marți, 29 septembrie 2015

Iubește și Iartă!

















Îmbracă-l pe astăzi în haină de flori
Și prinde-i și fluturi la subsiori,
Brodează-i la poale un zâmbet din soare
Cinstește-l ca ziua de sărbătoare.
Ieri e trecut și prinde-l în ramă
Cronos acasă copilul își cheamă.
Frunzele toate își țin legământul
În valsul lor sărută pământul.
Mâine pe luntre purtat de un val,
Aduce și cerul și peștii la mal.
Pe vâsle de vise cuprinde și largul,
Pe steag de speranță să urce catargul...
În palme să prinzi cu drag răsăritul,
Prin macii aprinși coboară asfințitul
Salcii la mal își pleacă genunchii,
Prin gânduri de mare trec pescarușii.
Iubește-i și iartă-i... pe azi și pe mâine,
Hrănește-i cu sânge, cu apă și pâine
Și zboară din tine atâta cât poți
Nu crede în zaruri și trasul la sorți!
foto internet
21-08-2014
Camelia Cristea
http://confluente.ro/camelia_cristea_1409763609.html

duminică, 27 septembrie 2015

ULTIMA CAFEA



Hai, Moarte, sa bem o cafea
Ti-o fac cu caimac, aromata
Mai leapada-ti coasa cea grea
Si mantia asta ciudata.

Te rog sa iei loc in fotoliu
Nu ma supara daca fumezi
Dupa cine esti, Moarte, in doliu?
De ce tot suspini si oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grabi, ca te frigi
Mai lasa-mi pe cer, inca, steaua
Daca eu am sa mor, ce cistigi?

Ai venit sa ma iei in persoana
Prea mare onoare imi faci
Din toata specia asta umana
Numai pe mine ma placi?

Hai sa-ti ghicesc in cafea
E bine sa stii ce te-asteapta
O cumpana grea vei avea
Dar tu te descurci, esti desteapta.

Esti tot timpul in criza de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce sa fim noi dusmani?
Eu te-nteleg cel mai bine.

Lumea te aplauda de departe
In zvon de corrida, olé!
Fii buna si-ntoarce-te, Moarte
Sa vad: dupa tine ce e?

Acum esti captiva la mine
Am vrut sa-ti arat, draga mea
Ca nu-mi este frica de tine:
Ti-am pus soricioaica-n cafea.

Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminica spre luni
6 spre 7 septembie 2015
Dumnezeu să-l odihnească în pace
!

vineri, 25 septembrie 2015

M-aș face


M-aș face Toamnă aurie
Cu crengile la pământ,
Legănată doar de vânt
Și aș pune lacrima
Să ude grădina Ta.
Frunzele le-aș pune-n ie,
Dorul meu să nu mi-l știe...
Aș înmulți grânele
Și-aș umple hambarele!
În livezi gutui și pere
Aș umple cu drag panere,
Peste câmpuri aurii,
Spicele le-aș înmulți!
Aș picta pe -un șevalet
Roua ce-a picat pe floare
Și i-a dat o sărutare,
Dimineața pe răcoare!
Sus în vărf de munte-aș sta
În genunchi eu m-aș ruga,
Pentru întreaga bogăție
Slavă să-ți aduc doar Ție!
18.11.2013
foto sursa internet

Leul împlineşte 180 de ani



        De unde vine denumirea de “leu”.

Istoria leului românesc începe cu secolul al XVII-lea când în Principatele dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi, löwenthaler, care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii denumindu-l generic “leu”. Această monedă a fost folosită în Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII şi chiar după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se raportau toate preţurile în anii ce au urmat.
Mai este de menţionat că moneda naţională a vecinilor noştri de peste Dunăre este leva care în traducere înseamnă tot “leu”, trădând aceeaşi origine ca cea a leului românesc. De la löwenthaler, pronunțat daler, vine și denumirea monedei SUA, dolar. Din cauza lipsei unor legi monetare bine definite la noi au început să fie folosite câteva zeci de tipuri de valută străină. Prin Regulamentele Organice din 1831 şi 1832 s-a hotărât utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-se una austriacă, numită zwanziger. La noi era cunoscută drept sfanţul de argint, sau mai simplu, doarşfanţ. Putem vedea astfel de unde se trage celebra expresie “nu am nici un şfanţ”. O altă monedă eraparaua otomană. Expresia de rigoare ”nu face două parale” vine de la faptul că moneda avea o valoare redusă și era confecționată din material prost, astfel că o folosire intensă o tocea și monezile chiar se lipeau unele de altele.
Leul devine oficial monedă a românilor pe 16 septembrie 1835 când domnul Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale. Tranzactiile, taxele, impozitele se calculau în lei, dar se plăteau în monedă străină. În Moldova, domnitorul Mihail Sturdza, ar fi dorit în 1835 să bată monedă, dar Imperiul Otoman, nu ar fi acceptat ca un stat vasal să aibă propria monedă, deoarece ar fi fost un semn al independenţei. După unirea Principatelor şi Cuza a tatonat ideea unei monede naţionale, care urma să se numească român sau romanat, dar din nou Înalta Poartă s-a opus.
Încă din 1859, Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iaşi, Victor Place, să negocieze baterea unor monede româneşti la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească „români”. Un român ar fi cântărit 5 grame de argint şi ar fi fost împărţit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu a propus numele de „romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat. La 1860, s-a bătut totuşi o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată şi s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului şi inscripţia „Alecsandru Ioan I”. Ele nu au fost puse în circulaţie niciodată. O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.
Prima Constituţie a ţării, cea din 1866, ignora complet problema suzeranităţii Imperiului Otoman asupra Principatelor, dovedind încă de atunci dorinţa statului român de a îşi căpăta independența. O primă bătălie s-a dat prin intermediul politicii monetare. La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda naţională leul, o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi având 100 de diviziuni, numite bani. Un leu echivala cu un franc francez. Monedele de 5, 10 şi 20 de lei erau din aur, iar cele de 1 şi 2 lei, precum şi cele de 50 de bani erau din argint. Până la înfiinţarea Monetăriei statului (1870), primele monede au fost bătute la Birmingham.
Minsitrul de finanțe, Ion C. Brătianu, a început tratativele cu Poarta pentru ca aceasta să admită punerea efigiei domnitorului Carol I pe monedele de aur și argint ce urmau a fi emise. Tratativele nu au dat roade, dar guvernul român a comandat monedele de aur de 20 de lei (”pol”), fără a ține seama de pretențiile Imperiului Otoman. Aceste monede au fost puse în circulație în 1868, având efigia domnitorului și inscripția ”Carol I domnitorul românilor”. Tirajul a fost de doar 200 de piese. Dintre acestea, câteva zeci au fost zidite la temelia castelului Peleş, iar altele au fost dăruite parlamentarilor, miniştrilor, unor diplomaţi străini, guvernului turc, familiei Hohenzollern de la Sigmaringen şi unor capete încoronate din Europa. Imediat după emitere, a urmat protestul Porții, precum și al Austro-Ungariei, care considera titulatura domnului român periculoasă pentru siguranța Austro-Ungariei care stăpânea Transilvania și Bucovina. Sub presiunea celor două Mari Puteri, monedele au fost retrase în 1870, când au fost bătute 5000 de monede din aur și 400.000 de argint, fără a cuprinde însă ”semnul” menit să evidențieze suzeranitatea sultanului. Începând cu 1872 s-au bătut monede de 50 de bani, 1 leu și 2 lei fără ca Poarta să mai protesteze.
Sursa articolului aici.
http://www.expunere.com/leul-implineste-180-de-ani-de-unde-vine-denumirea-de-leu.html

Adun amintiri

Adun amintiri si oameni,
In valiza vremii ce-o sa vina.
Cand ma voi pierde printre straini,
Imi vor sluji de lumina.

Si-n inima cu pretuire,
Le-asez cu grija unui copil,
Le mangai fara de oprire,
Si le privesc umil.

Sunt amintiri, ce n-o sa mai coboare,
Caci lumea care o sa vina,
Va fi o lume fara soare,
Si in tristete, se va cobora umila.

Dar soarele va rasari,
Dup-o lunga asteptare,
Si-n preajma oamenilor iar voi fi,
Caci Dumnezeu imi da rabdare.

duminică, 20 septembrie 2015

Elegie pentru părinţi---- Versuri Corneliu Vadim Tudor

SURSA  PĂSTRĂTORII TRADIȚIEI.

Unde sunteţi voi, părinţii mei?
Ce n-aş da să vă mai văd o dată!
Aţi murit de tot, sau sunteţi zei
Rătăcind pe bolta înstelată?

Astăzi sunt celebru şi bogat
N-am de ce mă plânge, am de toate
Fie Domnul veşnic lăudat
De mi-ar da şi-un strop de sănătate.

Ce folos că scriu şi câştig bani?
La ce bun politica înaltă?
Eram fericit în primii ani
Când am fost, cu toţii, laolaltă.

Casa era plină de copii
Nu ştiam ce-nseamnă supărarea
N-aveam noi prea multe jucării
Nu ştiam ce-i muntele, sau marea.

Însă gustul vieţii era bun
Râdea-n soare iarba după ploaie
Jubilam de Paşte şi Crăciun
Puneam cele mai curate straie.

Plutea, ca un duh, în mahala
Farmecul discret al sărăciei
Îngerul cu spadă ne veghea
N-am fost sclavi păcatului trufiei.

Voi ne-aţi îndrumat să ne rugăm
În genunchi, aşa cum se cuvine
Lui Iisus credinţă să-I jurăm
El să ne înveţe ce-i mai bine.

Lui să-I mulţumim înlăcrimaţi
Că nu ducem lipsă de nimica.
Două surioare şi trei fraţi
Inimi mari, ce n-au ştiut ce-i frica.

Azi dau filmul vieţii înapoi
Să pricep secretul casei noastre:
Se rugau părinţii pentru noi
Domnul să ne scape de dezastre.

Nu există scut mai minunat
Decât rugăciunea cea smerită
Şi o viaţă fără de păcat -
Iar răsplata fi-va înzecită.

Le spun tuturor să fie drepţi
Din puţinul lor să facă daruri
Toţi ateii cred că sunt deştepţi
Însă dracul i-a jucat la zaruri.

Îmi e dor de cei neprihăniţi
De la ei îmi iau şi azi putere...
Unde sunteţi voi, părinţi iubiţi?
Mă primiţi la masa de-nviere?

sâmbătă, 19 septembrie 2015

Puneți-ne la zid…





Dorin Dumitriupână în‎50+


Puneți-ne la zid…

De ce nu dați o lege, sau un ordin
Să ne-mpuscati pe toți cei amărâți și goi ?
Poate așa scăpam de sărăcie și de chin,
Noi, cei ce ne hrănim cu pâinea strânsă din gunoi.

Va sunt mai rude miile de emigranti,
Alți amărâți goniți de foame și războaie,
Cine-i primește pe românii alungați,
Ce dorm pe străzi,acum, în frig și ploaie ?

N-avem nimic de împărțit cu cei bătuți de soartă,
Suntem săraci și știm ce-nseamna milă,
Dar noi suntem aici, de ce închideți poarta
Si-aunci când ne vedeți vă năpădește sila ?

Spuneti că sunt puține locuri în cămine,
Pentru bătrânii singuri, fără ajutor,
Dar îi primiți pe cei ce vin din țări străine,
Iar noi ne stingem pe marginea trotuarelor.

Văi vouă, boierilor care conduceți țara asta,
Progenituri de ștabi și de hapsâni,
Oricât de grea ne va mai fi năpasta,
N-o să venim la poarta voastră să
De ce nu dați o lege ,sau o ordonanță,

Puneți-ne la zid și împușcați-ne, voi
Ca ne luați și sfântul drept la
Dar ați uitat că DUMNEZEU ne judeca pe toti ...
autor...DORIN DUMITRIU

09-09-2015

sursa foto internet.

joi, 17 septembrie 2015

Azi s-a mai stins o lumanare


Azi s-a mai stins o lumanare,
A vietii unui om traite.
A fost om bun sau de valoare,
Doar Dumnezeu stie, nu minte.

S-a stins o viata si o voce,
Ce tara-ntruna si-a cantat,
Prin poezia lui feroce,
Prin modul lui, ne-a aratat.

E-un semn, sau poate intamplare,
Caci pe-un taram necunoscut,
Incep sa-si faca o carare,
Oameni, ce inca poarta scut.

La toti ne vine randu-odata,
Tristi si poate fericiti,
Mergem in lumea ferecata,
Unde dormim nestingheriti.

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog