Musca-n ciorbă
Azi la mine-n farfurie
Am găsit o muscă vie;
Se zbătea cu disperare
Ca să iasă din mâncare,
Dar nicicum nu izbutea,
Fiindcă iar aluneca,
Printre morcovi şi ardei,
Drept în zeama cu ulei.
La-nceput m-am cam zbârlit:
- A primit ce a poftit!
Las-o acum să facă „bâz“
În mâncarea mea de prânz.
Dar privind-o înotând,
Mi-a venit în minte-un gând
Şi luând lingura îndată
Am scos musca, udă toată,
Uleioasă, străvezie,
Mai mult moartă decât vie.
M-am grăbit s-o duc la soare,
Să se pună pe picioare,
Să mai capete curaj
Şi roşeală în obraji.
Aşa cum am socotit,
Musca s-a înzdrăvenit
Şi-a pornit din nou să zboare:
Sper că nu tot prin mâncare!...
Dar acuma să vă spun
Care-a fost gândul cel bun
Care m-a făcut îndată
Să scot musca înecată:
Farfuria cu mâncare
E ca lumea asta mare:
Poţi găsi în zeama ei
Tot ce vrei şi ce nu vrei,
Bunătăţi ispititoare
Dar atât de-amăgitoare!
Iară omul, ispitit,
Se aruncă fericit,
Ca o muscă fără minte,
Unde-i ciorba mai fierbinte!
Prea târziu îşi dă el seama
Că-i primejdioasă zeama
Şi că-i neputiincios:
Dar acum, la ce folos?!
Şi se-ntreabă Dumnezeu:
- Ce să fac acuma Eu?
Aş putea să spun, zbârlit,
C-a luat omul ce-a poftit!
Totuşi e făptura Mea
Şi mă doare pentru ea.
Hai să-l scot şi de-astă dată,
Poate totuşi se îndreaptă!
Fiecare deci să vadă
În ce zeamă se mai scaldă!
Pentru cei ce se ocupă
C-o lucrare mai adâncă
Mai adaug trei cuvinte:
Fiţi cu mare luare-aminte
Să nu cădeţi, chiar nevrând,
Printre gânduri fără fund,
Fiindcă greu veţi mai scăpa
De unsoarea lor cea rea!
Citiţi şi-n Filocalie
„Capete despre trezvie“ Ale Avvei Filothei, Paragraful 33:
„Cel ce s-a predat pe sine gândurilor rele este cu neputinţă să se curăţească de păcate după omul din afară. Datori suntem deci în Domnul să ne curăţim pe noi înşine înăuntru şi în afară şi să păzim simţurile noastre şi să curăţim pe fiecare în parte de lucrările pătimaşe şi de greşeli şi să slujim cu toată mintea şi cu simţurile
