joi, 30 noiembrie 2017

Așteptându-l pe Sfântul Nicolae..





IERARHE NICOLAE..
de Preot Sorin Croitoru

Ce știe lumea despre tine,
Ierarhe Nicolae?
Că dai cadouri la copii,
Sau vergi pentru bătaie?..

Că-'n ziua ta ce cade-'n post
Avem la masă pește,
Că cel ce-ascultă de părinți
Cadoul și-l primește?..

E bun și-atât, decât nimic..,
Dar știe lumea oare
Cum ai salvat de la păcat
Pe cele trei fecioare?..

Cum îi salvezi pe marinari
De groaznica furtună,
Cum pui în Ceruri pentru noi
La Domnul, vorbă bună?..

Mai știu acei ce ziua ta
Cu nerăbdare-așteaptă
Că tu ești gata de orice
Pentru credința dreaptă?

Mai știu că tu ai devenit
Ca leul fioros
Când Arie-L vorbea de rău
Pe Domnul tău Hristos?..

Mai știe lumea oare azi
Că tu te-ai mâniat
Și pe eretic l-ai bătut,
Jignind pe împărat?..

Te-au dus legat soldații-atunci
În neagra închisoare,
Dar te-au eliberat apoi,
Cu cinste și mai mare!

Mai știe lumea toate astea?..
Azi cin' le mai citește?
Atâta știe lumea azi:
Că se mănâncă pește!

Te rog să te cobori din cer,
Ierarhe Nicolae,
Și să le dai la ignoranți
O strașnică bătaie!

CREZ de Radu Gyr

sursa  Eliana Popa


Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
dar mai cred şi-n neamul meu,
înfrăţit cu dorul.

Cred în sfinţi, dar şi-n voinici,
cred în flori şi-n cremeni,
căci tăcuţii mucenici
cu haiducii-s gemeni.

Dar mai cred că într-o zi,
aspru, din furtună,
neamul meu se va trezi
cu securea-n mână.

Şi-atunci ierte Cel din cer
liftele spurcate,
căci prin sânge şi prin fier
ne-om croi dreptate.

Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
ce-a-nfrăţit în neamul meu
sfântul crez cu dorul!

ÎNTOARCE-TE ACAS' , ROMÂNE !





Eliana Popa

Strămosii tăi ti-au pus cunună
De lauri, scumpă Românie
Dar noi urmasii lor din urmă,
Ti-am dat-o jos cu silnicie !

Si ti-am tesut năframa mortii,
Abandonată esti ca Iov
In casa ta stăpâni sunt hotii
Si cei ce-ti scriu un fals hrisov !

E somnul greu al nepăsării
E dezbinare intre frati
Numai răzbate cânt' de bucium
Nici corn de lupta, din Carpati !

Nu mai avem flăcăii vrednici,
Nici voievozii ne-nfricati
Că ne-am făcut cu toti netrebnici
Si lui Mamona stăm plecati !

De ne-am trezi si noi odată
Ca să păzim acest pământ
Si ne-am unii in gând si-n faptă
Si-am pune-n noi răsadul sfânt !

Răsadul dacilor din care
Te-ai ridicat, popor frumos
Increstinat de-un Sfânt Apostol
Si botezat intru' Hristos !

In sangele ce-a curs din veacuri,
Sfinti mucenici te-au botezat,
De-ale păgânilor atacuri,
Bravi voievozi te-au apărat !

Azi stau la straja ta fricosii,
Poporul tău s-a risipit,
Se roagă sus, in cer strămosii
Si Brâncoveanu stă mâhnit !

Intoarce-te acas' române,
Cât inca ai o tară a ta
Aici e cea mai buna pâine,
Chiar daca viata ti-e mai grea !

Aici ti-ai ingropat strabunii,
Aici te-ai botezat cândva,
Te cheamă lacrimile mumii
Te striga amintirea sa !

Te cheama casa bătrâneasca
Unde-ai crescut cu-aceeasi pâine,
Ce n-o mai vrei..că-i româneasca
Pe la străini sunt pite bune !

De cate ori te-ngenungheaza,
Povara dorului, române ?
Si sufletul iti lăcrimează
Ca n-ai durerea cui o spune ?

Sa fie mai presus de suflet
Si mai presus de tara ta,
Valoarea banului cel putred
Si teama de-a nu-l mai avea ?

Si daca tu nu vii acasă
Ci pribegind rămâi in lume,
Vei fi ca pleava cea frumoasă
Si risipit vei fi, române !

Atunci vei mostenii blestemul
De la strămosii adormiti
Vei pierde ca Adam, Edenul,
Lăsat de sfinti tăi părinti !


Rugaciune pentru 1 Decembrie



Ne iarta, Doamne, ura si gîlceava
de care suntem zilnic vinovati,
dar catre Tine tulnicul suna-va,
sa-ntorci privirea Ta catre Carpati.

Prea mult abandonati acestei toamne,
nu mai avem în vatra casei foc,
mai da-ne-un pic de amintire, Doamne,
rabdare si iertare si noroc.

Ca pentru vite nu mai sunt nutreturi
si asteptam o pîine din import,
cînd bietul om s-a prabusit sub preturi
si sufletul în el e-aproape mort.

Ne-am despartit în triburi si în secte,
în cluburi, în partide si în gasti,
iubirile directe sunt suspecte.
Doresti succes? Învata sa urasti.

Dusmanii nu puteau sa ne condamne,
cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rau,
de ce sa mai venim la Alba, Doamne,
cînd e negustorit si duhul Tau?

Si, totusi, Alba-Iulia exista,
si, totusi, cineva i-a dat un rost,
si-a fost si-atunci pornire anarhista,
si Dumnezeu tot ocupat a fost.

Cu grohotis pe talpi si bruma-n gene,
sa-nvingi un vechi si tragic handicap,
si, în onoarea Albei Apusene,
sa-ti scoti caciula dacica din cap.

Se aude Basarabia cum plînge
de dorul T;arii Mari, pierdute-n veci,
si-n clopote e treaz acelasi sînge,
si-aceiasi ochi imperiali sunt reci.

Si nu-i Emilian la catedrala,
uzurpatorii lui lucreaza calmi,
nici umbrele din somn nu se mai scoala,
nici nu mai cînta doctor Iacob psalmi.

Si ne e dor de-o sfînta sarbatoare,
în care toti sa ne-adunam aici,
si ne e dor de România Mare
si am ramas îngrozitor de mici.

Dar, Doamne, pune-Ti pe cetate talpa,
mai da-ne harul unui gest postum,
mai cheama-ne, mai rabda-ne la Alba
si sa mai încercam macar acum.

ADRIAN PĂUNESCU

MAMĂ ȚARĂ




Cu lacrimi ti-as scrie, batrâna mea tara,
Un cântec facut dintr-un lut absolut,
Copii sa-ti creasca, dusmanii sa-ti piara
Sa fii viitor si prezent si trecut.

La tine eu vin înainte de lupta,
Si stau în genunchi si iertare îti cer
Si lancea îti jur sa-mi ramâna nerupta
Si daca-mi ceri, pentru tine sa pier.

Ce ochi de lumia, ce ochi ai tu MAMĂ,
Pe noi în lumina si mila ne cresti,
Si vorbele tale curate ne cheama,
Din toate stravechile T;ari Românesti.

Eu MAMĂ îti zic, dar aud ca-ti spun TARĂ,
Cu lacrima-ti scriu nestirbit juramânt:
Lumina din ochii tai buni sa ma doara
Oricât s-o-ntâmpla sa traiesc pe pîmânt.

Si cum sa te dau pentru alta pe lume?
Comert cum sa fac cu un deal de stramosi?
Al tau sunt eu T;ARĂ, cu fapte si nume
Ca-n colt de batista pe steag sa ma cosi.

Da-mi pietre sa car, da-mi pe limba tarâna,
În oase rîstoarna-mi fiertura de stea,
Acopera-mi ochii si taie-mi o mâna,
Al tau sunt de-a pururi, tu, MAMĂ a mea.

C-a fost adevar sau vis sau reclama
De mic am aflat un cuvânt, Dumnezeu.
Al LUI feminin îi esti tu, TARĂ MAMĂ,
Puterea suprema a tot ce-i mai bun.

Iubire deplina si fara conditii
Nu-ti dau daca-mi dai, ci-s al tau fiindca sunt,
Prin mine datori îti sunt înca scitii,
MAMĂ, tu, TARĂ, CUVÂNTULE SFÂNT !

ADRIAN PĂUNESCU

miercuri, 29 noiembrie 2017

IN VECI, CRESTIN ORTODOCSI!




de Adrian Păunescu

De mic, sunt ortodox, ca toți ai mei,
Aceasta e credința mea creștină,
Am învățat cu tălpile să calc,
Cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înțeles că sunt dator,
Să nu cedez cumva vreunei noxe,
Ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
Fidel pe veci credinței mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri și n-ar fi dat,
Credința lor pe nici un fel de bunuri,
Nici dacă ar fi fost crucificați,
Nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.

În anii dogmei, mi-am păstrat și eu,
In fiece istorică furtună,
Credința-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toți ai mei, Biserică străbună.

Si celor care dărâmau altare,
Si clopote-n Ardeal am construit,
Si calendare pentru fiecare.
Și "Noul Testament de la Bălgrad",

Eu l-am crezut aducător de leac
Alba, dup-aproape patru veacuri.
Și-am fost convins că nici un leninism,
Credința ortodoxă n-o ajută
ci, dimpotrivă, ateismul crunt ar vrea
să o transforme-n surdomută.


Dar dintr-o data ce mi-e dat să simt?
A început la București să crească,
Un demonism bogat și indecent,
Ce-amenință credința strămoșească.

Nevolnicii lovesc pe ortodocși,
Ii tot mânjesc și culpabilizează,
Ii fac răspunzători de bolșevism,
Ii umplu de lehamite și groază.

E clipa când mă simt dator să spun,
Că nu ne poate frânge vijelia,
Că nu sunt bunuri pe acest pământ,
Ca să ne cumpere Ortodoxia.

Noi nu putem să devenim mormoni,
Sau, altceva, conform unei rețete,
Noi suntem ortodocși definitiv,
Oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.

Eu n-am crezut că, într-o zi, s-aud,
Această fărădelege epocală:
"Ortodoxia naște comunism!"
Deci, să fugim de ea ca de o boală.

Dar nu există-n lume avantaj,
Cu care ar putea să ne îmbie,
Catolici, evanghelici, protestanți,
Să ne retragem din Ortodoxie.

Precum nici noi pe nimeni nu silim,
Să fie ortodox când nu o simte,
Noi suntem pe vecie ortodocși,
Cu leagăne, cu vieți și cu morminte.

Că nu ne poate nimeni mitui,
S-o părăsim pe mamă în etate,
Din tragicul motiv că pe pământ,
Există alte mame mai bogate.

Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
Când ni-i credința însăși în pericol,
Ii salutăm pe ceilalți frați creștini,
Că harul de-a iubi, nu e ridicol.

Și îi iubim pe toți acești creștini,
Ce, dincolo de orice paradoxe,
La rândul lor, respectă și iubesc,
Pe credincioșii turlei ortodoxe.

Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,
O comedie pare tragedia,
E în pericol cultul ortodox,
De deromânizează România.

Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,
Când sumbre acuzații se adună,
Ia-n mână crucea de la Est,
Ai grijă de biserica străbună.

Și dă-ne dreptul de-a ne apăra,
Chiar dacă de la frați asediul vine,
Permite-ne să fim în veci creștini,
Ca ortodocși urmându-Te pe Tine.

TRECEREA DE PIETONI




                                                                              sau
                                                        ATENTIE LA NEATENTIE!

   Iubiti credinciosi, este cat se poate de adevarat ca conducatorii auto trebuie sa acorde prioritate pietonilor. Insa, am vazut ca aproape toti cei care traverseaza, pe trecere, NU SE ASIGURA, NICI MACAR NU SE UITA sa vada daca masina care vine spre trecere opreste. Cineva mi-a spus suparat: Sunt obligati sa opreasca fiindca altfel raman fara permis sau vor sta in puscarie!" Iar eu i-am spus: "Asa este, ai dreptate, dar daca te loveste si ramai fara picioare (Doamne fereste!), el isi recapata peste o vreme permisul,  dar tu picioarele, niciodata. Daca te omoara, intra la puscarie dar dupa cativa ani iasa, dar tu nu mai iesi niciodata din mormant!" Asadar, asigurate tu ca opreste, vezi daca este pe loc si numai dupa aceea sa traversezi!" Si apoi, cel care conduce masina spre trecere poate sa fie mort de beat, poate sa fie drogat, poate ca a furat masina, poate este neatent, poate nu are permis auto, sau poate se sparge un furtun de la sistemul de franare si URMEAZA O NENOROCIRE.   

                                                                                                           Preot Ioan.

.A GRESI ESTE OMENESTE...




Filozoful grec Seneca spunea: "Errare umanum est (A gresi este omeneste), sed in errare perseverare, diabolicum est (dar a persevera in greseala este diabolic)". Un profesor a scris pe tablă urmatoarele inmultiri:
                       9 × 1 = 7
9 × 2 = 18; 9 × 3 = 27; 9 × 4 = 36; 9 × 5 = 45; 9 × 6 = 54; 9 × 7 = 63; 9 × 8 = 72; 9 × 9 = 81; 9 × 10 = 90.
   Studentii au ras cu totii de profesor, fiindca prima inmulțire era incorecta, insa, el le-a spus: "Am scris prima inmultire incorect, vrand sa fie o lecție pentru voi, adica sa intelegeti cum veți fi tratati de catre alții. Pentru cele 9 inmultiri corecte, niciunul dintre voi nu m-a felicitat, insa, toți ati râs și m-ați criticat din cauza uneia scrise greșit".
Asadar, sa tineti minte ca, lumea nu va aprecia niciodată faptele bune pe care le veti face de un milion de ori, insa, mereu vor critica chiar și cea mai mică greșeala. Lecția de mai sus este oglinda lumii în care trăim! Uneori, o singură greșeală poate să-ți schimbe viața, iar cei din jur nici să nu țină cont de toate realizările tale frumoase de până atunci! Oamenii mereu vor încerca să-ți găsească defectele, punctele slabe, iar mai ales, vor aștepta să calci strâmb, să clachezi și să-ți știrbești imaginea "imaculată".
   Uneori, greșelile pe care le comitem, sunt unele involuntare și nu ar trebui tratate cu atâta atenție și critică. Oamenii merită să fie apreciați pentru faptele frumoase și bunătate din suflet și nu pentru greselile comise!

marți, 28 noiembrie 2017

O dorinţă



Motto:
"Toţi avem ceva de sperat
Un loc minunat,
O lume mai bună,
Nu atât de nebună."

Cred că nu te înşeli.
Da, am făcut greşeli.
Dar am învăţat
Un lucru minunat:
Niciodată să nu mă tem,
Ci viaţa să o desfăşor ca pe un ghem;
Să fiu conştient că am greşit,
Şi totuşi să merg spre infinit.
E infinitul meu,
Şi da, va trebui să răspund mereu,
Oricât îmi va fi de greu,
Pentru tot ce am făcut
În prezent sau în trecut.
Iar în viitor,
Totuşi să zbor
Spre o lume mai bună,
Nu atât de nebună
Ca lumea de aici,
Unde, toţi sunt inamici,
Luptând pentru tot şi toate,
Chiar şi pentru ce nu se poate.
Lumea din viitor o doresc
Şi o privesc,
Ca pe un loc minunat,
Unde, atât de multe din câte am visat
S-au şi realizat:
Fără greşeli,
Fără ce a fost ieri,
Doar clipa ce va veni,
În fiecare nouă zi.



         Φ          
                                               Berlin, Deutschland,

 11.03.2015,ora 900-916

Scrisori de la sufletul meu...





Furtuna aceasta de gânduri
Vai, Doamne-mi vorbește mereu
De nu mai știu, fi-vor doar umbre -
Scrisori de la sufletul meu,

Ori merele roșii căzute
Cu iz hesperid când adorm
Ca-n vis sa mă-atragă pe unde
Vrăjit e și-acum, Avalon...

Îmi zic de-o psaltire pierdută
Îmi cântă prin sânge și-apoi,
Îmi lasă povestea-ncepută
Și-mi lasă de viu ochii goi

Vai, lumea aceasta pe cale
Să-mi spuna și mie ceva
O fi dintr-a morților vale
Sau, poate,... scrisori de-undeva?!

Visez și mă doare tot visul
Mă alungi sau m-alung, gând păgân
Și-amân pe-altădat' paradisul
Azi încă... aici... să rămân!

Shanti Nilaya

Limba noastră-i o comoară!



           Ce s-ar întâmpla dacă am lua ad literam expresii ca: „m-a
făcut cu ou şi cu oţet“, „m-am trezit cu noaptea în cap“ sau chiar
să încercăm să „despicăm firul în patru“? Am ajunge la disperare
ca personajul de mai jos.

             Se trezeşte un tip de dimineaţa din cauza unor zgomote
ciudate: se crăpa de ziua. O caută pe nevastă-sa în pat şi n-o
găseşte: o furase somnul. Se duce la baie şi se uită in oglindă, dar
oglinda se face ţăndări: aruncase o privire. Se uită într-un ciob de
oglindă şi se vede tăiat pe tot corpul: îl tăia la stomac de foame.
Pleacă la serviciu şi pe drum vede două tipuri de oameni: unii
care scădeau în înălţime (pe ăia îi rodeau pantofii) şi alţii care
dispăreau pur şi simplu (pe ăia îi fura peisajul).
Ajunge la serviciu şi îşi vede toţi colegii lipiţi de tavan: purtau
discuţii la nivel înalt. La un moment dat se dezlipesc şi cad toţi
de-odată: căzuseră de comun acord.
Se enervează şi pleacă de la serviciu. Pe drum, îl vede pe unul
lipit de asfalt şi vreo doi care trăgeau de el să-l dezlipească: era
sărac lipit pământului.
Mai încolo îl vede pe unul căruia îi cădeau urechile, nasul,

ochii: era putred de bogat.

Când taci

În visul tău cresc maci
De dorul meu, subțiri,
Iar dacă încă taci
E pentru că-i respiri;

La masa ta sunt eu
Mă-mbăt de tine, știi,
Iar daca încă tac
E pentru că... tu scrii...

Și când în faptul serii
De umbre te desfaci
Iar eu nu știu de tine,
E pentru că... tu taci!

Shanti Nilaya

Mai multe poezii găsiti aici :
https://www.facebook.com/shanti.nilaya.96

În flori de trandafiri




Azi vreau să spun mai mult... Mi-e lumea mare
Și stropi din ea să cânt îi întrupez;
Pun haine de lumină și culoare,
Încât un sens, altcum, să desenez!

E scrisă și se scrie-ncontinuare -
Se generează-n câmp de trandafiri,
O aură din răsărit de soare
Și-un înțeles din florile cu spini...

Te-nțeapă doar ce tu, nemuritorul,
Mai vrei să crezi că-n tine a murit
Că parte ești doar din pământ, și-acolo
Toate se duc... Un vis despre sfarșit!

Nu-i lumea noastră, pasăre măiastră?!
Mai sus, mai tare, mai intens conține
De-ți faci în liniște - ca o fereastră,
Să se deschidă-n ea ziua de mâine

Când fără luptă într-aici și-acum,
Fără de legi rigide-n plinul lor,
Te-așează la picioarele credinței
În care de Întreg îți este dor;

Un dor de tine, de făptura-ți pură,
De scrisul ce e adevăr de Sus
Și înțelege că-ntr-a ta scriptură
Nicicând final, în literi, nu s-a pus!

Se mistuie de frământare noaptea,
E de plecare-n tine și ai vrea
Mișcarea asta, parcă "blestemată"
Să te tot cheme, zilnic, înspre ea:

Să-ți fii aproape în concentric sensul,
Să te resorbi din multe risipiri...
Ahh, Doamne, de exiști si de-ți stii sensul,
Predă-mi-l mie-n flori... de trandafiri!

Shanti Nilaya

Mai multe poezii găsiti aici :
https://www.facebook.com/shanti.nilaya.96

duminică, 26 noiembrie 2017

Adevărata libertate




Motto:                 
" Adevărata libertate
Este a sufletului tău, înainte de toate!"




Adevărata libertate
Crezi că ai să o găseşti în toate?

Poate în economicul ce cu noi mereu se hrăneşte,
Pentru că din noi astfel trăieşte;
Poate  în scara socială,
Ce e un fel de organizaţie crucială,
Ce stabileşte
Limitele în care, fiecare trăieşte;
Poate în politicul ce conduce
Oriunde omul încearcă şi aduce
O cât de mică alinare,
Care poate fi un fel de schimbare.

Nu! Adevărata libertate
Este a sufletului tău, înainte de toate!

Poate să fie întreaga lume, plină
Veşnic de lumină,
Dacă în adâncul sufletului tău,
Trăieşti în întuneric şi fără Dumnezeu.
Scânteia ce sufletul o ţine
Las-o să pornească încet din tine
Şi o întreagă flacără va deveni,
Pentru ziua de azi şi cea care va veni.
Nici o armă nu te poate atinge
Şi focul nu ţi-l poate stinge.
Înţelege că sufletul ţi-e nepieritor
Şi mereu izbăvitor.
Trăieşte-ţi viaţa cu bucurie,
Fii cu natura în armonie!
Adevărata libertate
Este a trăi cu toate.
Eliberează-te de orice falsitate
Şi ţi se vor deschide porţile toate.

     Φ

 Mörlenbach, Deutschland,
2015 noiembrie 04, ora 1745-1808

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

M AM SUPĂRAT PE MOS CRĂCIUN



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Mor Actorii (versuri Adrian Păunescu )




                                                       Zile triste pentru toti românii....

"Câinii mortii reîncep sa latre,
Cinici, pofticiosi, nerabdatori,
Se tot sting luminile în teatre,
Noapte buna, domnilor actori !

Ce se-ntâmpla seamana teribil
Unui zbor cu foarte multe goluri:
În aceasta tara mor actorii
Regretati de propriile roluri. 

Tineri si batrâni, la garderoba
Vin sa-si lase cea din urma haina,
Programati sa intre în spitale
Ca sa poata sa se stinga-n taina. 

Nu mai vor aplauze si bisuri,
Nu mai vor sufleori, lumini si farduri,
Ar mai zabovi doar ca sa-si rupa
Propriile afise de pe garduri. 

Mor actorii parasiti de public,
Teatrul însusi este o fantoma
si la catafalc le stau de garda
Rolurile care intra-n coma. 

Ne-au facut sa plângem si sa râdem,
În momente bune sau mizere,
Astazi, cu privirea zavorâta,
Ei îsi joaca ultima tacere. 

Ce ciudat, acum, când mor actorii,
Tragedia ce-au jucat-o moare,
Pentru a afla ca fara dânsii
Tragedia noastra e mai mare."

joi, 23 noiembrie 2017

ILIE ȘI POSTUL..




de Preot Sorin Croitoru

"În dor de carne te mănânc, fasolă,
Te rog să nu-ți iei nasul la purtare,
Că nu de dragul tău te iau din oală,
Fasolă, antipatică, nasoală!
Ești bună tu, dar lângă doi cârnați,
Iar varza, ca suport pentru friptură;
Din partea mea, voi două sunteți bune
Doar ca fiți cărniței garnitură"!
Așa vorbea Ilie-al meu cu ură,
Iar ura lui, avea și ea un rost:
Nu-i mai dăduse Veta lui friptură,

Si ca să-i fie mai usor , cateva murături ...



marți, 21 noiembrie 2017

În ochii tăi inlacrimati...


Copil uitat pe-o uliță pustie,
Nu-ți mai striga durerea prin uluci
Parcă-i aștepți de-o veșnicie,
Pe cei ce te-au făcut să plângi.

Părinți-s duși acum departe,
Și fără voia lor te-au părăsit,
Iar peste gardul care va desparte
Nu ai putut să treci că sărăcia te-a oprit.

Iar vine toamna și dorul tău de mama,
Dar n-o să poți să mergi spre ea desculț,
Că pe bunicul îl răpune boala,
N-o să te poată trece peste munți.

Ce tristă ți-e privirea măi copile,
Sunteți prea mulți voi cei abandonați,
Și-aș vrea să pun un gram de fericire.
Cu versul meu, în ochii tăi înlăcrimați.

Să-ți chem părinții rătăciți să vină înapoi,
Ca să dărâme gardul care va desparte,
Să-ți umple cu iubire ochii-ți goi,
Ce-au plâns atât de mult când ei au fost departe.

autor...DORIN DUMITRIU.

02-09-2015

sursa foto Cu drag din Moldova

luni, 13 noiembrie 2017

DRUMUL CRUCII...



 Drumul crucii, drumul crucii, fiecare sa-l urmam,
Si in haina patimirii, trupul sa ni-l imbracam,
 Cum şi Domnul spre Golgota, drumul Crucii a urcat,
A purtat Neprihanitul, Crucea lumii de pacat!

  Fiecare poarta-n spate o povara, crucea sa,
Pentru unii mai usoara, pentru altii mult mai grea,
Dar priveste catre Domnul, spatele si-a aplecat,
 Si pe umerii raniti, toate crucile-a purtat.
 
 Iar in gloata care-si poarta ale sale grele cruci,
Se-aud bocete de mame, se-aud scancete de prunci,
Fiecaruia ii pare, ca povara sa-i mai grea,
Unora li-i draga crucea, altii n-o vor a purta.
 
 Te-ai nascut ca sa-ti porti crucea, ce ti s-a harazit tie,
Ea e podul peste care, o sa treci in vesnicie,
Caci in viata fiecare, urca cu povara-i grea,
 Dar de striga catre Domnul, El purta-va Crucea sa!

  Nu-ti porti singur neputinta, pe-a Golgotei grea colina,
Azi alaturea de tine, merge Maica Sa divina,
Urca iar indurerata langa noi pe drumul crucii,
Si ne plange neputinta, cum isi plange maica pruncii.

  Langa tine sta si plange, plange iar ca si atunci,
Cand Iisus purta pe umeri ale noastre grele cruci,
Nu esti singur, poarta-ti crucea, ce te mantuie de moarte,
Chiar de cazi El se apleaca, din nou crucea ta sa poarte.

                                                         Preot Ioan.

GLUME CU NOE




In anul 2017, vine Dumnezeu la Noe , care traia linistit si-i zice:
   – Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar: mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile!
   Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina. – Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???c– Iarta-ma, Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp ….
   Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si nu am respectat normele de inaltime.
   Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansata la apa.
   Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.
Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.
   Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor si de asemenea, au sustinut ca a pune atatea animale intr-un spatiu atat de mic, inseamna cruzime asupra lor.
   Apoi, cei Ministerul Mediului au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului…
   Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii deoarece nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier. Blocul Sindical nu ma lasa sa fiu ajutat de propriii copii la constructie, deoarece acestia nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.
   Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile deoarece ei sustin ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.
   Deci, Doamne, iarta-ma, dar imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis!! Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele aparu din nou stralucitor pe cer.
– Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
– Nu, Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte…

miercuri, 8 noiembrie 2017

Lecții de viață


45 lecții de viață scrise de un om la 90 de ani



POSTED BY: LĂZĂREANU RĂZVAN

1. Viața nu este dreaptă, dar este totuși bună.

2. Când ai dubii, fă următorul pas mic.

3. Viața este prea scurtă ca să nu te bucuri de ea.

4. Nu jobul va avea grijă de tine când ești bolnav. Prietenii și familia vor avea.

5. Nu cumpăra lucruri de care nu ai nevoie.

6. Nu trebuie să câștigi toate disputele. Fii cinstit cu tine însuți.

7. Plângi împreună cu cineva. Ajută mai mult decât să plângi singur.

8. E OK să te superi pe Dumnezeu. Poate face față.

9. Economisește pentru lucruri importante.

10. Când este vorba de ciocolată, rezistența e futilă.

11. Împacă-te cu trecutul ca să nu-ți strice prezentul.

12. E OK să-ți lași copii să te vadă plângând.

13. Nu îți compara viața cu a altora. Nu ai cum să știi despre ce este călătoria lor.

14. Dacă o relație trebuie să fie secretă, nu ar trebui să fii în ea.

15. Totul se poate schimba într-o clipită. Dar stai liniștit, Dumnezeu nu clipește niciodată.

16. Respiră adânc. Îți calmează mintea.

17. Scapă de tot ce nu îți trebuie. Dezordinea te va trage în jos în multe feluri.

18. Orice nu te omoară chiar te face mai puternic.

19. Nu e niciodată prea târziu pentru a fi fericit. Dar depinde numai de tine și nu de altcineva.

20. Nu accepta refuzul atunci când urmărești ceva ce iubești.

21. Arde lumânările, folosește cearceafurile bune, poartă lenjeria de ocazie. Nu le mai păstra pentru ocazii speciale. Astăzi este o zi specială.

22. Pregătește-te cât poți de bine, apoi lasă-te dus de val.

23. Fii excentric acum. Nu aștepta bătrânețea pentru a purta mov.

24. Cel mai important organ sexual este creierul.

25. Nimeni în afară de tine nu este responsabil cu fericirea ta.

26. De fiecare dată când ești într-o situație care pare dezastruoasă întreabă-te: va conta asta peste cinci ani?

27. Alege întotdeauna Viața.

28. Iartă, dar nu uita.

29. Ce cred alții despre tine nu este treaba ta.

30. Timpul vindecă aproape orice. Dă timp Timpului.

31. Oricât de bună sau de rea este o situație, se va schimba.

32. Nu te lua prea în serios. Nimeni altcineva nu o face.

33. Crezi în miracole.

34. Dumnezeu te iubește pentru ceea ce e El, nu pentru ce ai făcut sau nu ai făcut tu.

35. Fii prezent și bucură-te de viață cât de mult poți acum.

36. A ajunge bătrân e mai bine decât alternativa – a muri tânăr.

37. Copiii tăi au o singură copilărie.

38. Tot ce contează la sfârșit este ceea ce ai iubit.

39. Ieși afară în fiecare zi. Miracolele te așteaptă pretutindeni.

40. Dacă ne-am pune toți problemele în saci și le-am vedea pe ale celorlalți, ne-am lua repede sacii noștri înapoi.

41. Invidia este pierdere de timp. Acceptă ceea ce ai deja, nu ceea ce crezi că ai nevoie.

42. Partea mai bună abia urmează să înceapă.

43. Indiferent cum te simți, ridică-te, aranjează-te și fii prezent.

44. Creează. Produ ceva.

45. Viața nu vine legată cu o fundă, dar e totuși un cadou. Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte cotidianul EXPUNERE pe FACEBOOK!

cod

Postări populare

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog