat natura pe pamant a cerut plantelor sa faca flori minunate pentru a le incredinta lumii iar fiecare dintre plante sa isi aleaga un anotimp pentru inflorire. A mai cerut florilor sa daruiasca mereu celor din jur frumusete, dragoste, liniste si intelepciune. Intr-o zi Dumnezeu a vazut intre toate plantele, una care de la nasterea sa daruia tot ceea ce era mai pretios pentru ea, doar ca sa fie aleasa de catre oameni. Oricat se chinuia aceasta floare, nimeni nu se oprea in fata ei pentru a o admira. 

Nimeni nu o aprecia pentru ca avea floarea foarte micuta iar frunzele foarte mari. Aceasta floare incerca din rasputeri sa fie fericita in ciuda faptului ca nimeni nu o dorea. Dumnezeu, vazand toate acestea i-a spus acesteia: “Vad ca esti o planta foarte frumoasa si ca iti faci datoria cu multa daruire chiar daca frumusetea ta nu e apreciata si asta te intristeaza. Lupta pentru a fi fericita oferind dragostea ta neconditionata oamenilor deoarece stii bine ca au nevoie de ea. Pentru aceasta iti daruiesc sangele meu, frunzele tale transformandu-se in rosu iar pentru dragostea si intelepciunea ta vei deveni cea mai frumoasa floare in perioada cea mai importanta a anului. Tu vei fi reprezentanta dragostei si esenta divina a universului”.

 Acesta a fost momentul in care planta cu o floare mica si frunze mari s-a transformat intr-o minunata Stea de Craciun, simbolul iubirii si a sperantei. In fiecare an, in preajma Craciunului aceasta floare reuseste sa isi faca datoria de a aduce frumusete, dragoste, intelepciune si armonie in vietile noastre, indeplinind misiunea data de Dumnezeu.

Indiferent daca o primim sau o facem cadou, indiferent daca mai credem sau nu in povesti, Craciunita ar trebui sa existe in casa fiecaruia dintre noi. Poinsettia aduce aminte despre dragoste, ca despre cel mai pretios si mai important dar. Si un mic secret, se spune ca aduce noroc celor care o daruiesc.

Trandafirii...

· 

VĂ DĂRUIESC UN TRANDAFIR...

Trandafirii sunt florile iubirii ,sperantei prieteniei adevarate!!!! Sunt frumosi, dar au spini!
La fel si unii prieteni! Sunt parfumati, dar, uneori, parfumul lor e ametitor!
La fel sunt si prietenii - in fata te amagesc iar in spate te discuta si te omoara uneori! Important este ca, si trandafirii, si prietenii, trebuie inconjurati cu multa dragoste si-atunci...trandafirul isi va deschide petalele in mainile tale, iar prietenul isi va deschide sufletul spre inima ta!

Multumesc drag prieten...

Legenda bujorului

     Bujor era fiul unui împărat bătrân şi tare paşnic. Aflându-se pe patul morţii, bunul împărat îi zise feciorului:- Dragul tatii, eu n-am duşmani, după cum bine ştii. Războaie cu vecinii n-am purtat. Am însă un mare necaz, Bujor. Cunoşti şi tu povestea ...- Da, tată! răspunse fiul cu o mare durere în suflet. Toată lumea ştie despre lacul blestemat din codrul de brazi, acolo unde trăiesc stafiile şi ielele amăgitoare. Ielele cele spurcate,

care-i prefac pe oameni în măgari şi în viţei, schimonosindu-i.Ochii împăratului luceau de spaimă.- Să nu te duci niciodată acolo, Bujor. Niciodată să nu te duci la lacul ielelor ...Împăratul căzu pe pernă, fără suflare. Bujor îi închise pleoapele şi-l jeli îndelung. Acum el era stăpânul împărăţiei. Avea buzduganul în mână şi coroana de aur pe cap.După câţiva ani, când promisiunile se uită, noul împărat Bujor umbla prin târguri şi prin sate. Tocmai trecea pe lângă pădurea adâncă, în mijlocul căreia se afla lacul cel blestemat. Era noapte şi luna lumina feeric împrejurimile. Deodată, pe Bujor începu să-l fure somnul. Cântau privighetorile, dar şi ielele vrăjite care apăreau goale şi ademenitoare la marginea poienii.- Doamne, oştenii mei s-au tolănit pe iarbă şi-au adormit. Şi caii s-au culcat, iar zânele frumoase şi zâmbitoare mă poftesc în pădure ...Bujor mergea magnetizat, după iele şi stafii, până într-o dumbravă fermecată. Ielele albe jucau în jurul tânărului împărat care se ruşinase de goliciunea ielelor şi obrazul i se înroşise ca focul.- Să- l prefacem în viţel! râse o zână.- Ba să-l facem în gândac! hohoti răutăcioasă alta.- Broscoi i-ar sta mai bine, hihi! mai zise una înaltă.Mama ielelor, tot aşa de atrăgătoare ca şi fiicele sale, purta pe cap o coroană sclipitoare, bătută în pietre preţioase. Ea zise:- Nu, nu! Pentru că dumnealui, fiul de împărat s-a înroşit la faţă, poruncesc să se prefacă imediat în floare. Floare roşie. Aşa să rămâie!Într-o clipă, trupul lui Bujor intră într-un vârtej şi se transformă într-o floare roşie ca jarul, destul de mare şi bătută ca un pămătuf. Apoi, ielele au dispărut în lacul blestemat. Mai apoi, oamenii au numit floarea cea roşie bujor.Bujor a rămas până astăzi, după numele lui Bujor, fiul împăratului, care fusese vrajit de zânele cele rele, ca să se transforme în floare, o floarea de bujor...



sursa
Ariana D'angelo  · 

Legenda orhideei

In Japonia , orhideea este mentionata pentru intaia oara intr-o straveche poveste despre sotia unui imparat , care si-a invins infertilitatea si a dat nastere la 13 copii prin inhalarea repetata a parfumului acestei flori.

     Floarea de orhidee , adesea asociata cu pasiunea si si senzualitatea , a reprezentat si un insemn al furtului sau inselaciunii.Cateva legende crestine timpurii relatau despre hotii unor obiecte sacre care , in urma faptei lor, au disparut cu desavarsire de pe fata pamantului, lasand in urma doar mainile cu care savarsisera faptele abominabile , transformate in tuberculii orhideelor , ingropati adanc in pamant pentru a se ascunde de povara vinovatiei.

Intr-una din povestirile crestinismului timpuriu , se relateaza cum un calugar a furat mana unei statui reprezentandu-l pe copilul Isus.In timp ce se ascundea in munti , el a ratacit drumul si , inainte de muri de epuizare si foame , si-a ingropat in pamant comoara furata.In urmatorul an , din locul unde fusese ascuns pretiosul obiect , a rasarit o orhidee , o floare ale carei radacini reproduceau intocmai forma unei maini de copil.

In Sri Lanka , fostul Ceylon , o straveche legenda povesteste despre un print care se indragostise nebuneste si fara fi iubit la randu-i , de sora sa vitrega.In ciuda patimii lui , el a s-a conformat refuzului fetei si nu a insistat in a-si materializa iubirea.Intr-o zi , printul a gustat din tuberculul Ipsea Speciosa , un tip de orhidee terestra cu flori galbene-aurii , foarte raspandita pe insula.Din acel moment , printul nu a mai avut o nici clipa de liniste , si , in cele din urma , cuprins de o criza de nebunie si pasiune , si-a ucis sora vitrega.
Desi folosite uneori ca afrodisiac , orhideele Ipsea Specioasa sunt inca privite cu suspiciune de catre locuitorii din Sri Lanka.

In Noua Zeelanda , un mit al maurilor istoriseste despre originea nepamanteana a orhideelor , ele considerandu-se a fi o creatie directa a demiurgilor.Potrivit mitului , la inceputurile timpului , singurele parti vizibile ale pamantului erau piscurile acoperite cu zapada ale muntilor inalti.Din cand in cand , soarele topea o parte din neaua de pe piscuri , dand nastere unor vaste cascade , din care s-au format raurile si fluviile ce isi croiau drum prin vai si campii catre marea din care vaporii de apa se adunau in cer , formand norii.Aceasta perdea de nori impiedica vederea soarelui catre pamant , asa ca , intr-o zi , soarele a gasit un mijloc de a o strapunge prin creearea curcubeului.
Atunci cand curcubeul si-a facut aparitia , culorile lui stralucitoare au atras spiritele nemuritoare , care s-au adunat din toate colturile cerului pentru a admira minunata priveliste de deasupra pamantului.Cantecele fermecatoare ale spiritelor extaziate de frumusetea curcubeului au atras multe alte fiinte divine , care s-au asezat pe curbura multicolora.Datorita greutatii lor , curcubeul s-a sfaramat , risipindu-se intr-o miriada de fragmente stralucitoare.Incantate , spiritele au privit cum ploaia de diamante acoperea lumea care fusese colorata pana atunci numai in maroniu ( pamantul) , verde (vegetatia lipsita de flori) si albastru (marea) .Fiecare zona a lumii a primit cate o parte din magicul curcubeu , fragmentele lui stralucitoare transformandu-se in florile de orhidee.

O legenda dintr-o zona tropicala povesteste ca atunci cand pamantul era abia creat , vegetatia agresiva a junglei s-a lansat in cucerirea de noi teritorii , amenintand existenta plantelor mai mici sau mai firave.Unele din acestea si-au aparat cu inversunare zonele , altele , precum orhideele , au fost din ce in ce mai sufocate de invazia celor puternici si au devenit mereu mai micute si mai fragile , iar semnitele lor s-au micsorat in continuu , ajungand sa se asemene firelor de praf.Zeii vantului s-au hotarat sa ajute orhideele , asa ca le-au ridicat semintele in ceruri si le-au imprastiat pe cuprinsul intregii jungle.La randul lor , inaltii copaci au oferit protectie gratioaselor flori , gazduindu-le la poala trunchiurilor lor si asigurandu-le , in acest fel , aerul , lumina si spatiul necesare supravietuirii.Intrucat erau inca inspaimantate de calatoria lor prin vazduhuri , noi-nascutele plante si-au agatat radacinile subtiri de cele viguroase ale uriasilor copaci.In acest fel , intreaga jungla a fost infrumutesata de mirificele flori ale orhideelor.

O legenda a indienilor Tonoacas , care au trait in Mexic , in regiunea Veracruz de astazi , povesteste ca la originea orhideei de vanilie a fost o frumoasa fata care isi dedicase viata zeitei granelor , Tonoacayohua.Tanara femeie , pe nume Tzacopontziza, isi petrecea toate zilele aducand zeitei ofrande de flori si hrana .Un tanar print , Zkatan-Oxga, a surprins-o pe fata in timp ce se ducea catre templu si s-a indragostit de ea la prima vedere.Intr-o zi , el si-a facut aparitia in fata lui Tzacopontziza , i-a marturisit iubirea si i-a propus sa fuga cu el in lume.Preotii zeitei Tonoacayohua i-au capturat pe cei doi , le-au taiat capetele si le-au smuls inimile din trupuri.Pe locul in care au fost ucisi indragostitii au rasarit pentru intaia oara florile de orhidee de vanilie.Orhideele de vanilie si boabele de vanilie au devenit , apoi, darurile favorite aduse ca jertfa zeitei.
Aztecii au cucerit pamanturile poporului Tonoacas in anul 1427 , si au cerut vanilia drept tribut.Ei au folosit-o ca ingredient al bauturii de ciocolata , cacahuatl , un aliment care furniza putere si forta.

Legenda florii de liliac

♥

♥Mitologia greaca ne poveste ca zeul padurilor si campiilor, tanarul Pan, a intalnit-o intr-o dimineata pe frumoasa nimfa Syringa. Acesta a ramas fascinat de gratia nimfei. Insa, in momentul in care a incercat sa vorbeasca cu Syringa, aceasta s-a speriat si a fugit.



Captivat de frumusetea ei, el a urmarit-o, a rapit-o si a ascuns-o intr-o padure. Syringa era foarte speriata si ca sa scape de zeul Pan s-a transformat intr-un arbust cu flori frumoase si placut mirositoare. Pan a fost foarte intristat si a inceput sa colinde singur padurile, facand bine tuturor celor care ii ieseau in cale. Asa a aparut liliacul pe pamant. Se spune ca de la aceasta legenda provine numele latin al florii de liliac. Liliacul alb simbolizeaza inocenta tineretii, iar liliacul mov, primele emotii ale iubirii. Tocmai de aceea liliacul infloreste primavara (aprilie-mai), in anotimpul iubirii.

Intr-o alta legenda se spune că într-o vreme-ndepărtată au fost doi tineri ce se iubeau foarte mult şi doreau să-şi petreacă tot restul vieţii impreuna. Însă o boală l-a cuprins pe tanar şi cum atunci nu existau aşa multe leacuri, în scurt timp a murit. Nu trecea seară în care fata să nu stea lângă mormântul lui, plângându-l şi dorindu-l înapoi. Se ducea la el zi de zi, până când, odată, nici ea nu se mai putu ridica de pe mormântul lui. Se spune că în locul unde a rămas a răsărit o floare mov-albastră ca şi ochii ei, pe care oamenii au numit-o Liliac, de la numele fetei: Lili.Se spune ca liliacul este simbolul iubirii inocente si ca cine isi impartaseste dragostea in preajma florilor de liliac, va ramane cu acea persoana pentru tot restul vietii.

Mitologia greaca ne poveste ca zeul padurilor si campiilor, tanarul Pan, a intalnit-o intr-o dimineata pe frumoasa nimfa Syringa. Acesta a ramas fascinat de gratia nimfei. Insa, in momentul in care a incercat sa vorbeasca cu Syringa, aceasta s-a speriat si a fugit.

Captivat de frumusetea ei, el a urmarit-o, a rapit-o si a ascuns-o intr-o padure. Syringa era foarte speriata si ca sa scape de zeul Pan s-a transformat intr-un arbust cu flori frumoase si placut mirositoare. Pan a fost foarte intristat si a inceput sa colinde singur padurile, facand bine tuturor celor care ii ieseau in cale. Asa a aparut liliacul pe pamant. Se spune ca de la aceasta legenda provine numele latin al florii de liliac. Liliacul alb simbolizeaza inocenta tineretii, iar liliacul mov, primele emotii ale iubirii. Tocmai de aceea liliacul infloreste primavara (aprilie-mai), in anotimpul iubirii.

Intr-o alta legenda se spune că într-o vreme-ndepărtată au fost doi tineri ce se iubeau foarte mult şi doreau să-şi petreacă tot restul vieţii impreuna. Însă o boală l-a cuprins pe tanar şi cum atunci nu existau aşa multe leacuri, în scurt timp a murit. Nu trecea seară în care fata să nu stea lângă mormântul lui, plângându-l şi dorindu-l înapoi. Se ducea la el zi de zi, până când, odată, nici ea nu se mai putu ridica de pe mormântul lui. Se spune că în locul unde a rămas a răsărit o floare mov-albastră ca şi ochii ei, pe care oamenii au numit-o Liliac, de la numele fetei: Lili.

Desi nu este o floarea, ci un arbust liliacul este una dintre cele mai populare flori de primavara, cu un parfum delicat, subtil si persistent. Mirosul sau ispititor, asemenea celui de trandafir, crin sau tuberoza, a devenit preferatul multor producatori de parfumuri sau cosmetice bucurandu-se de o faima internationala.

Liliacul isi are originile in Europa si Asia Centrala, unde se si cultiva ca principala planta decorativa in gradinile imperiale din secolul al XVI-lea.

Liliacul este membru al familiei Oleaceae (maslini). Printre rudele sale se numara Forsythia, Iasomia (Jasminum) si Osmanthus.

Florile de liliac sunt produse de arbusti lemnosi ce pot atinge pana la 4,5 metri inaltime. Florile individuale sunt mici si in forma de stea iar cei mai multi il indragesc pentru parfumul sau dulce si nuantele sale de mov, purpuriu, roz si alb.

Anual in lunile aprilie-mai, orasul Rochester (New York) gazduieste cel mai mare festival dedicat liliacului care dureaza doua saptamani. Pe un spatiu de 8 hectare veti gasi in aceasta perioada circa 500 de varietati de liliac aduse de pe tot mapamondul.

Ca si laleaua, liliacul se numara printre acele cadouri facute de Soliman al II-lea ambasadorilor Europei Occidentale. Cu asemenea prilej avea sa prinda radacini in sens propriu si in vestul batranului continent, acolo unde s-au obtinut la scurta vreme noi varietati. In Evul Mediu se considera ca liliacul adaposteste in ramurile sale spirite bune, care puteau indruma si calauzi pe cel care le chema.


Supranumit "floarea memoriei", oamenii spun ca mirosul sau trezeste amintiri de mult uitate, care pot fi retraite in amanunt. Liliacul semnifica misterul iubirii, care poate face ca o persoana sa uite de sine in dragostea pentru altul. De aceea, in functie de culorile sale, liliacul poate sa transmita mesaje de dragoste sau sentimente prietenesti.

Florile galbene semnifica o neliniste referitoare la sentimentele iubitei, si prin urmare necesita in mod obligatoriu un raspuns lamuritor. Florile roz sunt interpretate ca un repros iar cele mov sau lila-violet, folosite mai ales in cadrul logodnei, ca o marturisire a increderii. Liliacul mai este si un simbol al atractiei irezistibile, de aceea traditia populara spune ca trebuie purtat de fetele care vor sa se casatoreasca pentru a chema ursitul.

Liliacul este floarea nuntilor si aniversarilor, a petrecerilor in aer liber. Pentru ca un arbust de liliac are o viata destul de lunga, el mai semnifica traditia, familia, mostenirea spirituala putand fi daruit mamei, parintilor si rudelor.

Glasul florilor

Închin această poezie tuturor creştinilor care poartă nume de flori, dar şi
celor care sunt la suflet precum florile de primăvară.

Se vesteşte peste codri, că a iernii bold se curmă,
Iar de astăzi, primăvara a ajuns din nou la cârmă.
Razele fierbinţi de soare, auzind că-i primăvară,
Se reped într-o năvală peste-a iernii plăpumioară.

Bucuriile zăpezii, fără să se-mpotrivească,
Lasă-n voie primăvara, peste lume să domnească.
Veselia învierii se revarsă-n tonuri vii
Peste flori şi rămurele, peste codri şi câmpii.

Revenind din nou la viaţă, toate florile de-afară,
Pregătesc pe-a lumii scenă, un concert de primăvară.
La acest măreţ spectacol, floricele mii şi mii
Îşi anunţă, iar, prezenţa, cu măiestre melodii.

Vin din vale ghioceii cu zăpadă pe trăsură,
Ca să cânte, în tăcere, cei dintâi, o uvertură;
Vin în urmă toporaşii hotărâţi să cânte iară,
La slăvita înviere, în parfum de primăvară.

Vin în grabă liliecii, zambiluţele, salcâmii;
Vin frumoasele narcise de pe-ntreg cuprinsul lumii.
Toată floarea cea vestită a întregului pământ,
Vrea s-aducă azi, pe scenă, Creatorului un cânt.

Rând pe rând pe scenă urcă mii de flori, frumos gătite,
Inundând văzduhul straşnic, cu parfumuri diferite.
Revărsând în jur mireasmă, unele din ele cântă,
Iară altele, prin straie, ochiul dulce ţi-l încântă.

Ghioceii, într-un suflet, cântă oda bucuriei,
Iar un cor de violete, simfonia modestiei;
Sus, pe scenă, liliacul cântă despre tinereţe,
Iar magnolia vorbeşte despre-a florilor nobleţe.

Trandafirii te încântă cu dragi versuri de iubire,
Gălbenelele zic dulce despre dor şi fericire,
Laurii vorbesc de faimă, crinii albi de puritate,
Iar trifoiul dă o pildă tandră de loialitate.

Albăstreaua te uimeşte cu a ei delicateţe,
Iar ferigile zic stihuri parfumate cu francheţe;
Bradul tuturor vorbeşte, cu mult dar, de veşnicie,
Iar măslinul cântă vrednic imnul păcii, cu tărie.

Şi aşa, cu-a sa mireasmă, sau hăinuţă hărăzită,
Fiecare floricică, vesel cântă sau recită,
Aducându-şi fiecare mulţumirea şi obolul
Pentru Cel ce le-a dat viaţă, pentru Tatăl Creatorul.

Fără tobe, fără zbucium, glasul florilor răsună
Şi încing o horă mare, împletite-ntr-o cunună.
Festivalul lor se-ntinde până-ntr-un târziu de toamnă,
Iar a lor mesaj profetic strigă tare şi ne-ndeamnă:

Lume, lume trecătoare, fii ca noi în astă viaţă,
Un buchet de floricele cu iubire şi speranţă,
Căci precum noi înviat-am, din a iernii noapte grea,
Tot aşa şi omenirea, negreşit va învia.
......
Ce frumoasă este lumea florilor şi-a ei simţire,
Care este pentru oameni pildă vie de trăire,
Căci nu vezi la ele ură, nu vezi hulă, nu vezi ceartă,
Nici nu se invidiază, nici nu se mândresc vreodată.

Chiar de sunt, câteodată, năpădite de ciulini,
Ele înfloresc voioase şi sub spini, sau mărăcini.
Din a lor mireasmă, ele împrumută cu plăcere
Şi acelor ce fac umbră, şi-s pricină de durere.

Numai tu om fără minte şi grozav căzut din har,
Nu poţi suferi harisma fratelui primită-n dar,
Sau de-o ai, altă durere, căci cu dânsa te mândreşti,
Iar pe cei lipsiţi de daruri, repede îi osândeşti.

Nu ai vrea ca, tu, de astăzi să devii o scumpă floare?
Căci şi tu ai nişte daruri, ce nu-s puse în valoare.
Fii mireasmă pentru semeni, fii la fapte cu tupeu
Şi fă haină luminoasă, haina sufletului tău!
Primit prin mail

Florile de primavara sunt purtatoarele unor mesaje codificate.

Ghiocelul

Este simbolul gingasiei, fragilitatii, puritatii, neprihanirii, inocentei, naivitatii. Anunta primii fiori de iubire din sufletul persoanei care ii ofera. Oferiti de colegi sau amici, indica disponibilitatea acestora de a fi prieteni adevarati, la nevoie. In zilele ce vor urma, vei primi vesti importante de la persoanele dragi.

Zambila alba

Spune ca cel care o ofera se gandeste si se roaga pentru tine, te rasfata si te crede dragalasa; zambila roz e o invitatie la joaca si la aventura; zambila violet marturiseste ca persoana care o ofera e mandra de tine; zambila galbena te anunta ca ai in fata ta o persoana sincera, vesela, prietenoasa; zambila rosie e semn ca cineva iti cere iertare.

Citeste si: Ce semnificatie au florile pe care le-ai primit?

Laleaua rosie


Spune "crede-ma ca te iubesc", cea alba este simbolul dragostei curate, renumelui si consideratiei. Atentie cui oferi lalele galbene, caci prevestesc o dragoste fara speranta! In schimb, laleaua roz sau rosie este simbolul gloriei, dar si al supunerii in iubire. Laleaua neagra simbolizeaza o dragoste platonica, fraterna. Laleaua oferita de un barbat tanar sugereaza faptul ca acesta se considera un amant perfect.

Floarea de "nu-ma-uita" (myosotis)
Este simbolul iubirii adevarate, implinirii, fidelitatii. Sufletul celui care iti ofera o astfel de floare iti marturiseste ca se inchina in fata ta, ca se lasa modelat de mainile tale. Anunta statornicie si idealism afectiv si emotional.

 10 flori care fac minuni

Narcisa alba

Indica vanitate, chibzuinta, respect, stabilitate afectiva sau egoism. Oferita de tineri, iti va sopti "cat esti de dulce", de sensibila, de misterioasa si cum "nu pot sa-si dezlipeasca ochii de la tine". Narcisa galbena iti marturiseste o dragoste neimpartasita, timiditatea celuilalt de a-si declara iubirea sau gelozie ascunsa.

Vioreaua

Este simbolul modestiei, timiditatii, meditatiei, voiosiei. E floarea amicitiei si e un dar excelent pentru colegele de scoala, de birou, de munca. Nu are mesaj erotic, astfel incat poate fi oferita de o femeie unei alte femei. Cel sau cea care ofera un buchet de viorele se considera a fi o persoana, in care poti avea incredere.

 Topul plantelor de apartament

Lacramioara (margaritarul)

Este simbolul sansei, dorintei de a reusi prin forte proprii. E un talisman aducator de noroc, de aceea iti recomand ca in a doua sau in a treia zi de la primire sa usuci prin presare o floare din buchet, pe care sa o pastrezi intr-un colt de taina. "Eu aduc fericirea" este mesajul criptat soptit deopotriva de cei doi: complicea si mesagerul.

Brandusele galbene

Iti soptesc ca cei care le ofera au mare nevoie de tine. Cele albastre indica faptul ca cineva doreste sa te cunoasca, sa comunice cu tine si te roaga sa accepti propunerea de a va intalni.

Toporasii

Sunt mesagerii unei persoane ce spune ca dragostea ei este dincolo de cuvinte, iar sentimentele ii sunt de nezdruncinat. O coronita impletita din toporasi albi si indigo, oferita de un tanar iubitei sale, este o cerere de logodna sau in casatorie.

Sursa ,FEMEIA.ro !http://ro.stiri.yahoo.com/secretul-florilor-pr...