marți, 16 septembrie 2014

Fire de dor



Se varsă ceru-n poala unui câmp,
Iar soarele în fire de mătase,
Fuioarele au tors grâu și porumb
Bogatul rod ne intră iar în case.


Podgoriile miros deja a must,
În teasc din struguri lacrimi împlinite
Din pântec de butoi mai sare-un cep,
Un pivnicer înnumară oi pe sărite.

Prin nori de fum, în grabă trec cocorii,
Veșmântul toamnei cu brumă e brodat,
Într-o broboadă-și strânge zilele cernite,
Pe firul ierbii cu pași grăbiți rugina a călcat.

Un lampagiu mai fură o gutuie
Să lumineze noaptea în iernile ce vin,
Plictisul să-l alunge din viscolul ce geme,
Savoare să îi dea și unei căni cu vin!

Poveștile se spun la gura sobei
Din jar se-aprind obrajii unui măr,
Eu tot mai cred în prinți și Cosânzene,
Și torc poem de suflet cu firele de dor.

14-09-2014
foto internet
Camelia Cristea

joi, 28 august 2014

Picătura

Dedicata fiului meu Alexandru


Ceruită-i picătura soarelui în răsărit,
Un oștean și-a pus armura și-nspre tine a pornit.
Are-n tolbă multe vise, aurite-n primăveri,
Astăzi parcă înflorirea-i mai frumoasă decât ieri.

Piscul muntelui așteaptă pașii să-l cutreiere,
Iarba verde crește dreaptă, noaptea-i cântă un greiere.
O furnică duce-n spate, un grăunte și ceva,
A uitat de atâta trudă să se bucure și ea....
El, oșteanul, le admiră și se bucură mereu,
A primit în dar Iubirea, rază dintr-un curcubeu.
Ursitoarele, se pare, ruga Mamei au ascultat
Și-i purtat pe valul care marea l-a îmbrățișat.
Din podoabele acestea, dalbe flori și diamante,
Pentru toate este-o vreme, să ai țeluri cât mai 'nalte.
Să bei roua dimineții dintr-o cupă de cleștar,
Viața ta, dulcea ca mierea, de amar să n-ai habar!

13.08.2014
foto internet
Camelia Cristea

joi, 31 iulie 2014

Mă întorc


 

Mă  întorc din mine..., uneori acasă
Și țipă vremea-n rama de argint,
O frunză galbenă e scuturată
Și se revoltă zeii din Olimp.

Pe clanța ușii tremură rugina,
Și-n balamale cuvinte-au înghețat,
Pe un perete cresc firesc liane
Nu am găsit nimic din ce-am lăsat.
Părinții mei sunt umbre mergătoare,
Dar au în suflet flacără - lumini
Și ochii lor e-un cer în sărbătoare
Când pruncii toți în brațe și-i mai țin.
Mi-e inimă brăzdată cu un clește
Încins în focul depărtării, pervertit,
Cam toate... încep cu - “a fost și nu mai este”
Și-n țarină se doarme la sfârșit...
Mai port pe umeri zdreanța regăsiri,
Cu flori și buruieni, din loc în loc,
E dulce amară clipa regăsirii,
Copile unde ești? Vreau să mă joc!!!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1406812100.html
foto Internet
Camelia Cristea

duminică, 27 iulie 2014

Între chin şi sublim, o punte de nuferi!




Printre cuvinte şi gânduri,
gravate-n noi adânc, ne scriem viitorul.
Pe firul ierbii ne creştem câmpul,
cu norul singuratic pictăm un cer,
iar delta din trestia legănată în lungile tăceri.

Vreau să te luminez, să mă luminezi,
să renasc,
să fim un glob de lumină,
de durere, de plăcere.

Un foc viu în dansul cosmic,
- eu, fiica Soarelui -
două vase prin care curge nectarul iubirii!

Vreau să pătrund în adâncul tău,
până la cerul interior,
să alung norii, să te trezesc la viaţă
şi să te liniştesc,
aşteptându-ţi inima să-ţi bată calm!

Ne-am deschis cerurile,
împreuna cântăm imnul vieţii!

Să mergem pe cursul râului,
adânc, tot mai adânc să mergem,
printre cuvintele risipite-n abisuri,
în litere şi sunete,
în renaşterea emoţiilor.
Să mergem prin fiecare vis, fără iluzii,
să reluăm amintirile ce ni s-au topit în suflet.
Să mergem,
să continuăm să mergem,
să simţim, să trăim şi să iubim
în nemărginirea dorului unui timp!

Pe râul tău alunec, în lumea ta pătrund
să-ţi văd cerul senin şi uit ce caut,
şi uiţi că sunt, uităm de noi.

În unda cercurilor reverberate, - vibraţii-n lanţ -
viaţă, lumină, un câmp de păpădie!

Mă fascinează tot la tine, iubito,
pulsezi ca o inimă,
O stea eşti pentru mine, divină eşti!

Tu... Eu... noi! Divină iubire, un sens dat vieţii,
Să bem din apa iubirii!

Predestinată-mi eşti - un vis, un paradis -
Am văzut viaţa, emoţia trezeşte trupul,
sărutul soarelui este acolo,
un nufăr deschis în palmele mele,
Ni s-a întâmplat nouă,
Tu, marea mea, combinaţia de tu şi eu,
acea durere inexplicabilă!

Eu, valul tău... un ţărm şi-un val, şi poezia lor!

Între chin şi sublim, o punte de nuferi,
Totu-i un vis ce dispare în zori,
o fâşie din timp,
şi viaţa, şi omul, şi totul! Toate-s secunde!

Tu care te joci cu cerurile, nu te juca cu visele,
Mâine e doar o filă nouă din oglinda tăcerii!


Irina_Lucia_Mihalca

Vorbe intelepte

Trebuie să urci către locul în care vrei să ajungi

“Împărtăşirea bucuriilor, nu a suferinţelor, creează prietenul.”
Friedrich Nietzsche
..................................
În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …

… că persoana care stă în vârful muntelui nu a ajuns acolo prin cădere. Trebuie să urci către locul în care vrei să ajungi – şi nu poţi ajunge acolo călcând peste ceilalţi. Este vorba de a urca alături de ceilalţi, unii lângă alţii sau chiar ridicând şi sprijinind pe cei de lângă tine. Eşti dispus să faci asta? Dacă da, vei ajunge în acel loc înalt şi ceilalţi vor fi fericiţi că ai ajuns acolo – lucru care te va menţine acolo.
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch
......................................
“Dincolo de uşa interzisă clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămâne pentru ceilalţi cel mai adesea închisă, se desfăşoara drama fiecărei vieţi. Acolo au loc complezentele noastre cu noi, acolo îşi au sălaşul duplicităţile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot de acolo apare şi creşte dezgustul de noi, acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtam, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră şi, în sfârşit, tot de acolo obţinem un nou termen de graţie pentru a putea parcurge o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă.”
Gabriel Liiceanu
.............................

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …

…că nimic nu trebuie să se întâmple imediat, în acest minut, sau “chiar acum”. Este în regulă să te opreşti pentru un minut. Doar respiră puţin. Apoi îndreaptă-te încet către tine. Şi cere Vieţii Însăşi să te conducă către cel mai bun rezultat al tău. Chiar nu ai nimic de făcut, serios, doar să te dai la o parte din calea ta. …înţelegi la ce mă refer ?
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog