·
Am aprins în vatră focul, frigul a intrat în oase,
Doar bătrâni neputincioși, azi mai bântuie prin case.
Au plecat în lumea mare, toți copii să muncească,
Nu mai este loc acasă, plânge glia strămoșească.
Toți ciocoii vechi și noi, ne dezbină și ne mint!
Ei n-au frică de iubire, ei n-au frică de cuvânt!
Ana lui Manole țipă, jertfa-n ceruri o ridică.
Lumânarea stă aprinsă, pentru țară și credință.
Dau cu pietrele în viață, ura a ajuns povață,
Axele s-au inversat, răul este împărat!
Veți plăti voi la final, sfârșitul este fatal...,
Dar poate mai este vreme..., să vă lepădați de rele!
Camelia Cristea
Ei n-au frică de iubire, ei n-au frică de cuvânt!
Ana lui Manole țipă, jertfa-n ceruri o ridică.
Lumânarea stă aprinsă, pentru țară și credință.
Dau cu pietrele în viață, ura a ajuns povață,
Axele s-au inversat, răul este împărat!
Veți plăti voi la final, sfârșitul este fatal...,
Dar poate mai este vreme..., să vă lepădați de rele!
Camelia Cristea
