Noapte bună.....România..

Noapte bună...țară dragă. .
Mâine este ziua ta..
Știu că ai în piept o rană..
Dar stiu...se va vindeca..

Cu iubire-ti voi pansa..
Rana... dureroasă. .
Cu lacrimi mă voi ruga..
Să iti vină fiii...acasa..

Noapte bună...țară dragă..
Mâine este ziua ta..
Nu fi tristă.. o să treacă..
Domnul nu te va lăsa...

Maria Pintican..

LASĂ-NE DOAMNE...

 

Dorin Dumitriu

Şi zilele care-mi rămân
Tu Doamne, fă-mi-le uşoare,
Lasă-mi mândria de a fi român
Şi satul Doamne, care parcă moare !

Mai lasă-n capătul de drum
Casa cea veche unde-am stat,
Să văd pe coşuri ieşind fum
Şi mulți copii ce pleacă la urat !

Mai lasă-i Doamne pe bătrâni
Că s-au zbătut să-şi crească pruncii,
Şi te-aş ruga să-i mai aduni
La o povarnă la făcutul țuicii !

Lasă-mi ceva din ce a fost
Să amintească țara mea şi neamul,
Că parcă astăzi nu mai are rost
Să îți ridici în curte steagul !

Şi adu Doamne înapoi toți fii
Ce au plecat pe rând din țara lor,
Că au rămas bătrânii şi copii
Ce plâng în urma lor de dor !

Şi-n ziua sfântă a unirii
Să strângi din lume toți românii,
Că-s rătăciți prin colțurile lumii
Şi prea amar i-au umilit străinii !

autor.
Dorin Dumitriu..
Sursa foto Cirdan Simi

ZĂPADA SFÂNTULUI ANDREI

Felicia Feldiorean

Vă scriu în noaptea Sfântului Andrei
Când primele ninsori au prins să cadă,
V-aduc un rai cu soare şi crâmpei
V-aduc o rugăciune pe zăpadă.

Eu vă colind în nopţile cu stele,
Eu vă colind de viaţă şi de stea,
Mă dor toate credinţele rebele
V-aduc dorinţa de a mai visa...

E iarnă peste brazi şi peste viaţă
E iarnă peste sufletul meu gol,
E iarnă peste satele din ceaţă
E-o simfonie întrun si bemol.

Eu vă aduc un dor de libertate
Eu vă doresc s-aveţi colind frumos.
Se-aud din nou colindele în sate
Şi ultimul colind etern, duios...

Întro seară magică în care ninge atat de liniştit
încât se aud şi stelele crescând

SEMNE

de Preot Sorin Croitoru

Când harul Tău se cerne

Din cerul nesfârșit,

Iar pacea se așterne

În sufletul smerit,

Prezența Ta divină,

Iisuse, lasă semn:

Pe oaia cea blajină

O ungi cu untdelemn..

Când duhul pocăinței

Coboară în creștin

Cu lacrima căinței,

Durere și suspin,

E semn că Ție-Ți pasă

De omul cel căzut,

E semn că-l chemi spre casă

Pe fiul cel pierdut..

Când zâmbetul apare

Pe chipul necăjit

Ca razele de soare

Când norii au fugit,

E semn de ridicare

Din moarte și păcat,

E semn de împăcare,

Căci omul e iertat!

TEZAURUL MEU

de Preot Sorin Croitoru

Am fost numit "rasist" că-mi apăr neamul meu,
"Fanatic".. nu mai spun, căci cred în Dumnezeu,
Dar eu în viața asta atât tezaur am:
Un Domn și o credință, o Țară și un neam!

Ce simplu-i să te lepezi de-un Domn ce nu-L cunoști
Când n-ai păstrat credința, luptând cu zeci de oști,
Cum au făcut strămoșii ca astăzi tu să ai
Credința-n Înviere și-n colțul tău de Rai..

Ușor e să te lepezi de neamul tău, la fel,
Când fără nici un merit te-ai "pomenit" în el,
Dar câți eroi murit-au în chip mucenicesc
Ca să existe neamul și graiul românesc..

La fel și țara noastră cu munți și codri deși,
Tu poartă-ți-o în suflet, chiar de o lași și ieși,
Căci fără Țara Mamă, plecând printre străini
Ești doar un pom ce plânge, lipsit de rădăcini!

Mi-e dor de România, mi-e dor de lerui ler,
De dangătul de clopot, de-al țării mele cer,
Mi-e dor de apa-i vie, de codrii ei umbroși,
De glia ei cea plină de oase de strămoși.. 

E ziua ta române,

Pe 1 decembrie știi bine,
E ziua ta române.
La Alba Iulia nu putem fi,
Nu ne putem întâlni,

Dar hai cu toții a ne uni.
Să ne unim în rugăciune,
Toți românii din lume.
Să-l rugăm pe Bunul Dumnezeu,

Să ne ajute la greu.
Să ne ierte de păcate,
Să avem cu toții sănătate.
Doar uniți vom reuși,

Și împreună iar vom fi.
România țară dragă,
Azi vorbim doar despre boală.
Nu știm a ne bucura,

Nici de bine va urma.
Nu mai vorbim de unire,
Doar distanță și mânie.
E din ce în ce mai greu,

De nu ne ajută Dumnezeu.
Dintr-o țară așa bogată,
Noi cerșim din poartă în poartă.
Nimic nu mai avem noi în țară,

Tot se aduce din afară..
Parcă purtăm un blestem,
De când am tăiat stema din drapel,
Brazi azi au dispărut

Toate noi le -am risipit.
Doar Soarele a mai rămas,
Ne încălzește el și azi.
Ne iubește Dumnezeu,

Ne ocrotește mereu.
Mulți români azi pribegesc,
În țări străine muncesc.
Azi se întâmplă lucruri noi

Din cauza acestei boli.
Imnul ne e predestinat,
Dar noi nu ne-am deșteptat
Măcar acum să realizăm,

Să ne trezim, să ne rugăm.
Să ne păstrăm credința,
Crucea ne e biruința.
Chiar de o fi ca să murim,

Pentru Iisus Hristos să ne jertfim.
Românie,Românie,
De-am fi toți doar cu Iubire,
Am trai frumos ca frații,

De ne- ar invidia alții..
Așa era odinioară,
În această țărișoară,
Oamenii erau uniți,

Harnici și tare cuminți
Tot așa să fim mereu,
Plăcuți Bunului Dumnezeu.
Uniți în rugăciune

În cuget și simțire,
Mulți,multi ani române!
Oriunde te-ai afla
Niciodată nu uita,

De ce-i care s -au jertfit
Pentru țară au murit.
Să ai tu un trai mai bun
Pe pământul tău străbun
Hai cu toții de-om striga
La multi ani ROMÂNIA
România-i țara ta,
Hai acasă nu mai sta.
Liliana Olariu 28 noiembrie 2021!

CÂND FEMEILE SE ROAGĂ

“Când femeile se roagă, ....Cerul, freamătă ușor, Dumnezeu le-ascultă glasul, și trimite ajutor.
Când femeile se roagă,... Lângă ele, ingeri stau; să le-aduca bucurie, și nădejde, dacă n-au.
Când femeile se roagă,... Dorul lor, se duce sus, printre nori și printre stele, până-n fata Lui Iisus.
Când femeile se roagă,... Gândurile prind contur, veșnicia se deschide, celor dragi, de prin 'prejur.
Când femeile se roagă,... Și ghețarii se topesc, ploi de lacrimi udă cerul, inimi reci, se încălzesc.
Când femeile se roagă, se deschide-un sfânt izvor, ce e plin de bunătate, pentru cei din jurul lor.
Când femeile se roagă, aduc viața unde nu-i, umplu Terra de speranță, împărțind-o orișicui.
Când femeile se roagă, nici pelinul nu-i amar; căci e îndulcit cu lacrimi, și e încălzit pe jar.
Când femeile se roagă, greutățile-s mai mici, cu Iisus, mergând de mână, uriașii sunt pitici.
Când femeile se roagă, ridică-te de jos, căci acel ce le-ntărește, este chiar, Iisus Hristos”.
Dumnezeu și Maica Domnului sa te binecuvanteze! Har și pace sufletului tău!
                                                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                                                            ~ Preot Ioan ~

HARUL SE DA PE MASURA ISPITIRII

Bucuria mea, cat de minunate sunt cuvintele Sfantului Parinte, Iosif isihastul: "Dincolo de nori este Lumea mea. Acolo ma asteapta Dumnezeu, acolo vreau sa traiesc. Iar crestinul ortodox care asteapta Har de la Dumnezeu, este dator sa rabde ispitele si necazurile de orice fel. Nu poti rabda ispitele? Nu astepta nici Harul Duhului Sfant, fiindca, nu-ti va fi dat nici cand gratuit. Harul se da totdeauna pe masura ispitirii”. Sfantul inchisorilor, Valeriu Gafencu ne indeamna sa fugim de EGOISM si DORINTA DE A STAPANI, fiindca: “Prin egoism și tendinta de dominare, omul e lup pentru om! Prin virtute și luminarea Harului, omul e Hristos pentru om!" Asa zice Sfanta Elisabeta Feodorovna: “Casa sufletului este RABDAREA. Hrana sufletului este SMERENIA!" Foarte important este sa nu uitam cuvintele Sfantului Parinte, Simeon Noul Teolog: "Iubitii mei frati, nu ne ajuta la nimic sa biruim patimile mari, daca suntem stapaniti de patimile mici!" Una din multele ispite este cea a mancarii despre care Sfantul Parinte, Ioan Casian, zice: "Cantitatea mancarii toceste ascutimea mintii si, ingreunand si duhul odata cu trupul, atata focul primejdios al patimilor. Un pantec imbuibat cu tot felul de alimente, naste semintele desfraului si mintea innabusita de greutatea mancarurilor nu mai poate pastra carma dreptei chibzuinte."


🙏 Da-mi Doamne timp de pocainta, sa-mi plang pacatele si sa ma pot bucura de oamenii dragi! Da-mi Doamne, ca oamenii dragi, sa fie crestini ortodocsi “fierbinti” in credinta, traitori. Da-mi Doamne, un Parinte duhovnic, care sa-mi fie calauza duhovniceasca in drumul catre Imparatia Ta. Amin si Aliluia! Preot Ioan 🛎.

MOARTEA ESTE DOAR O GRANIȚĂ A VIEȚII, NU ȘI A IUBIRII.

"Ce-i poţi spune unui om care a pierdut totul?

 Pentru că, până la apariţia unui copil în viaţa sa, tot ceea ce are un om înseamnă totul pentru el, însă din clipa în care dă viaţă unui suflet copilul devenie totul unui părinte. Se simte împlinit prin micuţa făptură căreia i-a dat naştere. I se schimbă toată viaţa şi toate priorităţile. Din momentul acela omul învaţă să nu mai trăiască pentru el, ci pentru sufletul căruia i-a dat viaţă. Fără copilul lui nu mai are aer, fiindcă acea făptură, indiferent că este sugar, adolescent sau adult, este bucăţică ruptă din inima părintelui şi este raţiunea lui de a trăi…
Orice pierdere este sfâşietoare, pentru că niciodată nu vom fi pregătiţi să pierdem pe cineva drag. Nici măcar atunci când suntem bătrâni nu suntem pregătiţi să ne pierdem părinţii care ne-au dat viaţă, fiindcă sufletele noastre depind de iubirea lor, însă a-ţi pierde copilul este cea mai sfâşietoare durere. Este o durere pe care nu o înţelegi, pe care nu o poţi accepta, pe care nu o poţi vedea ca făcând parte din firescul vieţii… este o durere pe care o vezi ca pe o mare nedreptate pe care ţi-o face viaţa.
Atât de absurdă este această moarte – copilul să moară înaintea părintelui – încât nicio limbă de pe faţa Pământului nu a găsit cuvânt pentru ea. Copilul căruia îi moare părintele este „orfan”, soţul căruia îi moare partenerul de viaţă este „văduv”, părintele căruia îi moare copilul nu are termen. Poate fi chiar mort, pentru că atunci moare şi el, odată cu urmaşul pe care îl bagă în pământ.
Nu ştiu ce poate simţi un om care şi-a pierdut copilul… probabil că un gol imens, o agonie continuă, o durere cumplită, un dor mistuitor… Copilul este o bucată ruptă din propria inimă şi nu îţi poţi simţi inima întreagă decât atunci când ai aproape acea bucată care o completează. Din momentul în care ai pierdut acea bucată de inimă care bătea în pieptul copilului tău, nu mai poți fi întreg niciodată.
Poate că nu vom afla şi nu vom înţelege niciodată de ce se întâmplă astfel de nedreptăţi… Cu toate acestea trebuie să ne continuăm viaţa, aşa cum putem, cu o jumătate de inimă, uneori târându-ne în genunchi, alteori târându-ne în coate, poate rar mergând drept.
Chiar dacă nu-i mai avem alături de noi pe cei care pier, ei ne locuiesc sufletele pentru totdeauna. Și, oricât de tare ne-ar lipsi îmbrățișările lor, vocile lor, privirile lor, avem amintirile prețioase cu ei care stau mărturie pentru cât de norocoși am fost să-i avem alături." 

Fragment din Irina Binder, Insomnii

VREMEA MUCENICIEI

Fraților, vine urgia
Domnului pe această lume
Haide-ți să ne pocăim
Să facem faptele bune

Fiindcă ceasul Milei Sale
Se apropie de final
Zilele vieții noastre
Să nu treacă în zadar

Semnele venirii Sale
Iată , au început să vină
Nu peste mult timp pământul
Va deveni o ruină

Oamenii fără credință
Vor fi cuprinși de teroare
Când vor auzi glasul satanei
Vorbindu-le în televizoare

Pecetea lepădării de Hristos
O vor primi cu mic cu mare
Ca nu cumva societatea să-i excludă
Să aibă bani să-și cumpere mâncare

Să ne trezim din somnul nepăsării
Acum cât mai este un dram de libertate
Bunul Dumnezeu a spus
Ca va fi cu noi și dincolo de moarte

Puțin a mai rămas și Domnul
Va veni întru Slava Sa
Capetele împăraților ce au semănat urgia
Cu sabia dreptății Lui le va tăia

Frățiori întru Hristos
Să nu vă lăsați smintiți
Nu cumva de frica morții
Pecetea Antihristului să o primiți

E vremea muceniciei
Pentru drept și păcătoși
Decât să fim sclavii ocultei mondiale
Mai bine morți pentru Hristos!

AUTOR: DANIELA IBRIȘIN

Profesor Doctor Louis Pasteur

Un bărbat de 75 de ani călătorea cu trenul și folosea timpul pentru a citi. Alături de el un tânăr student citea și el o carte voluminoasă de științe.După un timp tânărul observă că bătrânul de lângă el citește Biblia și fără menajamente îl întrebă:

- Dumneavoastră înca credeți în această carte plină de fabule și povești?
- Bineînțeles, răspunse bătrânul, dar aceasta nu este o carte de povești sau fabule este Cuvântul lui Dumnezeu! Dumneavoastră credeți că e greșit să cred asta?
- Bineînțeles că e greșit! .. Cred ca dumneavoastră trebuie să vă dedicați studiului științei și Istoriei Universale. Veți vedea cum Revoluția Franceza, acum mai bine de 100 de ani, a demonstrat miopia, stupiditatea și minciunile religiei. Doar persoane fără cultură sau fanatice încă mai pot crede în astfel de prostii. Dumneavoastră domnule ar trebui să cunoașteți puțin mai mult părerea oamenilor de știință cu privire la lucrurile acestea.
- Și spune-mi tinere, aceasta este parerea oamenilor noștri de știință despre Biblie?
- La următoarea stație trebuie să cobor și nu am timp să vă explic. Vă rog să îmi dați cartea dumneavoastră de vizită și vă voi trimite prin poștă căteva lucrări pe tema aceasta. Așa vă veți edifica asupra acestei teme care preocupă întreaga lume.
Bătrănul cu multa răbdare și liniștit căută în buzunarul hainei sale. După un scurt timp îi intinse cartea sa de vizită.
Când tânărul citi se rușină și nu mai îndrăzni sa ridice capul nici ochii din pământ.
Pe cartea de vizită scria:
Profesor Doctor Louis Pasteur
Director General al Institutului
Național de Cercetare Științifică
a Universității Naționale Franceze.
( această întâmplare a avut loc în 1892)
“Puțină știință ne desparte de Dumnezeu, multă știință ne apropie!”
Dr. Louis Pasteur
Morala: Plăcerea cea mai mare a unui om inteligent este să lase impresie că e un prost în fața unui prost ce vrea sa pară inteligent.

https://facerealumii.ro/louis-pasteur/

... NIMENI, NICIODATA, NU NE-A DAT CEVA PE GRATIS! ...

Parintele Ioan Istrati:

“Ma suna o ruda, un individ scortos, la costum si in pat, tuns proaspat mereu, cu pantofii de lac impecabili.

- Bai, voi sunteti cei din urma din Europa la v.ac.cinare. Chiar credeti ca toti europenii sunt tampiti, si voi destepti?

- Frate, nu credem ca cineva este tampit. Dar stai sa-ti explic.

Noi am stat la coada trei zile la butelii.

Noi ne-am inghesuit la paine.

Noi am mancat pe cartela manjita cu creionul de o vanzatoare ciufuta.

Noi am gasit carne cand magazinul era gol.

Noi am dat spaga la medic, asistente, femei de serviciu.

Noi am impins masina pe zapada, n-aveam depanare.

Noi am facut cafeaua la ibric, espresor credeam ca e un ziar.

Noi am avut peste pe tv-eu, miaunel, rumburak.

Noi am facut Cruce cu limba.

Noi am spus bancuri cu Ceasca, am ascultat Europa libera.

Noi am supravietuit. Si stim ce este aceea dictatura. Am recunoscut-o. Am vazut ce inseamna securitate, bestii, militieni, girofar, manifestatii. Si vedem acum ca se intoarce sub pretextul sanitar aberant.

Noi am trait cu turte de faina, in timp ce tineretul tamp de azi se smiorcaie la felurile de cafea.

Noi stim cat de had este sistemul.

Si mai stim ceva esential si devastator: CA NIMENI NICIODATA NU NE-A DAT CEVA PE GRATIS, DECAT MOARTE!

Medic: Vaccinul nu funcționează în oprirea transmiterii COVID-19. Avem m...

S-a stins o stea!

S-a stins o stea de pe pământ,
Să strălucească-n cerul sfânt,
Să cânte doine sã horească,
Cu alăuta...cea cerească.

 
S-a dus uşor sau i-a fost greu,
O ştie el şi Dumnezeu,
Noi doar vorbim de el de bine,
A fost un diamant pe lume.

 
Ne-a dăruit câte un zâmbet,
Când viața ne dădea în plânset,
Şi ne-a cântat cu bucurie,
De dragoste şi veselie.

 
Cânta de dor, cânta de jale,
Cu frumusețea vocii sale,
Dar, a plecat în pas cu toamna,
Din ceruri îl strigase mama.

Vom plânge când ți-om asculta,
Şi-om fredona cântarea ta,
În gând cu tine, pe orice melodie,
Greşeli de ai, iertate-n cer să-ți fie.

 
Drum lin Petrică, somn uşor,
Te-om ține-n suflete cu dor,
Şi cântecul ți-l vom păstra,
Drum lin la cer frumoasă stea.

 
Autor Feştilă Niculina România
Drepturi de autor rezervate
07 11 2021

Doamne nu-Ți întoarce fața..

Doamne nu-Ți întoarce fața...nu Te supăra pe noi
Suntem oropsiți de soartă de necazuri și nevoi...
Ne-a intrat boala în case și în teamă ne-a-mbrăcat
Parcă am uitat de ceruri și de Tine am uitat!

Nu-Ți întoarce Doamne fața...Te chemăm din încercare
Să cobori prin Duhul Sfânt să ne dai eliberare...
Plânge sufletul în noi...plânge trupul ostenit
De prea multa alergare ce l-a frânt și l-a zdrobit!

Nu Te supăra pe noi...știu că Ți-am greșit Părinte!
Știu c-am rătăcit cărarea și a dragostei sorginte!
Știu că uneori ni-e ruga mult prea rece și pustie
Fără pic de har în ea, fără cânt și bucurie

Dar ne îndreptăm spre Tine...Te rugăm cu mic cu mare
Peste-acest bătrân pământ lasă Doamne îndurare!
Lasă ploaie de iubire și balsam vindecător
Să aline orice rană...să mângâie orice dor...

Cât de slabi suntem Părinte fără de-ocrotirea Ta!
Cad în jurul nostru mii și-ncă mulți vor mai cădea...
Dacă Tu nu ești la cârmă viața-i plină de nevoi
Doamne, nu-Ți întoarce fața...nu Te supăra pe noi!

Maria Luca

CALEA CEA MAI BUNĂ

(în stil eminescian)
de Preot Sorin Croitoru

Și dacă oamenii nu vor
Să creadă-n veșnicie,
Aceasta e problema lor,
De ei ce-mi pasă mie?..

Ei vor un rai aici și-acum,
Eu cred în nemurire
Și merg pe-al crucii mele drum
Spre-o altă fericire..

Creștin am fost de când mă știu
Și sunt și voi rămâne..
Dușman mereu eu o să fiu
Ideilor păgâne!

Și dacă oamenii nu vor
Lumina să-i pătrundă,
Aceasta e problema lor
Și ei o să răspundă..

Eu știu că Domnul meu Iisus
E Calea cea mai bună,
Iar cei ce altceva au spus,
De-acum să nu mai spună!

Eu cred în fericirea mea
În viața care vine
Și știu că multă voi avea,
Credința de-mi voi ține!

SFÂRȘIT DE TOAMNĂ

de Preot Sorin Croitoru

Se-mbracă toamna-n frunze arămii,
Podoaba-ncet și-o scutură castanii,
Începe vremea brumelor în vii,
E toamnă și în viața mea. Trec anii..

Se lasă pâclă albă peste sat
Iar crucile dispar în cimitire,
Din negură natura-și face pat
Căci are iarăși timp de lenevire.

S-au dus cocorii, râul e pustiu,
Sub streașină un cuib de rândunele
Ce până ieri era atât de viu,
E victima singurătății grele..

S-a terminat beția de culori,
Spectacolul pădurii de foioase,
Și griul trist al cerului cu nori
Stârnește dorul zilelor frumoase.

Această vreme fără melodii
Redusă la o singură culoare
Trezește-n mine multe nostalgii,
Născute din nevoia mea de soare.

Deja îmi zboară mintea la Crăciun
Adulmecând mireasma din ceaune;
A început cu ritmul ei nebun
Campania magiunului de prune.

S-a dus culoarea, asta e, s-a dus,
Dar locul ei îl ia despotic gustul,
Conservele la locul lor s-au pus
Și în butoaie fierbe leneș mustul.

Sfârșit de toamnă, timp de elegii,
De poezii meditative, iată,
Sfârșit de toamnă, multe gălăgii
Și aluaturi calde în covată..

O viață, dacă stai și te gândești,
Nu trece tot prin patru anotimpuri?..
Te naști și crești, aduni și te oprești,
Intrând în veșnicia fără timpuri.

Sfârșitul toamnei.. timpul cel frumos
Când cel ce s-a trudit, acum adună;
Sfârșitul vieții, omul credincios
Primește pentru fapte-n cer cunună..