Am iertat greşeli aproape de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane de neînlocuit şi să uit persoane de neuitat.
Am acţionat din impuls, am fost dezamăgit de oameni pe care-i credeam incapabili de a face anumite lucruri, dar şi eu am dezamăgit oameni.
Am ţinut pe cineva în braţe pentru a-l proteja.
Am râs când nu trebuia.
Mi-am făcut prieteni pentru totdeauna.
Am iubit şi am fost iubit, dar am fost şi respins.
Am fost iubit şi n-am ştiut să iubesc.
Am ţipat si am sărit în sus de bucurie, am trăit pentru dragoste şi am făcut promisiuni pentru totdeauna, dar, inima mi s-a frânt de atâtea ori!
Am plâns ascultând muzică sau privind fotografii.
Am telefonat doar pentru a auzi o voce, m-am îndrăgostit doar de un surâs.
Aproape am crezut că voi muri de atâta nostalgie şi…
… mi-a fost teamă că voi pierde pe cineva foarte special (pe care, în cele din urmă, l-am pierdut)…
Dar am supravieţuit!
Şi încă trăiesc!
Şi totuşi, merg înainte…
Şi tu trebuie să mergi înainte. Trăieşte!!!
Ceea ce trebuie, într-adevăr, să faci este să lupţi cu toată convingerea, să îmbrăţişezi viaţa şi să o trăieşti cu pasiune, să pierzi cu demnitate şi să învingi îndrăznind, pentru că lumea aparţine celui ce îndrăzneşte şi VIAŢA ÎNSEAMNĂ PREA MULT pentru a fi nesemnificativă!
Charles Chaplin
