miercuri, 9 iulie 2014

CITATE DESPRE COPILARIE



“Copilăria. Singurul paradis pierdut.” Valeriu Butulescu
“Copilăria este locul unde Dumnezeu poate fi substituit c-un simplu surâs.” Costel Zagan
“Copilăria este inima tuturor vârstelor.” Lucian Blaga
“Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.Copilaria se termina atunci cand lucrurile inceteaza sa ne mai mire.” Eugene Ionesco
“Copilăria e taina dezvăluirii viitorului.” Grigore Vieru
“Copilărie. Perioadă a vieţii umane, intermediară între idioţia prunciei şi nebunia tinereţii – la doi paşi de păcatele maturităţii şi la trei de regretele bătrâneţii.” Ambrose Bierce
“În copilărie atât de mult m-am crezut geniu, încât până la urmă am şi ajuns.” Salvador Dali
“E o copilărie să te laşi stăpânit de trecut.” Lev Tolstoi
“În iubire eşti independent de timp ca şi-n copilărie.” Octavian Paler
“Cu fiecare lacrimă, mă îndepărtez de tine, Copilărie!” Costel Zagan
“Un copilaş este un înger ale cărui aripi descresc pe măsură ce picioarele îi cresc.” Mark Twain
“Copiii străzii nu ajung şi pe strada copilăriei.” N. Petrescu
“Vii copil şi pleci moşneag
Mărind al anilor şirag…
Nu ţi-ar conveni, copile,
Anii să-i prefaci în zile?…” Gheorghe Ionescu
“Copiii sunt mugurii vieţii.” Catalin Dupu
“Copilăria este inocenţă. În sufletul unui copil este atât de multă speranţă şi dragoste încât rănindu-l i-ai omorî surâsul. Copilăria este cea mai puternică armă împotriva răutăţilor adânc înrădăcinate în inimile oamenilor.” Anonim
“Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai.” Henry Ward Beecher
“Copilului poţi să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util.” Dostoievski
“Copilăria mi-e atât de aproape
Un pas ce l-am făcut chiar ieri,
O vorbă ce am rostit-o adineauri,
O imagine din mine, vie.
O câmpie de ani înfloriţi,
Cu rădăcini ce seva şi-o trag
Din glie.” Claudiu Ovidiu Tofeni
“Obiectele din casa copilariei se prefac cu timpul, in icoane.”‘ Paul Louis Lampert
“Copilaria este ca o oglinda care reflecteaza in viata de mai tarziu primele imagini.” Samuel Smiles
“O copilarie fericita este o slaba pregatire pentru frelatii interumane.” Sidonie-Gabrielle Colette
“Copilaria este o boala de care scapi pe masura ce cresti.” William Golding
“Si trece trenul copilariei si nu se opreste decat la vamile cerului.” Ionut Caragea
“Cand nu mai esti copil, ai murit de mult!” Constanatin Brancusi
“In copilarie doresti totul, in tinerete si la maturitate ceva anume, iar la batranete nimic.” Tolstoi
“Puritatea copilaiei -orice râu e limpede la izvoare.” Valeriu Butulescu
“Copilăria e o stare fără vârstă, ea ţine de infinit, este singura felie care topeşte întregul univers înconjurător, vârsta în care nu spaimele de moarte îl macină pe om, ci spaimele de care se înfioară şi gâzele, parte şi ele din acest întreg fabulos numit natură. Copilăria este seismograful care anunţă cutremurele intime de mai târziu; în funcţie de ea, omul se comportă într-un anumit fel când e matur, şi nu altfel.” Petre Salcudeanu
“Prietenia este copilăria dragostei.” Anonim
“Copilăria nu-i coadă de şopârlă.” C. Ivanescu
“Exista intotdeauna in copilaria noastra un moment cand usa se deschide si lasa sa intre viitorul!” Deepak Chopra
“Daca pastrezi copilaria mereu cu tine, nu vei imbatrani nicioadata!” Tom Stoppard
“Nu este niciodata prea tarziu pentru a avea o copilarie fericita!” Tom Robbins
“Copilăria: această floare…evanescentă!” Costel Zagan
“Un copil poate sa invete oricand un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stai locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi doreste.” Paulo Coelho
“Copiii gasesc totul in nimic, oamenii gasesc nimic in tot.” Giacomo Leopardi
“Copilaria este locul de refugiu al problemelor insolubile.” Marin Preda
“Copilaria- o imensa nevoie de mirare.” Victor Hugo
“Copilaria este somnul ratiunii.” Jean Jacques Rousseau
“Copilaria… mai intotdeauna ea trezeste in sufletul omului un sentiment de melancolie: lumea tihnei in care viseaza gingas si cu sfiala mugurul omenesc ce abia se deschide la viata. Varsta de aur?? Nu, varsta neputintei si a sensibilitatii aproape bolnave.” Ivan Bunin
“Cei mai multi oameni nu se maturizeaza, ci doar cresc.” Leo Rosten
“Maturizarea omului insemana sa-si recastige seriozitatea pe care a avut-o la joaca, atunci cand a fost copil.” Friedrich Nietsche
“Pentru copii insisi, copilaria nu le aduce nici un fel de avantaje.” Kathleen Norris
“Cand copilariile mor, cadavrele lor se numesc adulti si intra in societate – un nume eufemistic pentru iad.” Brian Aldiss
“Secretul geniului este transferul spiritului copilariei in maturitate.” Thomas Henry Huxley
“Orice om care a reusit sa supravietuiasca copilariei sale, are suficienta informatie despre viata pentru tot restul zilelor sale.” Flannery O’Connor
“Astfel, ca un foc uitat, copilaria se poate aprinde din nou, oricand, in noi.” Gaston Bachelard
“Copilaria dureaza toata viata. Ea se intoarce mereu pentru a insufleti sectiuni mari ale vietii de adult. Poetii ne vor ajuta sa gasim copilaria vie din noi, aceasta lume permanenta, durabila, de neclintit.” Gaston Bachelard
“Cu cat imbatranesc, cu atat simt mai profund ca putinele bucurii ale copilariei sunt cele mai bune pe care ti le poate da viata.” Ellen Glasgow
“Dar copilaria prelungita nu poate ramane un taram al zanelor si al povestilor ci devine un infern.” Louise A. Bogan
“Sunt convins ca, exceptand cateva cazuri extraordinare, o forma sau alta de copilarie nefericita este esentiala pentru formarea unor talente exceptionale.” Thornton Wilder
“Copilaria nu este numai copilaria pe care am trait-o intradevar dar si totalitatea impresiilor despre ea care s-au format in adolescenta si la maturitate. De aceea. copilaria pare lunga. Probabil fiecare perioada a vietii este multiplicata datorita reflectiilor despre ea in perioada urmatoare.” Cesare Pavese
“Un copil devine adult atunci cand isi da seama ca are dreptul sa si greseasca si ca nu trebuie sa aiba intotdeauna dreptate.” Thomas Szasz
“Cele mai crunte datorii le am fata de pozele mele din copilarie.” Vasile Ghica
“Cel ce a avut o copilarie luminoasa si fericita si-a adunat comoara nesecata in care-si gaseste mangaiere si-n cele mai dureroase clipe ale vietii.” Wilhelm Wundt
“Copilaria este locul de refugiu al problemelor insolubile.” Marin Preda
“Copilaria este o lume aparte; pentru noi o lume ciudata, fantastica, ireala, pentru cei ce fac parte din ea dimpotriva, una reala si plina de armonie.” Eugen Herovanu
“Copilaria nu este de la nastere pana la o anumita varsta, iar la o anumita varsta copilul a crescut si ia toate lucrurile copilaresti si le pune la o parte. Copilaria este regatul unde nu moare nimeni.” Stephanie Meyer
“Lumea aceasta a amintirilor din copilarie, a vorbelor si a jocurilor pe care le nascoceam, mi se va parea mereu dureros de mai adevarata decat cealalta lume.” Antoine de Saint-Exupery
“De unde sunt eu? Sunt din copilaria mea. Sunt din copilaria mea ca dintr-o tara.” Antoine de Saint-Exupery
“Copilaria este suvoiul de apa care izvoraste limpede si curat din adancurile fiintei si la care omenirea alearga fara incetare sa-si potoleasca setea idealurilor sale de dragoste, de bunatate, de frumusete, de perfectiune.” Francesco Orestano
“Copilaria este primavara tineretii.” Alexandru Gh. Radu
“”

Flacăra


 Flacăra

Pune-mi haină verde, umerii-s lăsaţi,
Duc în sac povara, anii adunaţi.
Port pe tâmple fire, nea de ghiocei,
Într-un colţ de cer, stau şi ochii mei...

Lăcrimez în doine şi chiar mă jelesc,
Sfânt ne e pământul ăsta românesc,
Şi arăt cu sânge, brazda este vie...,
Nu scapă nici astăzi de reaua urgie!

Muşcă fiara vremii din a noastră soartă,
Lupii sunt flamanzi, câini-n poartă latră,
Biciuiţi bătrânii, zdreanţa vremii-şi duc,
Tinerii migrează...cuib stingher de cuci...!

Ei mai dau o lege, pun şi etichete...,
Străngem din şurub, mai tăiem din ghete,
Drumul se-ngustează, rănile ne dor,
Parcă am cerşi...toţi la uşa lor...!

Să-l strigăm pe Cuza, cu ocaua mică,
Vlad să - aducă ţepe..., ceaţa o ridică..!
Clopote să bată, poate ne trezim...
Flacăra credinţei să o înteţim!!!

foto internet

Camelia Cristea.

Pune-mi haină verde, umerii-s lăsaţi,
Duc în sac povara, anii adunaţi.
Port pe tâmple fire, nea de ghiocei,
Într-un colţ de cer, stau şi ochii mei...

Lăcrimez în doine şi chiar mă jelesc,
Sfânt ne e pământul ăsta românesc,
Şi arăt cu sânge, brazda este vie...,
Nu scapă nici astăzi de reaua urgie!
Muşcă fiara vremii din a noastră soartă,
Lupii sunt flamanzi, câini-n poartă latră,
Biciuiţi bătrânii, zdreanţa vremii-şi duc,
Tinerii migrează...cuib stingher de cuci...!
Ei mai dau o lege, pun şi etichete...,
Străngem din şurub, mai tăiem din ghete,
Drumul se-ngustează, rănile ne dor,
Parcă am cerşi...toţi la uşa lor...!
Să-l strigăm pe Cuza, cu ocaua mică,
Vlad să - aducă ţepe..., ceaţa o ridică..!
Clopote să bată, poate ne trezim...
Flacăra credinţei să o înteţim!!!
foto internet
Camelia Cristea

marți, 8 iulie 2014

Opriti-va oameni grabiti

Trec oamenii grabiti pe o strada murdara,
Carand concentrati sacosele cu vin.
Tigarile aprinse fumega in colturile guríi,
Si se simte in aer zvarcolirea urii..
Iar vorbele curg de pe buze ca-n gara
Slobode si nude, fara perdea de in…

Cad fulgii de zapada pe-obrazul arzand
Si picurii de apa cu lacrimi infratite
Formeaza siruri lungi de perle stralucind
Ce curg spre nicaieri. Copilarie scurta.
Ciuntita timpuriu de saracie, cearta,
De iresponsabilitate ,de oarba rautate…

Copilul priveste spre cerul ce pare
Ca plange cu el , durerea spaland
Si vagi amintiri de zambet bland
Isi cauta locul in inima si-n gand.
In aer pluteste o simpla-ntrebare
“ De ce m-am nascut eu, oare?”

Cuprins de frig, de foame si de frica,
Rascoleste-n tomberoane,
Chiar sacii grei ridica,
Sperand ca va gasi bomboane,
Sau paine, sau lapte intr.-o sticla…
Nimic ! Doar dureroasa senzatie de foame…

« De ce m-am nascut eu oare ? »
Clipeste, strivind lacrimi amare,
In timp ce trecatorii il privesc cu scarba,
Negasindu-l vrednic nici macar de-o vorba…
“M-ati intrebat de vreau sa umblu
Prin lumea voastra stramba ?

De ce eu nu am dreptul la copilarie ?
Cand cad nu ma alina nimeni, nu sufla peste rana
Soptind cu drag <<Acolo unde mama
Saruta pruncul cum doar ea stie
Dispar dureri si lacrimi…si-s ingerii o mie…>>
De ce eu sufar si nimeni nu o stie ?

De afla cineva raspunsul, as vrea sa stiu,
Sa nu mai simt durerea in sufletu-mi pustiu.
Dorinta mea e mica : sa fiu privit cu drag,
Sa merg la scoala, iar mama sa ma astepte-n prag.
Sa am un caine mic, sa ma joc cu el
Si daca e posibil, sa am si-un motanel… ‘’

Fulgii albi si desi cad acoperind gunoaie,
Copilul langa zid genunchii isi indoaie
Ii este frig, si foame…dar nu-i mai este frica:
Ingerii trimisi de mama, pe brate il ridica.
Stia ca se-mplineste o dorinta vie
Plansa-n rugaciunea scrisa pe hartie…

Langa zidul ud, murdar , mucegait,
Un baietel in zdrente, ce pare adormit
Zambeste tainic, cu buze vinetii,
Jucand in hora inocent, cu toti ingerii.
In pumnul strans, pe o hartie mototolita
E scrisa rugaciunea… Dorinta-i e-mplinita…

Trec oamenii grabiti pe o strada murdara,
Carand concentrati sacosele cu vin.
Tigari aprinse fumega in colturile guríi,
Si se simte in aer zvarcolirea urii..
Iar vorbele curg de pe buze ca-n gara
Slobode si nude, fara perdea de in…

http://copilariaeinimatuturorvarstelor.blogspo...

luni, 7 iulie 2014

Rugă

Rugă

Nu-mi lua nădejdea, chiar de-i zdrențuită
Bice de cuvinte, dau în ea căt pot
Labirintul clipei iarași rău mă minte,
Dă-mi te rog busola, la capăt s-o scot.

Lacrima tăcerii stă în colț pitită,
Nodul gordian înca nu-i tăiat,
Bate iarăși crivăț, chiar de-i primăvară
Toamne ruginii, par că nu încap.

Înflorește pomul de speranțe-n noi,
Pune muguri albi, toarnă calde ploi,
Ostoiește setea de cuvănt curat,
Și-n văpaie arde tot ce-i întinat.

foto internet

Camelia Cristea.
Nu-mi lua nădejdea, chiar de-i zdrențuită
Bice de cuvinte, dau în ea căt pot
Labirintul clipei iarași rău mă minte,
Dă-mi te rog busola, la capăt s-o scot.

Lacrima tăcerii stă în colț pitită,
Nodul gordian înca nu-i tăiat,
Bate iarăși crivăț, chiar de-i primăvară
Toamne ruginii, par că nu încap.
Înflorește pomul de speranțe-n noi,
Pune muguri albi, toarnă calde ploi,
Ostoiește setea de cuvănt curat,
Și-n văpaie arde tot ce-i întinat.
foto internet

duminică, 6 iulie 2014

Savantul dr. Stefan Odobleja


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

Savantul dr. Stefan Odobleja, victima unui rapt stiintific


POSTEZ ACEST ARTICOL DEOARECE MARELE DOCTOR ODOBLEJA , A FOST CONSATEAN CU MINE...A FOST UN MARE SAVANT..A MURIT SARAC SI NEBĂGAT IN SEAMĂ..ABIA ACUM CATIVA ANI SATUL IN CARE S-A NĂSCUT II POARTA NUMELE...SI S-A FĂCUT SI O CASĂ MEMORIALĂ , DAR INCĂ NU ESTE DESCHISĂ PUBLICULUI...




Sintagma „romanul s-a nascut poet" impune aproape obligatoriu consecutiva retorica: moare el si poet?, si ea, la randu-i, ridica naucitoarea intrebare: cel nascut roman, tot roman isi da obstescul sfarsit? Stiut fiind ca sunt milioane de romani, care n-au murit ca romani, identitatea nationala se clatina sub semnul interogatiei de sine.

Daca se pune problema asa, atestarea calitatii de roman se cuvine cu precadere celor ce au intrat in eternitate, daruind viata vesnica etniei careia-i apartineau. Cand simti nevoia unei reinvieri spirituale, coborarea in infernul uitarii devine obligatorie.

Locul proletculturnicilor comunismului internationalist a fost luat de banetculturnicii liberalismului globalist, tot asa cum in locul cenzurii comuniste s-a instituit indexarea postdecembrista, avand drept tel final imediat asternerea prafului tacerii si a pulberii uitarii asupra a tot ceea ce nu este pe placul ocultei, care a preluat acum pe langa parghiile puterii economice si

militare si pe cele ale culturii, aflate in prezent pe cele mai inalte trepte in topul aprecierii internationale. Nimic sau cat mai putin despre dr. Nicolae Paulescu, George Manu, Mircea Vulcanescu, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr etc., interdictie venita din partea organismelor promotoare ale gandirii/orientarii antitraditionaliste si antiromanesti.

Cu mult timp in urma, intr-o emisiune televizata regretatul academician, dr. Nicolae Cajal, facand un top pe etnii al celui mai prestigios premiu international, Premiul Nobel, afirma cu indreptatita mandrie ca locul intai ii revine propriei etnii.

Ceea ce a uitat insa sa spuna, sau nu a fost, poate, momentul sa o faca, ca doua asemenea premii de o exceptionala valoare stiintifica au fost furate modestei (:) culturi romane. E vorba de doctorul Nicolae C. Paulescu, descoperitorul insulinei, si dr. Stefan Odobleja a carui Psihologie consonantista sta la baza ciberneticii, epocala descoperire a secolului trecut.

Am fost, asadar, prin rapt, exclusi din locul mai mult decat legitim de a detine, ca natiune, proprietatea asupra unei culturi recunoscute pe plan universal.

Nu voi face referire la oamenii de mare si aleasa cultura pe care i-am intalnit in temnitele si lagarele comuniste. Dumitru Berciu, Constantin Oprisan, Dan Mizrahi, Raul Sorban, Gr.

Popa, Lucian Valea etc., nume de prestigiu in domeniul caruia ii apartin: stiinta, filosofie, literatura, arta, pentru a acorda un spatiu mai larg doctorului Stefan Odobleja, personalitate de vrednica si vesnica pomenire, pe care l-am cunoscut intr-o perioada de cernita aducere aminte.

Se vorbeste tot mai mult despre miturile lumii moderne si unul dintre acestea este mitul uitarii aruncat asupra a ceea ce nu convine mai marilor lumii acesteia.

Revista Amfitrion din Turnu Severin a dedicat in 2002, cu prilejul centenarului nasterii marelui savant, un numar omagial, din care voi reproduce cateva texte edificatoare pentru problematica acestei comunicari, si in primul rand, pentru ilustrarea succintului istoric al drumului de la psihologia consonantista a lui Stefan Odobleja la teoria ciberneticii a lui Norbert Wiener.


Doctorul militar Stefan Odobleja a publicat la Lugoj, in limba franceza, in doua volume, in anii 1938-1939 Psihologie consonantiste, avand copyright-ul Librariei „Maloine" din Paris.


„A se vedea cum timp de un secol nici un roman nu a primit mult ravnitul Premiu Nobel, desi savanti prioritari intr-ale stiintei a avut. In cazul lui Stefan Odobleja s-a gasit ca principal vinovat razboiul din pricina caruia s-a intrerupt receptarea capodoperei.

(...) 150 de exemplare le-a trimis autorul in aceiasi ani, 1939-1942, la persoane si biblioteci din marile orase europene, dar si din America si Asia, fiind constient de valoarea in premiera a operei sale, scrisa de aceea intr-o limba de circulatie universala. Intr-adevar, razboiul a intrerupt circulatia cartii, dar dupa aceea? In strainatate a aparut o singura recenzie, cea semnata de S.M.

Strong in revista „Psyhological Abstracts", ianuarie 1941. In tara, la fel, o singura recenzie semnata de C. Atanasiu in revista „Spirit militar modern" din ianuarie 1939."

Se cuvine sa mentionez aici spusele lui Stefan Odobleja, care, in discutiile purtate cu domnia sa, a facut referire la un congres international al medicilor militari, la care au luat parte si doi medici americani, si unde a distribuit participantilor cartea sa.

Ulterior, in timpul razboiului, stranie coincidenta, cei doi medici au facut parte dintr-o echipa de cercetatori aflata sub conducerea lui Norbert Wiener.

„Stefan Odobleja, parintele ciberneticii, si-a trait ultimii ani de viata cu sentimentul ca a fost jefuit de opera vietii sale si nu o opera oarecare.

Cand incerca, cu mijloace mai mult decat modeste, sa-si revendice paternitatea ideilor, l-am insotit in scurte peripluri prin centrul orasului, fiind martor al dramaticelor sale framantari.

Tocmai aparuse in timpul acela (1968-1972) in revista Tribuna un articol semnat de Nicolae Margineanu, in care autorul ii acorda "Psihologiei consonantiste" calitatea de cel mai bun tratat de psihologie din cultura romana. Am incercat sa-l consolez facand referire la aceasta recunoastere. Raspunsul sau s-a rostogolit printre lacrimi abia retinute: „E prea putin".

Liviu Petrina reproduce din cartea aparuta la Craiova, post-mortem: „Buchetul de idei al ciberneticii aparute intre 1948-1978 se aseamana pana la confundare cu buchetul de idei al Psihologiei consonantiste din 1938".

Am fost martorul luptei savantului, care nu era in gratiile puteri politice, pentru afirmarea ideilor sale, care au premers principiile ciberneticii lui Norbert Wiener. Cele mai grele confruntari le-a purtat in ultimii ani de viata cu savantii romani, precum acad. Stefan Milcu, acad. Balaceanu Stolnici, acad.

Edmund Nicolau, Nicolae Margineanu etc., aflati in varful lumii stiintifice ale acelor vremuri. Acestia s-au straduit sa-l convinga pe Stefan Odobleja sa renunte la revendicarea primordialitatii operei sale. Intamplator sau nu, cativa dintre acestia erau masoni.

Traia in conditii greu de imaginat. Locuia intr-o casuta facuta din chirpici, cu frica ca, potrivit planurilor de sistematizare, locuinta ii va fi demolata. Umbla imbracat mai mult decat modest. Parea complet strain de bunurile materiale si exteriorul lui trada de fapt, drama unei personalitati neintelese, lasand impresia unei fiinte instrainate de sine insasi.

Nici vorba de a avea posibilitatea de a publica in paginile presei locale. De frica de a nu-i fi confiscate exemplarele ce le mai poseda, savantul a rupt din cartea sa paginile despre socialism si comunism in care a aratat mersul satanic al celor doua ideologii de stanga.

„In fine, s-a pierdut mult timp cu incercarile de a atrage atentia forurilor academice (si de partid), cu rezultate timide, asa cum s-a intamplat si la Congresul ciberneticienilor de pretutindeni, tinut la Bucuresti in august 1975, cand lui Stefan Odobleja i s-a cenzurat comunicarea, luandu-i-se si acest prilej de a argumenta intaietatea ideilor.(...) Au mai trecut apoi inca trei ani

pana a se lua hotararea, oficial, de a se difuza Psychologie consonantiste, cele 600 de volume tinute de autor intr-o lada dintr-un sopron. Totul era grabit, tot ce nu se facuse in cei 10 ani de cand autorul isi incepuse noua aventura cu destinul, parea a se ingramadi acum intr-o luna, acea luna august a anului 1978.

Am participat si la acest febril travaliu: am smuls din volumul II foile cu pricina despre comunism".

„E drept, dupa moartea lui Stefan Odobleja (1978) (...) a fost publicata versiunea romaneasca a psihologiei consonantiste /1982) sub ingrijirea acad.

Mihai Draganescu, s-a constituit Academia Stefan Odobleja, la Lugano (1980), au fost publicate actele Simpozionului international , tinut la Lugoj (1982-1983), iar regretatul Constantin Negreanu a editat in 1986, la Scrisul romanesc un volum de cuprinzand productii literare selectate din manuscrisele savantului (...) iar Directia Judeteana Mehedinti a Arhivelor

Statului a selectat de curand corespondenta, editand-o intr-un volum (273 pagini) proaspat aparut la Editura MGM din Craiova" (6).

Tarziu, mult prea tarziu, a putut sa inceapa batalia pentru recunoasterea valorii operei sale, avandu-i alaturi pe Bajureanu Stelian, dr. Al. Olaru, acad. Draganescu, prof. Golu, acad. Ioan Iovit Popescu, Liviu Petrina si multi altii.

Evocarea omului de stiinta au facut-o si o fac de peste doua decenii cercetatori devotati care s-au aplecat cu acribie asupra operei sale incercand sa o puna in valoare. Eu ma voi referi la Stefan Odobleja, pe atunci (1968-1976) membru al cenaclului literar de pe langa casa de cultura din Turnu Severin. Traia prin anii ‘60-’72 intr-o mare izolare, intr-o mare tristete.

Stia ca are de spus semenilor sai lucruri de o valoare fundamentala, dar nu avea conditiile de a comunica aceste lucruri. Si tocmai de aceea frecventa sedintele de joi seara ale cenaclului literar.

Aducea cu sine mari planse de desen pe care erau reprezentate scheme si grafice, care sa faca accesibile tinerilor sai auditori esenta gandirii sale. Tinerii veneau insa la aceste intalniri atrasi de poezie, fiind ei insisi fluturi ai versurilor rostite la varsta inocentei, dar si a indraznelilor. Reactia savantului a fost incredibila si cu consecinte faste.

Nu dupa mult timp a inceput sa-si versifice gandurile profunde, grele, de o bogatie fabuloasa. A ales calea mestesugului poetic pentru a se face inteles. Ceea ce a fost la inceput o joaca de-a rima si de-a ritmul a devenit cu timpul stare poetica (...).

Si inca o marturie: o fosta eleva de la Liceul din Strehaia, Crina Bratiloveanu, a terminat la Iasi cu calificativul maxim Facultatea de filologie-limba franceza. A fost incadrata la catedra de limba franceza a Facultatii de Medicina din Iasi. Dupa un an de activitate didactica a simtit ca e timpul de a se afirma si in planul cercetarii stiintifice.

A venit la Turnu Severin cu rugamintea s-o ajut sa-si gaseasca tema unei comunicari care sa aiba tangenta cu profilul facultatii unde preda limba franceza. La vremea aceea tocmai gasisem intr-o biblioteca prafuita Descantecele lui Anton Gorovei. I-am propus subiectul .

Am intrezarit apoi ca mai potrivita ar fi o comunicare despre opera savantului Stefan Odobleja. Am fost acasa la domnul doctor si, vazand entuziasmul nostru, s-a aratat dispus sa ne ajute la redactarea comunicarii, vazandu-ne stangacia in tratarea unei opere, care ne depasea capacitatea de a o intelege la justa ei valoare.

Sesiunea de comunicari a Facultatii de medicina din Iasi a inclus in program lucrarea despre dr. Odobleja, dar in ultimul moment a fost retras acordul. Crina Bratiloveanu a incercat sa publice lucrarea in revista Cronica, dar s-a lovit de aceeasi lipsa de intelegere.

A aparut apoi interviul lui Valeriu Armeanu in revista Tribuna care a marcat iesirea din anonimat a unei opere, care intre timp a devenit celebra. (...) Extrag cateva idei din scrisoarea adresata semnatarului randurilor de mai sus de catre Crina Bratiloveanu, expediata din Iasi la data de 6.III.1972:

Am anuntat lucrarea in catedra la o sedinta la care a participat tovarasul prorector. Dansul mi-a spus sa ii dau lucrarea sa o vada si daca este buna o va publica in revista . Sefa mea de catedra l-a informat si pe seful catedrei de care s-a aratat foarte interesat sa vada numaidecat lucrarea.

Sper sa ajungem in cele din urma la un liman si sa se rezolve in modul cel mai fericit aceasta problema. A fost prima incercare de a pune in circuitul public opera marelui savant, soldata cu un esec. N-a fost primul"

Iata si o marturie a unui pusti de 15-16 ani, atunci membru al cenaclului, devenit ulterior poet apreciat, autor al catorva carti de poezie. „Prezenta unui om de 70 de ani in mijlocul unor pusti de 15-16 ani parea, in mod obligatoriu, menita sa urzeasca itele unui ritual a carui fatala rigurozitate ma indoiam a o intelege, necum a o mentine (...) Ne urmarea.

Ne urmarea cu fata blanda de trandafir galben si cu privirea sa care exista parca fara si dincolo de ochi".

O precizare. Interventia brutala a securitatii care m-a supus unei anchete, greu de inteles si suportat, pe parcursul a patru ani, 1972-1976, m-a determinat/ obligat sa-mi dau demisia din functia de presedinte al cenaclului in 1972 si la retragerea definitiva din acest cenaclu.

La o dorita vitrina a scrierilor fundamentale ale culturii romane isi asteapta locul cuvenit cartea dedicata lui Stefan Odobleja, de fapt, cea care si-a autodedicat-o genialul consonantist/cibernetician.

Prof. Mihai Buracu




Ștefan Odobleja (n. 13 octombrie 1902, Valea Izvorului, Mehedinți - d. 4 septembrie 1978) a fost un autor, filozof, medic militar și scriitor român, precursor mondial al ciberneticii generalizate pe care el însuși a denumit-o Psihologia consonantistă. Datorită contribuțiilor sale remarcabile, îndelung ignorate și nerecunoscute, Ștefan Odobleja a fost ales post-mortem, după 1989, membru al Academiei Române.
CATEVA IMAGINI DIN SATUL MARELUI SAVANT..SI SATUL MEU DE ALTFEL...CARE ASTĂZI II POARTĂ NUMELE ...


AICI A FOST CASA IN CARE S-A NASCUT SI A TRAIT DR ODOBLEJA...ERAM COPIL CAND CASA A LUAT FOC SI AU ARS FOARTE MULTE CARTI...
SI IN AMINTIREA LUI S-A CONSTRUIT O CASĂ MEMORIALĂ...PE LOCUL VECHII CASE..





                                                                            Opere publicate

* 1929 -- studiul profesional Metodă de transonanță toracică, București
* 1932 -- lucrarea La phonoscopie, editura G. Dion, Paris
* 1938 -- sinteza ciberneticii generalizate Psychologie consonantiste I, volumul I, editura Maloine, Paris, Franța
* 1939 -- Psychologie consonantiste II, volumul II, editura Maloine, Paris
* 1978 -- Psihologia consonantistă și cibernetica, București
* 1982 -- Psihologia consonantistă, București, ediția în limba română a sintezei ciberneticii generalizate, publicate la Paris în anii 1938 - 1939 sub titlul de Psychologie consonantiste, în două volume
* 1993 -- ODOBLEJA - Apariția ciberneticii pe pământ românesc o evaluare făcută de Josif Constantin Drăgan, București
* 2003 - Introducere în logica rezonanței: scrieri inedite, Craiova, Scrisul românesc
* 2003 - Psihologia consonantistă și cibernetica, Craiova, Scrisul românesc


Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog