luni, 19 iunie 2017

Anticariat




- Mi-e sufletul un anticariat,
Nimicuri poţi lua pe câţiva lei,
De preţ e-un vis ce supralicitat
A fost adjudecat unei femei

Cu ochii mari şi zâmbet de copil,
O ştii şi tu, măcar ţi-o aminteşti...
Ai strâns în braţe trupul ei fragil
Şi-n părul negru-i împleteai poveşti.

E încă-aici, tăcută printre cărţi,
Reface-n minte zilnic un traseu,
Inima ei nu recunoaşte hărţi
Urmează-un vis... Doar tu eşti visul meu!

- Aleg din vechiul raft un manuscris
Legat cu fir de aur, delicat,
Povestea fermecat-a unui vis
Uitată-aici, în anticariat

Şi regăsesc prin slove argintii
Atâtea amintiri, ca un balsam,
În suflet le păstrez, şi-aş vrea să ştii
Că doar pe tine astăzi te mai am.

Te-am căutat prin cărţi sperând să treci
Prin viaţa mea, erai atât de-aproape,
Pe raftul nins al unei biblioteci
Şi-n basmul care-mi înflorea sub pleoape.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

miercuri, 7 iunie 2017

VATRA PĂRINTEASCĂ






de Preot Sorin Croitoru

Îmi amintesc cu nostalgie
De vatra părintească,
De-ai mei părinți ce cu sudoare
Munceau ca să ne crească..

Săracii.. câte sacrificii
Făceau, s-avem de toate..
Nicicând nu le ieșea din gură:
"Nu este", "Nu se poate"..

Cu împrumuturi prin vecini,
Luând pe datorie,
Nu ne-au crescut nici chiar pe puf,
Dar nici în sărăcie..

Aș vrea să fiu din nou copil,
De griji să nu-mi mai pese,
Să mă-'ngrijesc de-'nvățătură,
Ca să obțin succese..

Să merg acasă bucuros
Pentru o notă bună,
S-aștept sărutul blând al mamei
Și vorba ei cea bună..

Citind eu astăzi în Scriptură
Că Dumnezeu ni-i Tată,
M-apucă-așa.. un nod în gât,
Și-o lacrimă deodată!

Că-mi amintesc de-ai mei părinți,
De vatra părintească,
De cât s-au mai rugat la Domnul,
Să poată să ne crească..

Bătrân e tatăl meu acum
Și plin de neputințe,
O viață-'ntregă ne-a slujit,
Cu-atâtea suferințe..

Iar mama n-a mai apucat
Să-i vadă mari pe toți..
S-a dus la Domnul și de-acolo
Grijește de nepoți!

Mă-'ntreb ce-i Raiul și-mi răspund
Eu singur la-'ntrebare:
E locul unde bucuria
Din suflet nu dispare.

Unde îi regăsim pe toți
Acei ce i-am iubit,
Unde sunt vii și fericiți
Acei ce au murit!

amin

vineri, 19 mai 2017

Dumnezeule, te rog...


De ce?

"De ce ne naştem oare, oricum plecăm din viaţă
De ce ni-s numărate şi orele ce trec?
Prea multe feţe aspre ascunde-a noastră faţă
Şi măsurat ni-i timpul necredincios şi sec.

De ce regret trecutul, oricum nu este cale
Să mă abat din drumul cuprins între porunci
Căci scris mi-a fost pe frunte s-o iau direct la vale
Deşi tot urc spre vârfuri luptând chiar şi pe brânci

Din tot ce-am luat cu mine nimic n-are valoare
Iluzii şi speranţe s-au rătăcit pe drum
Şi dacă spus-au unii că fericirea doare
De ce aveau dreptate şi încă au şi-acum?

Să nu te chinui astăzi să înţelegi cuvinte
Căci de înveţi prea multe, vei vrea să ai un rost
Dar vântul veşniciei îţi va aduce-aminte
Că moarte-i după viaţă...

Etichete