miercuri, 30 mai 2018

CAPRA


de Preot Sorin Croitoru 

Degeaba-i grasă capra noastră,
Degeaba-avem să-i dăm să pape..
Mai bine-o capră mai slăbuță,
Dar a vecinului să crape!

În neamul nostru mioritic
De capre-atârnă fericirea.
O capră poate să provoace
Și bucuria și mâhnirea..

marți, 29 mai 2018

COPILAȘII






O să vă meargă la inimă!

de Preot Sorin Croitoru

Îi iubești în clipa când îi vezi:
În ochii lor sclipește-o luminiță
Din lumea nevăzută-'n care crezi,
Căci ei sunt de dumnezeiască viță!

Privindu-i cum se joacă ei cuminți,
Simțim în nări parfum de mântuire,
Căci ne-amintim de îngeri și de sfinți,
De viața fericită-'n nemurire..

Ei sunt ce are lumea mai frumos,
Cu inimi strălucind de curăție,
Exemple date nouă de Hristos,
Să știe tot creștinul cum să fie.

Cuvântul ce îi definește e "candoare",
Iar crinul, floarea ce îi reprezintă.
Atât sunt de frumoși, că-'s rupți din soare,
De-aceea însuși Soarele-i alintă!

Ca ei eram și noi mai înainte,
(Copilăriei azi îi ducem dorul..),
Să îi deprindem cu un trai cuminte,
Căci ei ne reprezintă viitorul!

O, Doamne, apără-i de zile grele
Pe toți copiii din această lume,
Păzește-i de necazuri și de rele,
Rugămu-Te, chemându-Ți sfântul nume!
amin

FLOAREA




de Preot Sorin Croitoru

În orice floare, Doamne, ce-mi mângâie privirea
Îți văd înțelepciunea și-Ți înțeleg iubirea,
Căci n-ai lăsat, Iisuse, nimic la întâmplare,
Ci ai făcut cu grijă și cea mai mică floare..

Tulpina ei subțire, plăpândele petale
Ce colorează câmpul, sunt darurile Tale.
Mireasma minunată din floarea cea firavă
Îndeamnă mintea noastră să Îți aducă slavă..

Polenul ei cel galben le-mbie pe albine,
Noi ne-ndulcim cu mierea, mărindu-Te pe Tine..
Atâtea binefaceri oferă mica floare..
Și moartă sau uscată e binefăcătoare!

Pe cei curați la suflet o floare cât de mică
Din lumea pământească la ceruri îi ridică..
În cerurile Tale sunt multe flori frumoase
Ce-nmiresmează Raiul cu sfânt parfum, Hristoase..

De-aceea în biserici, la Sfintele Altare
Ți-aducem ca ofrandă și flori mirositoare,
Căci se cuvine, Doamne, să stea pe Sfinte Mese
Buchetele bogate de flori cu drag culese!

La sfintele icoane ale Măicuței Sfinte
Frumoase floricele vom pune înainte:
Preasfânta Născătoare e Floarea cea mai pură,
Nicicând n-a fost ca Dânsa vreo floare în natură!

Când merge la morminte, e-obișnuit poporul
Să ducă flori, căci astfel i se alină dorul..
Pe cei ce ne iubeau în viață înainte,
Acum cu dor îi plângem cu floare la morminte..

Există la mireasă un semn de prețuire
Mai mare decât floarea primită de la mire?..
Iar mamei ostenite de-a nașterii durere,
O floare-i poate-aduce atâta mângâiere..

De multe ori în viață nu mai găsim cuvinte,
Căci marile emoții ni le-ncâlcesc în minte..
Și-atunci ne vine-ndată ideea salvatoare:
Din dreptul inimioarei să oferim.. o floare!

Și dor și drag și prețuire,
Respect, sau chiar mai mult.. iubire,
Tristețe sau bunăvoință,
Regret, evlavie, credință,

O simplă floricică poate
Să le cuprindă-n ea pe toate!
Deci pentru-o astfel de minune
Și pentru alte daruri bune,

Îți mulțumim, Stăpâne, Ție:
Slăvit să fii în veșnicie!

amin

marți, 22 mai 2018

ÎNTREBAREA CIUDATĂ



de Preot Sorin Croitoru 

Îmi trecu-ntr-o zi prin minte
O-ntrebare cam ciudată:
Ce s-ar face bârfitorii
Dacă lumea, dintr-o dată

Ar scăpa complet de patimi,
Ar fi bună și curată,
Generoasă și-altruistă,
Ca la carte, fără pată?..

Cum și-ar potoli nevoia
De-a bârfi?.. (Căci de lipsește
O greșeală cât de mică,
Omul cum mai clevetește?)

Iar de-ar ține bârfa-ntrânșii,
Nu cumva ar bubui?
(Fiindcă știu vreo două țațe
Ce-ar muri de n-ar bârfi..)

Boala asta e cumplită
(Subsemnatul nu-i imun!)
Răutate care-ncepe
Cu celebrul: "DACĂ-ȚI SPUN!"..

E un fel de miopie
Către propriile căderi,
Ce lovește și bărbații,
Transformându-i în.. "muieri"!

Fericită e persoana
Ce-a scăpat de-așa ceva..
Care om în lumea asta
N-a bârfit în viața sa?..

Fericit e omul care
A vorbit de toți frumos..
(Cred că doar Botezătorul
Și Măicuța lui Hristos!)

Arză-te Lumina, bârfă,
Piei din neamul omenesc!
Lasă-n pace amărâții
Care (e normal..) greșesc!

A bârfi e omenește,
A rămâne bârfitor
E urât și nu se cade
Creștinescului popor!

sâmbătă, 19 mai 2018

SFIINTII PRIETENII MEI...: Pribeag la cruce





Pe drumul de piatră ce cată spre cruce
Un om, obosit, o povară îşi duce.
Să urce îi cere un glas care pare
Nu ţine în seamă ce are-n spinare.

Iar calea e grea şi nu poate să urce
Deşi e marcată, tot poate s-o’ncurce.
E drumul cu piedici şi cu povârnişuri
Ce are prăpăstii, dar şi grohotişuri.

Şi piatra e dură cu talpa-i cea goală,
Mai cade pe jos, dar degrabă se scoală
Căci vrea sa ajungă mai iute la cruce
S-arunce povara şi-un jug să apuce.

E grea şi e dură povara din spate
Căci omu-a umplut-o cu grave păcate
Şi-ar vrea să le-arunce în valea uitării.
Dând astfel răspuns la solia chemării.

E greu de urcat povârnişul Golgotei
Căci e de luptat ca să faci faţă poftei
De-a merge cu alţii pe calea cea largă
Ce merg la pierzare. Ba chiar unii-aleargă.

Chiar de sunt ispite pe calea neblândă
Şi pofte-n răscruci, pe cărare, abundă
Se uită spre Domnul, căci El îl ajută
Să aibă puteri şi credinţă mai multă!

Da, … omul e tare-n a sa hotărâre
Şi nu se întoarce. Nu vrea coborâre.
Simţind că nu poate ca singur s-ajungă,
Plecat pe genunchi, disperarea-şi alungă.

El cere de sus o putere-ndoită:
Să aibă şi el firea sa răstignită,
Să nu mai cârtească nicicând pe cărare
Şi Domnul să-i dea mult dorita iertare.

De simţi chiar acum că eşti tu călătorul
Şi de al tău Domn te-a cuprins tare dorul,
De vrei ca Isus de povară s-apuce
Să mergi înainte pe drumul de cruce!

Mai stai doar o clipă, priveşte spre cruce
Căci Domnul iertare şi pace-ţi aduce
Te-ajută să mergi către cer, înainte
Te face mai bun, dar şi mult mai cuminte.

© Viorel Dascalu 2010

urmează lincul...
SFIINTII PRIETENII MEI...: Pribeag la cruce:


Am primit un musafir...



"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

sâmbătă, 12 mai 2018

JOS PĂLĂRIA PENTRU FEMEI



 Florile infloresc ca sa aduca bucurie tuturor. Se lasa rupte si mor ca sa infrumuseteze casele si vietile oamenilor, fiindca, totul rasare din durere.  Femeile, sunt si ele asemenea florilor. Asadar:

"Jos palaria pentru femei,
Si dati-i femeii ce este al ei,
E mintea si sufletul tau,
E TOT CE VREI!

O, femeie, ce esti tu femeie?
Esti si apa, esti si foc,
 Inger si zana, roaba si stapana,
ESTI DE TOATE LA UN LOC!

Mai caldă ca vara,
mai dulce ca vioara,
DOAR FEMEIA POATE FI!

Mai sus ca povata,
Mai scumpă ca viata,
DOAR FEMEIA POATE FI!

 O, femeie, ce esti tu femeie?
Stapana asezata pe un tron,
Leacul durerii, simbolul puterii, E
STI DE TOATE LA UNISON!

Sotie, prietena, mama,
 Ce tace, asculta, ia seama,
Dar mai presus de orice,
 ESTE O DOAMNĂ!"
         
  Preot Ioan 🛎.

vineri, 11 mai 2018

ÎNTOARCE -TE ACAS' , ROMÂNE ! versuri Eliana Popa

FEMEIA, OF, FEMEIA..





de Preot Sorin Croitoru

Ce-i mai bun: o gură mare
Și un suflet și mai mare,
Sau o gură mititică
Și un suflet de nimică?..

Așa-i, fraților, femeia,
Se zburlește și te ceartă,
Dar regretă după-aceea,
Te ajută și te iartă.

Când o vezi că-i supărată,
Nu cumva să-i râzi în față,
Căci se-aprinde dintr-o dată
Și te-ai ruinat pe viață!

S-o privești cu umilință
Și să pari că-i dai dreptate,
Arătându-i pocăință
Pentru cele imputate,

Și s-o vezi cum se calmează
Și devine iar senină..
Cerul se înseninează,
Iar furtuna se termină!

Dacă te gândești, femeia,
Chiar degeaba ea nu țipă..
"Ai călcat pe bec", de-aceea
Vine-a răzbunării clipă!

Și ce poate, sărăcuța?..
Doar atâta: se zburlește
Și ridică decibelii,
Ea așa te pedepsește..

O apucă tulburarea
De atâta presiune,
Își mai pierde și răbdarea
Și-apoi spune, tată, spune..

Însă nu îți dă cu parul..
Doar cu vorba te jignește:
Ca să-și verse ea amarul,
Un' te doare, te lovește!

E momentul suferinței..
Taci și-nghite tu, masculul,
Cum a înghițit și dânsa
Când trăgeai aiurea chiulul..

Cu atât mai rău de tine
De te-a prins trăgând cu ochiul
La frumoasele vecine:
Îți descântă ea deochiul!..

Da, femeia, of, femeia..
Fără dânsa nu se poate..
Uite care e ideea:
DE GREȘEȘTI, ÎNDURĂ, FRATE!

joi, 10 mai 2018

POETA DUHULUI - de Preot Sorin Croitoru



"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

DOINA AIUDULUI



In temnitã la Aiud
Unde pãsãri nu se-aud,
Ferecat în lanturi grele
Si închis între zãbrele,
rabd tãcut si’n mine mut,
dor de sfântã libertate,
svârcolindu-se de moarte,
strigã’ntruna,zi si noapte,
JOS MINCIUNA!
VREAU DREPTATE!
Vreau pãmânt pentru tãrani
Si lanturi pentru tirani.
Vreau sã lupt
Si trupu-mi supt,
Sã-l slobad si’ntreg norod
Sã-l urnesc
Si sã zdrobesc
Fãrã milã toti tiranii,
Trãdãtorii si dusmanii.
Vreau ca ROMÂNIA MARE,
Sã nu fie închisoare
Pentru noi,
Cei multi si goi,
Ce-am luptat
Si-am apãrat,
Glii strãbune, libertãti,
Sfânta Cruce si dreptãti.
Noi de când este pãmântul,
Mereu jalea ne-a fost cântul,
Iar dureri
Si sfinte vreri,
Ne-au cãlit
Si neclintit,
Zid clãdit-am la hotare
Sã’nfruntam hoarde barbare.
Dela Decebal strãbunul,
Motenit-a tot românul,
Dor de glii
Si’n vitejii
Tot mereu,
Cu Dumnezeu,
Am dus steagul, falnic brad,
In vifor si’n Stalingrad.
Trãdãri, cu sânge am plãtit
Si caznã multã-am suferit
Pentru ei,
Cei cruzi misei,
Ce-au vândut
Al Tãrii lut
Si-au fugit ca niste lasi,
Lãsând Tara la vrãjmasi.
Trudã multã si amarã
Pâine nu-i în trista Tarã.
Cei bãtrâni
Sunt dati la câini,
Iar cei mici
Sunt otrãviti
Si crescuti în legi pãgâne
Sã ucidã si sã fure.
Toatã avutia Tãrii,
Dela Tisa’n tãrmul Mãrii,
Din pãmânt,
Din munti, din cânt,
Tribut greu,
Ne-o ia mereu,
Ce-i ce-au nãvãlit sinistru
Si-au furat bãtrânul Nistru.
Toate temnitele’s pline,
De dureri si de suspine.
In Carpati,
Pãrinti si frati,
Sunt ucisi
Si schingiuiti
De cãlãi, ce’n bãi de sânge,
Vor pe roti dreptãti-a frânge.
In biserici jefuite,
Stau altare pângãrite.
Iar pe drum,
In foc si scrum,
Ruguri vii,
Stau mãrturii,
Crucile, sã înspãimânte,
Gloatele plânse si mute.
Peste tot, pe und’te duci,
Sunt morminte fãrã Cruci
Si martiri
Ucisi de sbiri,
Impuscati si aruncati
Zac în sant,
Legati’n lant,
De le plânge-a lor ursitã,
Trista gloatã’nflãmânzitã.
In temnitã la Aiud,
Vreau de tulnic glas s’aud,
Printre gratii sã rãzbatã,
Sã porneascã’ntreaga gloatã,
Sã ucidã, pãlãmida,
Spinii marelui masacru,
August, patruzeci si patru,
Ce-a dus Tara în robie
Si-a pus fiara
S’o sfâsie.
Dar, veni-va Ziua Sfântã,
Când din lemn de roatã frântã,
Ne vom face buzdugane
Si-om zdrobi
Seceri, ciocane.
Iar pe voi,
Tirani haini,
Vã vom pune
Intre spini
Si rug mare vã vom face,
Pentru-a lumii
SFÂNTÃ PACE,
Sã distrugem pe vecie,
JUG, TRÃDARE si ROBIE!

Toma Gh. EREMIA
Aiud, Feb. 1951

sâmbătă, 5 mai 2018

Legenda bujorului

     Bujor era fiul unui împărat bătrân şi tare paşnic. Aflându-se pe patul morţii, bunul împărat îi zise feciorului:- Dragul tatii, eu n-am duşmani, după cum bine ştii. Războaie cu vecinii n-am purtat. Am însă un mare necaz, Bujor. Cunoşti şi tu povestea ...- Da, tată! răspunse fiul cu o mare durere în suflet. Toată lumea ştie despre lacul blestemat din codrul de brazi, acolo unde trăiesc stafiile şi ielele amăgitoare. Ielele cele spurcate,

care-i prefac pe oameni în măgari şi în viţei, schimonosindu-i.Ochii împăratului luceau de spaimă.- Să nu te duci niciodată acolo, Bujor. Niciodată să nu te duci la lacul ielelor ...Împăratul căzu pe pernă, fără suflare. Bujor îi închise pleoapele şi-l jeli îndelung. Acum el era stăpânul împărăţiei. Avea buzduganul în mână şi coroana de aur pe cap.După câţiva ani, când promisiunile se uită, noul împărat Bujor umbla prin târguri şi prin sate. Tocmai trecea pe lângă pădurea adâncă, în mijlocul căreia se afla lacul cel blestemat. Era noapte şi luna lumina feeric împrejurimile. Deodată, pe Bujor începu să-l fure somnul. Cântau privighetorile, dar şi ielele vrăjite care apăreau goale şi ademenitoare la marginea poienii.- Doamne, oştenii mei s-au tolănit pe iarbă şi-au adormit. Şi caii s-au culcat, iar zânele frumoase şi zâmbitoare mă poftesc în pădure ...Bujor mergea magnetizat, după iele şi stafii, până într-o dumbravă fermecată. Ielele albe jucau în jurul tânărului împărat care se ruşinase de goliciunea ielelor şi obrazul i se înroşise ca focul.- Să- l prefacem în viţel! râse o zână.- Ba să-l facem în gândac! hohoti răutăcioasă alta.- Broscoi i-ar sta mai bine, hihi! mai zise una înaltă.Mama ielelor, tot aşa de atrăgătoare ca şi fiicele sale, purta pe cap o coroană sclipitoare, bătută în pietre preţioase. Ea zise:- Nu, nu! Pentru că dumnealui, fiul de împărat s-a înroşit la faţă, poruncesc să se prefacă imediat în floare. Floare roşie. Aşa să rămâie!Într-o clipă, trupul lui Bujor intră într-un vârtej şi se transformă într-o floare roşie ca jarul, destul de mare şi bătută ca un pămătuf. Apoi, ielele au dispărut în lacul blestemat. Mai apoi, oamenii au numit floarea cea roşie bujor.Bujor a rămas până astăzi, după numele lui Bujor, fiul împăratului, care fusese vrajit de zânele cele rele, ca să se transforme în floare, o floarea de bujor...



sursa
Ariana D'angelo  · 

marți, 1 mai 2018

Cinci semne clare care demonstrează că ești PROST/PROASTĂ


Pentru că “atunci când ești prost, tu nu știi, e greu doar pentru cei din jur”, am să las aici cele mai comune cinci semne care pot aprinde un beculeț de alarmă. Desigur, nu vor folosi la nimic, pentru că proștii nu se vor regăsi în ele, dar măcar le-am strâns la un loc.


1.Dacă te uiți în oglindă și ai impresia că ești perfect/ă, există cele mai mari șanse să fii prost/proastă.

2. Dacă nu ai suficient simț al umorului încât sa te poți auto-ironiza, sunt extrem de mari șansele să fii la fel de prost/proastă.

3. Dacă orice glumă la adresa ta ți se pare un atac inadmisibil la augusta-ți făptură, șansele să fii prost sunt în procent covârșitor.

4. Dacă simți cu toată ființa ta că ai întotdeauna dreptate și nimic nu reușește să te convingă că poți sa te înșeli, cu regret îți spun că ajungem la aceeași concluzie: ești prost/proastă.

5. Dacă ai impresia că ești de neînlocuit și că poziția centrului Universului se schimbă după locurile pe care le binecuvântezi tu cu prezența, well… cred că e clar deja.

Cam astea sunt cele mai evidente cinci. Dacă le constatați la cineva din jur, bine ar fi să dați bir cu fugiții. Nu de alta, dar prostia nu se vindecă.

SURSA

CINCI SEMNE CLARE CĂ EȘTI PROST | DeVazut.net

Urgent..



Urgent... este deja, un ritm de viata... O modalitate de a-ti trai viata. Urgent... e un cuvant cu care traim zi de zi pe parcursul vietii noastre agitate si caruia i-am pierdut deja tot sensul de “graba” si “prioritate”. Urgent... e modul cel mai rau de a trai pe pamant, pentru ca in ziua in care plecam lasam neterminate lucrurile care intr-adevar erau urgente. Urgent... Este sa faci o pauza in viata ta agitata si, pentru un moment, sa te vezi si sa te intrebi: ce importanta are tot ceea ce fac? Urgent... e sa te opresti si sa vezi... cat de mare esti! Urgent... e ca atunci cand te plimbi pe strada sa-ti ridici privirea, sa-ti intorci capul si sa privesti in jurul tau; observa cerul, copacii, pasarile... oamenii!. Urgent... Este sa fim mai umani... mai frati! Urgent... Este sa stim sa pretuim timpul pe care ni-l cere un copil. Urgent... Este ca intr-o dimineata sa te trezesti devreme si sa privesti rasaritul, sa-i simti caldura si sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru un cadou atat de mare. Urgent.... Este sa te simti viu cu trup si suflet!... Să-ti vezi bratele, picioarele, corpul, inteligenta si sa vibrezi cu adevarat cu viata! Urgent... Este sa faci pauza un moment in timp ce muncesti, sa iesi afara , sa respiri profund si sa simti cum aerul iti umple plamanii si... Sa realizezi ca esti viu!. Urgent... Este sa le spui oamenilor din jurul tau ca ii iubesti, cat ii iubesti astazi, si sa nu astepti ziua de maine ca sa faci asta. Urgent... Este sa nu lasi ca viata sa-ti treaca intr-o clipa si ca, atunci cand privesti in urma, sa nu fii deja un batran care nu mai poate da timpul inapoi... Urgent... este deja, un ritm de viata... O modalitate de a-ti trai viata. Urgent... e un cuvant cu care traim zi de zi pe parcursul vietii noastre agitate si caruia i-am pierdut deja tot sensul de “graba” si “prioritate”. Urgent... e modul cel mai rau de a trai pe pamant, pentru ca in ziua in care plecam lasam neterminate lucrurile care intr-adevar erau urgente. Urgent... Este sa faci o pauza in viata ta agitata si, pentru un moment, sa te vezi si sa te intrebi: ce importanta are tot ceea ce fac? Urgent... e sa te opresti si sa vezi... cat de mare esti! Urgent... e ca atunci cand te plimbi pe strada sa-ti ridici privirea, sa-ti intorci capul si sa privesti in jurul tau; observa cerul, copacii, pasarile... oamenii!. Urgent... Este sa fim mai umani... mai frati! Urgent... Este sa stim sa pretuim timpul pe care ni-l cere un copil. Urgent... Este ca intr-o dimineata sa te trezesti devreme si sa privesti rasaritul, sa-i simti caldura si sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru un cadou atat de mare. Urgent.... Este sa te simti viu cu trup si suflet!... Sa-ti vezi bratele, picioarele, corpul, inteligenta si sa vibrezi cu adevarat cu viata! Urgent... Este sa faci pauza un moment in timp ce muncesti, sa iesi afara , sa respiri profund si sa simti cum aerul iti umple plamanii si...
Sa realizezi ca esti viu!. Urgent... Este sa le spui oamenilor din jurul tau ca ii iubesti, cat ii iubesti astazi, si sa nu astepti ziua de maine ca sa faci asta. Urgent... Este sa nu lasi ca viata sa-ti treaca intr-o clipa si ca, atunci cand privesti in urma, sa nu fii deja un batran care nu mai poate da timpul inapoi...

Esti sigur ca doresti sa stergi aceasta intrare?

Sa fii mereu insetata, Inima mea




Sa fii mereu insetata, Inima mea
by Maria Karyn Lombrea

Cand ating pamantul
in rugaciune
Nu am alt tel decat
sa te ating pe Tine.
Orice cuvinte despre
Gradini, flori,
privighetori, dans
Sunt doar pretexte.
Inima este ca o
lumanare
Plina de dorinta de a
arde.


Luata de langa
Preaiubitul ei
Aspira iar sa fie una
cu El.
Despre Iubire nu poti
sa inveti nimic.
Iubirea vine pe
aripile gratiei.
...O, tu cel cu
buzele insetate, continua
sa cauti apa.
Acele buze insetate
sunt dovada ca vei gasi sursa apei.
“Vreau un sarut de la
Tine”,
A spus inima mea.


“Da, dar pretul este
viata ta!”
Inima a tresarit de
fericire
si a spus:
“Cui ii pasa de
pret?”
Sa fii mereu
insetata, inima mea,
Sa nu te opresti din
cantari…..
Fa astfel incat
ACEASTA dorinta
Tacuta, ascunsa adanc
in tine
Sa fie sursa
Fiecarui cuvant pe
care il spui.
A iubi inseamna sa
ajungi la Dumnezeu.
Niciodata in pieptul
unui indragostit nu va fi tristete.
Niciodata roba unui
indragostit nu va fi atinsa de muritori.
Niciodata corpul unui
indragostit
nu va fi ingropat in
pamant.
A iubi inseamna sa
ajungi la Dumnezeu.
Priveste in jurul tau
si daca vezi
fericire,
aceasta este datorita
iubirii.
Daca bucuria ar putea
vorbi,
iata ce ar spune:
“Iubirea mi-a dat
viata”.

La fel este si cu
mine;
singura mama pe
care o cunosc
este iubirea.
Demult, la inceputul
timpurilor,
iubirea mi-a dat
viata.
Mii de binecuvantari
pentru adevarata mea mama!
Felul in care faci
dragoste este
Felul in care
Dumnezeu va fi cu tine.
Iubirea este flacara
aceea care,
atunci cand este
aprinsa,
arde totul;
doar Dumnezeu ramane.
Fii sincera, inima
mea,
Distrusa si parasita,
Cum mai poti sa
alergi dupa iubire?

Fara o picatura de
apa,
Cum indraznesti sa
intri
In focul navalnic al
iubirii?
Spune-mi, inima
nebuna,
Ce sa ma fac cu tine?
Un prieten a venit
sa-l viziteze pe Iosif.
Iosif l-a intrebat:
“Ce mi-ai adus?”
Prietenul a raspuns:
“Ce as fi putut sa-ti
aduc
astfel incat tu sa nu
ai sau sa ai nevoie?
Nimic nu este mai frumos
decat chipul tau.
Ti-am adus o
oglinda.”
Ce nu are Dumnezeu,
dar ar putea avea
nevoie?
Lui Dumnezeu trebuie
sa-i aduci
o inima stralucitoare
pentru ca sa se vada
pe El insusi in ea.
Eu nu sunt tu,
nici tu nu esti tu,
nici tu nu esti eu.
Si eu sunt eu,
tu esti tu
si tu esti eu.

Am devenit unul,
atat de profund
Incat nu mai stiu
daca
eu sunt tu sau daca
tu esti eu.
Cand sunt cu Tine,
iubindu-Te
nu pot sa dorm.
Departe de Tine,
lacrimile
nu m-ar lasa sa dorm.
Doamne, este un
miracol
sa fiu treaz
în amandoua
noptile...
Dar ce mare diferenta
între aceste doua
trairi!


Rumi, "Iubirea a spus..." - ed. Kamala 

Asinul

Asinul - numit si magar - este un animal des intalnit in legendele si credintele oamenilor.


Nepretentios, asinul a fost totdeauna un ajutor pentru om, fiind un bun animal de povara. Credinta populara spune ca diavolul se poate preschimba in orice vietate, dar nu are puterea de a se transforma in magar si nici nu poate face vreun rau acestui animal sau oamenilor care sunt intovarasiti in calatorie sau la munca de un magarus. Calare pe un asin au calatorit Fecioara Maria cu Pruncul Iisus, impreuna cu Sfantul Iosif, atunci cand au fugit in Egipt, pentru a scapa de mania Regelui Irod, care omora toti pruncii. 30 de ani mai tarziu, Mantuitorul Iisus Hristos intra in Ierusalim, intampinat de multimi, purtat tot de un asin. Venea calare pe un animal bland si simplu, dand astfel dovada de smerenie si modestie. Nu a venit calare pe un cal, caci in acea perioada caii nu erau folositi decat de cei bogati sau de soldati, in lupta. Mantuitorul insa era Domnul Pacii, al celor umili si simpli. Asinul a fost binecuvantat de Dumnezeu, caci animalul acesta are, inca de la nastere, semnul crucii pe spinare. Iata ce ne povesteste legenda: “Atunci cand a facut Dumnezeu animalele pe pamant, a facut si pe magar, urechiat si bland tot ca acum ... iar dunga ce o are pe spinare, in forma de cruce, se povesteste ca acest semn i-a fost facut de Dumnezeu, cand l-a binecuvantat, pe vremea cand l-a incalecat Iisus Hristos, spre a intra in Ierusalim.”

„Magarul are cruce pe spate, fiindca a adus in spate pe Cel e a purtat Crucea.“



cod

Postări populare

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog