sâmbătă, 25 septembrie 2021

De ce sufera atata omenirea asta?


 ."PREGĂTIȚI-VĂ DE RĂSTIGNIRE! OAMENII LUI DUMNEZEU VOR FI RASTIGNIȚI, DRAGILOR !...De ce suferă poporul ăsta român? E MÂNDRU, DOMNULE, MÂNDRU! Și mândria o va arde Dumnezeu”...(Părintele Ghelasie Țepeș)


..."De ce sufera atata omenirea asta? De ce sufera poporul asta român? E mândru, domnule, mandru! Si mândria o va arde, o va pedepsi Dumnezeu.

Nu stiu ce zguduiala va veni, cum va veni, ca nu ne intereseaza pe noi, dar așa o sa fie zguduita tara asta, din temelii, din cap pana in picioare, sa ne vie mintea la cap si sa incepem sa traim credinta, nu s-o lepadam.

Nu mai citim Sfanta Scriptura, nu mai citim Vietile Sfintilor, nu mai mergem la biserica, nu ne mai rugam. Stam pe facebook. Vreau sa mai spun ca acuma au aparut vreo cativa draci noi. Unu-i facebook-ul, asa se cheama ăsta, dracul facebook-ului...dracul nu are mila. Sa tineti minte ce va spun eu acuma. El n-are mila, rupe, sfasie, asta e rostul lui, sa nimiceasca, sa distruga.

joi, 23 septembrie 2021

Cum să-i mulțumești soacrei?

 

UUUUUUUU.... cum să-i mulțumești soacrei?!!!!!!! Din contră, să-i umilești (pe amândoi) că ție ți se cuvine totul...
Cineva voia să purtăm o discuție pe Mess. că ar vedea ea că eu aș putea să-i răspund la niște întrebări care o tulbură și chiar îi face viața un chin. Se află în Germania, e fericită, că și-a împlinit scopul și financiar și material, dar, că, duce o povară f. grea datorită soacrei ei, deja plecată de 20 de ani la Domnul, dar tot o mai chinuia...

Am făcut puțin haz, prin ai scrie, haha.. ce minte ai..! Ea m-a insultat zicându-mi că n-am inimă și nu mă doare de suferința ei noapte de noapte cum o vizează și îi spune că o așteaptă la poarta Raiului. Ea tremură seară de seară, e căzută într-o depresie, chiar șoc, că nu se poate bucura de nimic frumos din realizările ei, ale soțului și copiilor ei.

S-o învăț ce să facă să scape de aceste coșmaruri??? 

Am luat discuția mai în serios și am cerut să-mi povestească din fir a păr, cum se zice, tot ce s-a petrecut rău între soacră și ea. Atâtea câte au fost de multe păcate grele, nu și-a cerut iertare niciodată. nici la mormântare nu a fost iar că fiul ei nu i-a făcut nici-o pomană, nici un parastas, că doar el, fiul ei trebuia să-i facă... ce o privea pe ea?
Am îndemnat-o să reia toate parastasele, începând de la 40 de zile... să-i împartă în fiecare zi. Apoi să-i facă toate pomenile plus sarindare, până la ultimul Parastas de 7 ani, că se va liniști și sufletul soacrei și va deveni și ea o bună credincioasă fără depresii, tulburări psihice... etc. A înțeles că într-adevăr e o cale bună de a-și ispăși păcatele și disprețul purtat soacrei, dar deja trecuse 20 de ani de suferință... Și iată că Dumnezeu pedepsește pe cei ce încalcă Porunca:
„Cinstește pe Tatăl tău și pe Mama ta ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ.”

Elisabeta Branoiu


marți, 21 septembrie 2021

CUCERIREA PARADISULUI

Motto: "Oriunde poti fi fericit,
Cand iubesti si esti iubit!"
Ochii felinei te-au privit,
Iar cerul, pentru tine s-a prabusit.
Copacul vietii in zare ti s- a aratat,
Dar drumul spre el tu inca nu l-ai aflat.
Frica te- a doborat,
Iar Adevarata Cale, nu ai mai zarit.
Ochii felinei cum te mai urmareau!
Iar tie in vis, ingerii ti se aratau.
Si ti- au trimis un mesager,
Care era ca tine, nu de azi ori de ieri,
Ci dintotdeauna
Acolo, in dreapta ta, ce- ti era doar una.
Dar n- ai vazut minunea adevarata
Si n- ai inteles aratarea cea inteleapta;
Iar frica mereu iti era
De felina cea rea.
Faptura de vis te conducea spre salvarea ta.
Iar cand ochii mintii ti s- au inchis,
Portile sufletului in sfarsit le- ai deschis.
Si apa sufletului s- a prelins
In ochii fetei ce te- a cuprins.
Iar inorogul v- a purtat in zbor innaripat.
Si- ai inteles
Ca paradisul e atat de divers;
Atat de minunat,
Incat pare neadevarat.
Nu trebuia sa- l cuceresti,
Trebuia doar, ... sa- l traiesti!
Fara frici sau fugi de toti si de toate,
Ci doar traind, .... in libertate, cu dragoste de toti si de toate.
°
Timisoara, 21.09.2020, ora 6,45÷6,50

luni, 20 septembrie 2021

O femeie a descoperit într-o zi resturi de mâncare la ușa casei sale.


O femeie a găsit resturi de mâncare aruncate la ușa casei, dar a ignorat „semnul”. S-a speriat când un polițist i-a explicat ce semnifică acest lucru


Inițial, aceasta a crezut că este vorba despre o farsă, dar când un polițist i-a explicat ce semnifică acest lucru, surpriza a fost mare.
Maria Celino-Straker din Manchester (Marea Britanie) a avut neplăcuta surpriză să descopere pe ușa casei sale resturi de mâncare. Cineva a aruncat o conservă de fasole roșie pe pragul locuinței și, când a văzut acest lucru, femeia s-a gândit că vreun copil sau tânăr din cartier i-a făcut o farsă.
Totuși, un polițist i-a explicat că în spatele unui asemenea gest poate sta o explicație la care puțini s-ar fi gândit. Când a auzit despre ce este vorba, femeia a fost mai mult decât surprinsă.
O femeie a găsit resturi de mâncare la ușa casei sale și un polițist i-a explicat ce poate semnifica acest lucru
Într-o zi, când s-a întors acasă, Maria Celino-Straker din Manchester a văzut că cineva îi aruncase pe ușă o întreagă conserve cu fasole roșie. Așa cum era de așteptat, descoperirea făcută i-a lăsat un gust amar și a considerat pe moment că vreun copil sau tânăr din cartier a vrut să se „răzbune” sau să se amuze, făcându-i o farsă.
Britanica a făcut curat, dar nu a putut uita prea ușor cele întâmplate. Ulterior, în timp ce stătea de vorbă cu o rudă (care se întâmpla să fie un fost ofițer de poliție), aceasta a povestit cele întâmplate. Auzind detaliile incidentului, omul legii i-a explicat faptul că nu este vorba doar despre un gest făcut din pur amuzament, ci mai degrabă de un semn cât se poate de serios.
Conform detaliilor dezvăluite de fostul polițist, resturile de mâncare sau diferite obiecte lăsate la intrarea într-o casă poate să fie un semn clar că un hoț a pus ochii pe respective locuință. Ca să se asigure că proprietarii sunt plecați, respectivul infractor urmărește dacă mizeria sau obiectele lăsate acolo sunt eliminate. În caz contrar, hoțul acționează, știind că nu e nimeni acasă.
Speriată de cele aflate, Maria Celino-Straker a decis să împărtășească acest detaliu și cu urmăritorii săi de pe Facebook. Prin intermediul unei postări, femeia a povestit ce i s-a întâmplat și ceea ce a aflat de la polițist, pentru a avertiza și alți oameni cu privire la un posibil pericol.
„Am găsit într-o zi aceste resturi de fasole roșie pe ușa mea. Aparent nu este vorba despre o farsă, ci despre o tactică folosită de hoți pentru a descoperi dacă este cineva acasă sau dacă proprietarii sunt plecați. Dacă timp de câteva zile mizeria nu este curățată, atunci următorul pas este să acționeze și să intre în locuință ca să fure. Norocul meu este că sunt acasă și am strâns totul. Aveți grijă de voi și de vecinii voștri, în special de cei pe care îi știți plecați în vacanțe”, a dezvăluit femeia în postarea sa de pe Facebook, potrivit celor de la mirror.co.uk.
În scurt timp, mesajul britanicei a devenit viral și a fost distribuit de mii de ori. Mulți internauți au apreciat gestul acesteia și au lăudat din plin avertismentul pe care l-a transmis tuturor.
După acest incident, femeia susține că a început să se asigure că vecinii ei nu pățesc același lucru și a început să fie mult mai atentă la încuietorile locuinței sale. De asemenea, oamenii trebuie să aibă grijă și la pliantele sau revistele lăsate la ușă sau în cutia de scrisori, căci șia cestea pot constitui un semn pentru hoți.


POEZIE ...




Autoare: Elena Caruntu

“Mi-am carpit ciorapii si o bluza-n cot,
Insa fericirea, sa mi-o cos nu pot,
M-am dus in oras, sa cumpar o ata,
Sa pot coase, zile, noptile la viata.

Mi-a zis o babuta: Ce te straduiesti?
Ce-ai pierdut! Pierdut e! N-o sa-l mai gasesti!
Poti carpi pe tine, toata imbracamintea,
Sufletul nu-l cosi! Inima si mintea!

Soarta nu se schimba, dar poti indulci,
Fiecare clipa! Poti! Cu bucurii,
Si mai poti c-un zambet, sa aduci lumina,
Casa multumita! Lumanari in mana!

Omul in necaz, sa-i intinzi banuti,
Paine la flamanzi, papuci la desculti,
Nu te mania, cand ti-or rade-n nas,
Urii nu-i lasa, langa tine-un pas.

Nimeni n-are voie! Nicicand sa ingradeasca!
Binelui o usa! Iubirii, fereastra!
Coase daca vrei: Flori si cer pe iie,
Clipele sa-ti treaca, cant de ciocarlie!

Pune nod la lacrimi! Punte fa-i la dor,
Si-or parea usoare, toate cate-ti dor,
Nimeni nu-si carpeste inima ranita,
Nu intorci din drum, viata ratacita!

Nu rasare soare, cand e miezul noptii,
Nu poti fi pe plac, asa cum vor totii,
Insa poti ramane: Om de omenie,
Viata rai lumesc, pentru tine fie!”

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!


Preot Ioan 🛎.

Pâinea muncită




Te mai țin, bunico , minte ,
Cum veneai cu sapa-n spate ,
Cu hainele prăfuite,
De sudoare încărcate !

Alergam în fața ta ,
Cât puteam ,când te zăream ,
Ca să te ajut cumva ,
Luam sapa şi-o duceam !

Dup-o lungă zi de vară ,
Ți-era trupul ostenit ,
Te-asezai pe prispă- afară ,
Să te odihnești un pic !

Ma-nvârteam pe langa tine
Şi săream într-un picior ,
Nu înțelegeam prea bine ,
Cât trudeai tu pe ogor !

Îți scoteai pâinea uscată,
Din sacoşa prăfuită,
Şi-mi spuneai ...dragă nepoată,
Asta e pâine muncită !

E gustoasă, e mai bună,
Are gust de cozonac ,
Mi-o dădea bunica-n mână,
Şi muşcam din ea ,cu drag !

Cât stăteam pe lângă ea,
Scotea apă din fântână,
Hainele şi le spăla,
De sudoare si țărână!

Se schimba cu haine bune ,
După ce trupu-şi spăla ,
N-am cuvinte să pot spune ,
Cum era bunica mea !

La lumina lămpii, mică ,
Îmi părea ca o icoană ,
Scumpa mea , dragă bunică,
Suflet bun de pus la rană !

Cum aş mai întoarce roata ,
Ea, să-mi dea pâine muncită ,
Când lasă din mână sapa ,
Şi sacoşa prăfuită !

Eu să muşc cu bucurie ,
Şi să sar într-un picior....
Scriu acum o poezie ,
Pentru că mi-e tare dor !!


NU DOAR LA VOT ...


De când e lumea și se nasc copii
E-o ordine de Dumnezeu lăsată:
Băiatul e băiat din prima zi
Iar fata când se naște este fată.

Chiar El la inceput a întocmit
Familia model la temelie,
Dintr-un bărbat pe care l-a unit
Cu o femeie ce îi e soție.
 
Când pe Adam și Eva i-a făcut,
Ca în cămin să fie împreună,
Privind în urmă, Domnul a văzut
Că este o lucrare foarte bună.
 
Sute de ani cât împreun-au stat
Nu le-a venit în minte vreo idee
Ca Eva să se schimbe în bărbat
Si-Adam să se transforme în femeie.

Iar dacă noi mai credem în Cuvânt,
Să îl lăsăm așa cum scrie-n carte...
Adam a fost bărbat pân' la mormânt,
Eva a fost femeie pân' la moarte.

Așa e sfânt și-o vreme a ținut
Această ordine dumnezeiască ;
Însă când oamenii au decăzut,
Păcatul a-nceput ca să domnească.
 
Până la Noe s-au stricat de tot
Iar Domnu-a nimicit o lume- ntreagă;
Și-a trebuit ca-n zilele lui Lot,
Sodoma și Gomora să le șteargă.
 
Dar tot ce mai demult s-a întâmplat
E azi privit ca o alegorie ;
Păcatul e acum justificat
Prin legi, decrete și democrație.
 
Azi, copilașii trebuie lăsați
S-aleagă ce vor fi : băieți sau fete
Și, pentru a nu fi discriminați
Vor împărți aceleași toalete.

Și toți cu numere se vor numi
Atunci când mamele-i aduc pe lume ;
Iar când ei vor decide ce vor fi
Le vor atribui și lor un nume.

Tată și mamă, cum era la noi
Vor fi-n curând cuvinte demodate ;
Părinte unu și părinte doi
Vor fi formulele prin legi votate.

Chiar adevărul clar e deformat
Atât de mult și nu e de mirare
Că mâine Dumnezeu va fi somat
Să-și ceară de la păcătoși iertare.

Dar El acum le cere tuturor
Să fac- așa cum scrie în Scriptură
Și demnitari și preoți, și popor,
Nu doar la vot și nu numai din gură.
 
Să știe toți că până la sfârșit
Mereu căsătoria să se-ncheie
Așa cum Creatoru-a rânduit ...
Doar între un bărbat și o femeie .

SB
September 17th,2018
Carmichael,CA

luni, 13 septembrie 2021

N-am pierdut...



N-am pierdut niciodată cu bunătatea. Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea. Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.
N-am pierdut niciodată cu modestia. Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial.
N-am pierdut niciodată cu sinceritatea. Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.
N-am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele… Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi.
N-am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.
N-am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită…
N-am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat… iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele…
Shri Mooji Baba

AMINTIRI DIN ALTE VERI



Se trezeau cu noaptea-n cap părinții ,pe timp de vară,
Iar când se porneau la câmp nici nu se vedea afară,
Ne lăsau laptele proaspăt ,în oală de lut,pe masă
Și într-un ștergar de in ,pâinea albă,coaptă-n casă.

-Hai,treziți-vă oleacă,ne spunea mama duios,
Ne-ndurându-se să strice somnul nostru-așa frumos,
-Eu mă duc iar la prășit ,cu bunică-tu-n Lănuț,
Voi să stați pe lângă casă,s-aveți grijă de puiuți!

Tată-tu e dus la coasă ,că se pologește iarba
Și de n-o cosi acuma ,când s-o duce-a fi degeaba,
Mâne-o să vă iau cu mine,în Fânaț ,la adunat,
Eu cu furca înainte,voi din urmă la greblat.

-Scoateți cloștile afară și la puii de găină
Dați-le un pumn de crupe sau muiați niște făină,
Puneți-le-un chic de apă în ceva nu prea adânc
Și vedeți să nu-i ia uliul până vin eu de la câmp!

Să duceți pe șes vițelul,priponiți-l mai departe
De vițeii altora,nu de alta ,s-or mai bate,
Puneți apă în căldări până o veni cireada
Că vin vitele-nsetate și să măturați ograda!

Noi ,cu somnul între gene,ascultam cam cu de-a sila,
Țineam minte ce țineam ,apoi Dumnezeu cu mila,
Dar când soarele-ncepea să ne ardă pe spinare,
Lăsam baltă bătătura și-o zbugheam la scăldătoare.

Treceam ulița spre șesul care ne părea o mare,
Cu valuri de romaniță așternute sub picioare,
Sfârâiau călcâiele când stârneam cârduri de gâște,
Și gâscani-înfuriați ne-alergau ,vrând să ne muște.

Noi vedeam numai hârjoana ce părea a fi in toi,
Din toți țăncii de pe vale ,din pârâu,lipseam doar noi,
Dar când tălpile simțeau mâlul fin și apa-n spume,
Ne rupeam de orice grijă și intram în altă lume.

Iar în firul de pârâu,jinduind după răcoare,
Bălăceala era-n toi ,cât era ziua de mare,
Înotam și ne stropeam ,printre broaștele speriate,
Până ne-alungau tânțarii cu înțepături pe spate.

Plini de mâl,ca niște diavoli,ne apropiam de casă,
De la poarta miroseam turtițele de pe masă,
Vedeam zâmbetul bunicii răsărind la colțul șurii,
Și căldările cu apă în mijlocul bătăturii.

Ne punea mâna pe creștet printre vorbe de mustrare,
Ne-ndemna să ne spălăm într-o balie,la soare,
Și când socotea că-i vremea,zicea:
-Eu mă duc acasă,

Da’ v-oi spune mâne-ta, ș-apoi îți vedea voi,lasă!
Nu spunea nimc ,sărmana,ba ,când o-ntrebau părinții,
Ne tot ridica în slăvi că am fost cuminți ca sfinții…
Parcă văd zâmbetul mamei...parcă toare-au fost mai ieri…
Azi mi-a mai rămas să depăn amintiri din alte veri.

Autor: Liliana Burac

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog