De ce, taică, stai cu mâna-ntinsă
Şi-ți acoperi fața de durere plânsă,
Lacrimi calde-ți curg rând fără de rând
Gândul ți-l îngâni cu ochii-n pământ...
- Dragul meu, fecior, nu ştiu ce-i cu mine
M-a lăsat puterea si nu-mi este bine
Şi sub coasta stângă
ca şi-n alte rânduri
Simt cum mă înțeapă junghiuri peste junghiuri.
Am crescut băiat cel mai drag fecior
Şi-a plecat în lume şi mi-e tare dor,
Nu mai ştiu de el de vreo şapte ani
Slugă-i la străini pentru puțini bani...
Şi-am avut şi fată ca raza de soare,
Se mirau vecinii de-aşa mândră floare,
A plecat în lume după un trai mai bun,
Iar eu am rămas... singur în cătun.
Cu durere mare am ieşit în lume,
Satul e pustiu fără nici un nume
Nimeni nu mă-ntreabă de am lemne-n vatră,
Nimănui nu-i pasă de-a mea tristă soartă.
Am o rugăminte...ştiu că nu-i ușor
De aveți copii şi de ei vi-i dor
Strigați-i pe nume în mai multe rânduri
Să se-ntoarcă acasă căci bătuți de gânduri
Au rămas bătrânii şi e tare greu
Singuri prin cătune...doar cu Dumnezeu...
7 februarie 2019 Ploieşti
Vasile Coman
