joi, 16 octombrie 2014

Nimeni Nu E Singur Pe Pamant



Nimeni nu e singur pe pamant,
Cineva in grija lui il are,
Nici cei singuri-singuri nu mai sunt
Daca are umbra fiecare.


Singur stai in casa si gandesti
Ca esti singur fara mantuire,
Dar in pragul casei parintesti
Se aude-un greierat subtire.

O scrisoare-ti fosneste-n maini,
Un postas la usa ta mai bate,
Latra-n departare niste caini,
N-ai sa mai cunosti singuratate.

Asta este boala cea mai grea,
Dar de ea instantaneu se scapa,
Cand in plinsa sete, cineva
Iti aduce un pahar cu apa.

Umbre jos si norii sus pe cer,
Cai pascand si soarele in scapat,
Om stingher in drum spre om stingher
Nimeni nu esingur pan' la capat.

 Adrian Paunescu -

luni, 13 octombrie 2014

"AM CAUTAT"


de Nicolae Labis

Am cautat si caut. Cautand
M-am pomenit gresind. Din cand in cand
M-am pomenit din vina mea flamand
Si m-am insangerat in spinii
De pe cararile spre zarile luminii.
Dar daca cineva gigantic ar veni
Si mi-ar rosti: Eu iti dau viata toata
Neinceputa, nepatata,
Dar sa mi-o dai apoi in seama mie
S-o duc inspre visata zare purpurie
Pe drum neocolit, de netezime,
Pe drumul nestiut decat de mine...
Deci astfel de mi-ar spune
Eu as simti ca tot ce-mi spune-i putred,
Cu hotarare i-as raspunde: — Nu cred!
De poti schimba secara-n trandafir,
De-mi poti schimba viata, nu ma mir:
Chiar de-ai schimba batranii in copii,
Drum drept si neted tu nu poti sa stii —
Si chiar de-ai sti, pasind in urma ta
Nimic n-as mai simti si n-as vedea.
Eu sunt aici, cu fratii mei in jur,
Cu ei marsaluiesc si rad, si-njur,
E-un soare fata-n raze sa ne scalde,
Pasind spre el strabatem tinuturi tot mai calde
Iar de privesti atent la cercetare
Si noua de pe frunte prind raze sa ne zboare.
E drumul greu. Strabatem prapastii si cascade
Si suferim, dar stim c-asa se cade.
Tinuturile-acestui veac lung, clocotitor
Vreau doar cu pasii mei sa le masor

luni, 6 octombrie 2014

Schimbare


Ei vor să stăm în cap și să strigăm “ura!”
Când toate-n țară plâng și chiar se dau de-a dura!
Pe tăvălug de vorbe, se rastignește vremea
Și urlă nepăsarea! Aceasta o fi vrerea?

Pavează acum o stradă ca să mă duc la vot.
Va spun că am o jenă și că mă doare-n cot!
Un bătrânel sărman târăște o plasă goală,
Revolta și tristețea-n mine se răscoală.
Țes fire de paianjăn și trag mereu din sfori
Schimbarea e în vogă, schimbații uneori!
Îmi plânge conștiința pe dârele de ceață
Mai este oare vreme să ne trezim la viață?
foto internet
Camelia Cristea

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Se întoarce Dumnezeu în România (Petru Dugulescu)


Se-ntoarce Dumnezeu in Romania,
Trecand prin vama, fara pasaport!
S-alunge pe tirani si tirania,
Sa ne aduca-n tara omenia,
O marfa ce-am vandut-o la export.

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania -
In tara Lui de care I-a fost dor
Caci L-am chemat cu totii in agonia
Acelor ore cand veni urgia,
Ingenunchiati, smeriti, sub tricolor.

Se-ntoarce-n tara Domnul, sa ne spele
Si sa ne-nvete sa traim frumos.
Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele
Si-apoi sa plece dincolo de stele
Ca stim noi ce sa facem aici jos.

Se-ntoarce-n tara Domnul cu Scriptura -
Ca sa ne-nvete viata de crestini;
Dar ateismul si nomenclatura
Si-au transformat subtil coloratura
Si -I impletesc din nou cununi de spini.

Cu darul de iubire si dreptate
Se-ntoarce Dumnezeul Preainalt;
Sa nu mai fie-n tara strambatate,
Nici comunism si nici securitate,
Sa nu mai moara tineri pe asfalt.

Sta Dumnezeu la poarta, Romanie -
Dar cine Ii va spune: "bun venit!"?
La Parlament si la Presedentie
Se-aproba legi, se vrea democratie,
Dar, Numele Lui nu e pomenit.

Te cheama Creatorul azi, nu maine,
In ceasul de destin hotaritor -
Sa-ti franga-n dar a invierii paine;
Acum ori niciodata poti romane
Sa ai un Dumnezeu si-un viitor!

luni, 29 septembrie 2014

Ruga de noapte

·
 
Ruga mea din noapte, pare obosită
În genunchi se pune, brațul în amin,
Dragostea aprinde inima firavă,
Trup și suflet Doamne, Ție mă închin !

Și adun cuvinte, picurând cu ceară
Gândul care doare și apoi să-l cearnă,
Să ducă neghina în necunoscut,
Iar eu mai curată, crucea să mi-o duc.

Camelia Cristea