Autor: Camelia Cristea
Zaruri aruncate, toate la întămplare…
Soarta omenirii, simplu joc de cărţi ?
Lăcrimează cerul, semn de întrebare,
Oare căt române, poţi să mai suporţi?
Mor bătrănii noştrii, ramuri veştejite
În pămănt se duc, triste amintiri,
Înrămate poate…, visele trăite
Marşul e funebru, plăng ai lor copii.
La masa tăcerii, se rostesc cuvinte…
Toate sunt sărace, fără conţinut,
A iesit urătul azi la drumul mare
Taie din copacul vieţii ce e sfănt !
Să punem coroane albe pe morminte,
Pe eroii nostrii să îi preaslavim
Căte legăminte, căte lucruri sfinte,
Mai ştim bunăoara, noi să mai cinstim ?
29.03.2014
foto internet
Camelia Cristea
