luni, 17 iunie 2019

Fetița și înțelepții





Un grup de învățați s-au strans odată la o discuție despre Dumnezeu.
Unii spuneau una, alții alta și nu se puteau ajunge la un acord asupte divinității. Întrebarea care-i divizase se referea la cum ar fi Dumnezeu.
Unul din ei zicea ca nu există Dumnezeu pentru că atunci când copilul se naște el nu are credinta. El punea pe seama părinților implementarea forțată a acestui concept în viața și în sistemul de valori al copilului.
Alții spuneau că această concepție este falsă și că Dumnezeu este acela care simbă modul de a gândi al oamenilor și pătrunde în gândurile lor imediat cum copii au capacitatea de a raționa coerent.
Atunci un altul zise:
– Să aducem aici un copil, să vedem cum i s-a tiparit credința în inimă.
Astfel, au invitat o fetita și au intrebat-o ce stie ea despre Dumnezeu și cum își închipuie ea pe Dumnezeu. Atunci fetița, desfăcându-și hainuta, grăi astfel:
– Eu cred că Dumnezeu este atât de mare încât nu-l poate cuprinde cerul și pământul, pe de altă parte este atât de mic încât încape aici, în inimioara mea.
Autor necunoscut

duminică, 9 iunie 2019

Povestea unui bătrânel

De ce mă insulți copile,
Mă trimiți în pod să zac?
Am muncit doar pentru tine,
Să înveți, casă să-ți fac.

Și-n spatele casei tale
Am făcut o cămăruță
Ca să nu vă stau în cale
Când îți vei lua mândruță.

Ți-am trecut copilul meu,
Fiindcă te am doar pe tine,
Totul pe numele tău
Crezând că așa e bine.

Socotind că n-oi trăi
Să împărățesc pământul
Și nici tu nu m-oi sili
Să îmi sap singur...mormântul.

S-au scurs anii dintr-un foc
Și-ai luat mândruța ta
Și acum nu mai am loc
Nici în cămăruța mea.

Fiindcă e lângă grătar,
Eu crap ușa să miros,
Musafirii vin mai rar
Când în prag apare-un moș.

Te-am crescut ca floarea-n glastră
Și tu-mi spui în pod să urc,
C-asta este casa voastră
Și pe jos mai mult vă-ncurc.

Nu mai pot copilul meu,
Lasă-mă în cămăruță
Și mă rog la Dumnezeu
Să mă ia a ta măicuță.

Și dacă pân’ voi pleca
Mă mai îmbăt de miros,
Ușa n-o voi mai crăpa
Să vă supere un moș!
sursa:Ioan Bebeselea 

miercuri, 5 iunie 2019

BOALĂ DUHOVNICEASCĂ



de Preot Sorin Croitoru
Stăm pe Facebook toată ziua,
Parc-am devenit nebuni..
Hai să mai trăim puțină
Viață-n trei dimensiuni!
Toți au dat în FEISBUCITĂ:
E un virus digital
Ce se ia de la "ecrane"
Și te bagă în spital,
Căci începi să vezi eretici
Chiar și-acolo unde nu-s,
Nu pricepi că OMENIA
E cerută de Iisus!
Însă virusul acesta
Are-o formă și mai grea,
Când acel ce îl contractă
Să asculte nu mai vrea,
Ci cârtește fără frică
Împotriva tuturor,
Până când ajunge oaia
Să-l condamne pe păstor!
Vestea bună e că boala,
Ca să scapi de ea nu-i greu:
Trebuie mărturisită
Imediat lui Dumnezeu,
Spui adică la duhovnic
Despre duhul ăsta rău
Ce te chinuie de-o vreme
Și se-nvârte-n capul tău
De-ai ajuns tu, cel cuminte,
Să cârtești neîncetat,
Instigat fiind de alții
Într-un stadiu avansat..
Când Părintele, cu pace,
O să-ți spună: "Te dezleg!",
Vei vedea că tu la minte
Ai redevenit întreg
Și-o să înțelegi că-n tine
Își făcuse cuib un duh,
Unul din acelea care
Ne tot luptă din văzduh..

vineri, 31 mai 2019

TAINA VIEȚII



de Preot Sorin Croitoru

O clipă de iubire aprinsă într-o noapte,
Când ea i se aruncă în brațe fără teamă,
Iar el se dăruiește, iubind-o printre șoapte,
I-a prefăcut deodată în TATĂ și în MAMĂ..

S-a ridicat devreme în zorii dimineții
Și-a zăbovit o vreme cu mâinile la tâmplă..
Într-însa Creatorul lucrează taina vieții,
Iar ea e speriată, CEVA i se întâmplă..

E încă somnoroasă, și-abia de-și amintește
De noaptea petrecută în mângâieri tăcute
Cu soțul ei cel tandru, bărbatul ce-o iubește
Și-i face ziua dulce și nopțile plăcute..

De zile-ntregi i-e greață într-una și vomită,
Se-ntâmplă prima dată în viața-i de soție,
Dar soțului nu-i spune, căci, trebuie s-admită,
Mai bine-ar fi s-aștepte, ca sigură să fie..

E-atât de fericită că astăzi o să-i zică!..
A fost la doamna doctor și vestea-i confirmată:
Slăvit să fie Domnul, va deveni mămică,
Iar lui i se-mplinește dorința de-a fi tată!

Nu a cântat atâta nici când era la școală..
Îi cântă toată ziua și-și mângâie burtica,
Iar ea - căci e fetiță - din somnul greu se scoală
Și, la auzul mamei, tresare mititica..

S-a împlinit sorocul.. Dă semne c-o să vină,
Iar ea e fericită.. Atâtea o să-i spună..
Abia așteaptă, draga, s-o vadă la lumină!..
O teamă o cuprinde: va fi o mamă bună?..

Acum blestemul Evei.. Vai, câtă suferință..
De ore se muncește precum Hristos pe Cruce,
În timp ce soțul doamnei se roagă cu credință,
Iar ea îi cere, stinsă, de mână s-o apuce..

Sfârșitu-s-a calvarul.. Acum la piept își strânge
Cu brațe fără vlagă făptura minunată..
Sărută căpușorul cu părul plin de sânge
Și soțului cuminte fetița i-o arată:

"E toată tu" - ea zice- "în ea te văd pe tine",
Și-adaugă cu-n zâmbet: "Să știi că sunt geloasă!"
Iar el, zâmbind, răspunde: "Nu-i chiar așa, știi bine,
Privește-i, de exemplu, gurița cea frumoasă"!..

Da, așteptăm Botezul.. Fetița e o floare
Și astăzi e momentul să fie creștinată,
Apoi la cumetrie, să facem sărbătoare,
C-așa-i în neamul nostru tradiția lăsată..

Bărbatul strigă vesel: "Zi-i tare, lăutare,
Să-mi lauzi cum se cade comoara mea de fată!
Șampania să curgă, să spumege-n pahare,
Căci noapte ca aceasta nu va mai fi vreodată"!

Aceasta-i taina vieții, o clipă de iubire
În care Creatorul cum știe El lucrează,
Apoi se umple casa de-un fel de fericire
La care și-mpărății adeseori visează..

SCRISOAREA




marţi, 20 noiembrie 2012 la 10:54
Am găsit pe trotuar, în faţa unui oficiu poştal, o scrisoare trimisă de un tânăr german, aflat în vizită în România, părinţilor lui din Germania . Pe cutia poştală scria: "Atenţie, nu are fund!", dar neamţul, necunoscând limba română, a aruncat probabil, cu candoare teutona, plicul în cutie.
Reproduc scrisoarea în traducere.
Dragii mei, am ajuns cu bine în România. De la aeroport până la Bucureşti am făcut cu taxiul, judecând după aparatul de taxat, 180 de kilometri. Plasarea aeroporturilor la distanţă mare de aglomerările urbane mi s-a părut o dovadă de înţelepciune.
În cele două zile de când mă aflu aici, am făcut câteva constatări pe care mă simt dator să vi le comunic. Românii o duc foarte bine, atât de bine încât aici aproape nimeni nu mai trebuie să muncească. Poate că în viitorul îndepărtat vom ajunge şi noi, germanii, la acest nivel de civilizaţie.
Deocamdată, cu o seriozitate lipsită de graţie, mergem în fiecare zi la serviciu.
Avem multe de învăţat de la acest popor despre care eu, până acum, nu ştiam aproape nimic. În autobuze, troleibuze şi tramvaie nimeni nu trebuie să se obosească prezentându-şi biletele la control. Controlorii, constituiţi în
echipe, verifică discret buzunarele şi poşetele pasagerilor.
Automobiliştii organizează spontan, pe străzi, originale concerte de claxoane, aşa cum noi facem, în familie, prin tradiţie, muzică de cameră.
Sunt momente de comuniune sufletească de neuitat. Unii şoferi ies din maşini şi adaugă la această muzică instrumentală propria lor voce, transmiţându-şi
unii altora mesaje scurte, dar energice.
Toate canalele TV, nu numai cele pentru adulţi, difuzează emisiuni cu femei dezbrăcate. Un singur canal, TVR Cultural, a refuzat să-şi îndeplinească această datorie faţă de tineri ca mine şi a fost, pe bună dreptate, desfiinţat.
Demnitarii ţării apără cu fermitate limba română de invazia limbii engleze (aşa cum ar trebui să facem şi noi). La o întâlnire cu trimişii FMI preşedintele interimar al României a vorbit, în semn de protest, într-o limbă engleză caricaturală. Efectul a fost atât de puternic încât oaspeţii,
dezgustaţi de engleză, au renunţat să o mai folosească vreodată, urmând să se înţeleagă la viitoarele întâlniri numai prin gesturi.
Plagiatul se pedepseşte în România într-un mod subtil, nu cu brutalitate, ca la noi. Plagiatorilor li se dă o palmă morală, fiind numiţi prim-miniştri sau miniştri, ca să se ruşineze de fapta lor.
Poliţiştii sunt oameni cultivaţi, schimbă idei între ei în săli cu multe mese, nu-şi pierd timpul cu criminali, tâlhari şi violatori. Miniştrii de Interne vorbesc în mod curent de Socrate şi Platon.
Bătrânii din România se ocupă cu mare grijă de sănătatea lor. Nu fac excese alimentare, ca oamenii în vârstă din Germania . Îşi cumpără în fiecare zi doar o pâine, un iaurt şi eventual câţiva cartofi.
Fetele de aici se îndrăgostesc uşor, nu ca nemţoaicele noastre, cărora poţi să le reciţi opera lui Goethe în întregime şi abia dacă reuşeşti să obţii o plecare a pleoapelor în semn de aprobare. O româncă a venit astă-noapte în camera mea de hotel şi mi-a declarat că mă iubeşte nebuneşte. Era naivă, nu ştia cum arată bancnotele de 100 de euro şi i-am dat una ca să o studieze în linişte acasă.
Nu înţeleg, dragii mei părinţi, de ce v-aţi arătat îngroziţi când v-am anunţat că urmează să plec în România.
Vă îmbrăţişez pe amândoi, Hans.

CEA MAI FRUMOASĂ CONVERSAȚIE PURTATĂ VREODATĂ



Eu: Doamne, pot să-ți pun o întrebare?
Dumnezeu: Sigur!
Eu: Promite-mi că nu te vei supăra....
Dumnezeu: Promit!
Eu: De ce ai îngăduit ca astăzi să mi se întâmple atâtea lucruri?
Dumnezeu: Ce vrei să spui?
Eu: Ei bine, astăzi m-am trezit cam târziu…
Dumnezeu: Așa…
Eu: Tocmai astăzi, mi-a luat o veșnicie să pornesc mașina!
Dumnezeu: Bun…
Eu: La prânz, am comandat un sandwich, însă mi-au făcut sandwich-ul greșit și a trebuit să aștept ceva timp până am primit ce am dorit.
Dumnezeu: Hmmm...
Eu: În drum spre casă, telefonul meu a murit chiar atunci când am răspuns apelului pe care-l primisem!
Dumnezeu: În regulă…
Eu: Și una peste alta, când am ajuns acasă nu doream decât să-mi relaxez picioarele în noul meu aparat de masaj și relaxare. Dar nu funcționa! Nimic nu a mers bine azi! De ce ai făcut asta?
Dumnezeu: Păi… ia să vedem! În această dimineață, Îngerul morții a fost la căpătâiul tău și a trebuit să trimit unul dintre îngerii mei să se bată cu el pentru viața ta. Te-am lăsat să dormi până atunci!
Eu (umilit): Oh!
Dumnezeu: Nu am îngăduit ca mașina ta să pornească repede, deoarece pe drumul pe care trebuia să circuli era un șofer beat care te-ar fi lovit și accidentat foarte rău dacă ai fi fost atunci pe drum!
Eu: (rușinat)
Dumnezeu: Prima persoană care ți-a făcut astăzi greșit sandwich-ul avea o boală gravă și nu am vrut să iei boala, deoarece știam că nu-ți poți permite să-ți pierzi locul de muncă.
Eu (jenat): Ok
Dumnezeu: Telefonul tău a murit, deoarece persoana care te-a sunat avea de gând să dea o mărturie falsă despre ceea ce ai vorbit cu ea la telefon, astfel încât nu am îngăduit nici măcar să vorbești cu ea, în așa fel încât să fii acoperit.
Eu (încet): Înțeleg, Doamne…
Dumnezeu: Oh, cât despre acel aparat de masat picioarele… acesta avea un scurtcircuit care ar fi produs o avarie în seara asta, în casa ta. Nu cred că ți-ai fi dorit să stai în întuneric.
Eu: Of! Îmi pare rău, Doamne!
Dumnezeu: Să nu-ți pară rău, învață doar să ai încredere în mine .... în toate lucrurile care ți se întâmplă, fie ele bune sau rele!
Eu: Mă voi încrede în Tine, Doamne!
Dumnezeu: Și nu te îndoi niciodată, deoarece planul Meu pentru ziua ta este întotdeauna mai bun decât planul tău!
Eu: Nu mă voi îndoi, Doamne! Și lasă-mă doar să-ți spun, Doamne, că Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai îngăduit să mi se întâmple astăzi.
Dumnezeu: Cu drag, copile. A fost o zi în care, ca de obicei, am fost Părintele tău, iar Eu ador să am grijă de copilașii mei ...!
Distribuie mai departe nu te costa nimic.

joi, 23 mai 2019

N-AM SĂ TAC !


de Eliana Popa
N-am să tac când vor dușmanii ăstei țări îngenuncheate
Chiar de legea lor nedreaptă mă va condamna la moarte 
Am să strig la toți copiii ăstui neam de daci și sfinți
Și în ceruri voievozii , strigă toți să vă treziți !
N-am să tac când strigă-n mine toți eroii nostri morți
La Posada și Rovine ...Horea , Closca trași pe roți
Ei au fost zdrobiți cu roata și uciși pe Dealul Furcii
Au gustat și ei calvarul ca Hristos pe drumul Crucii !
Strigă Iancu de la Țebea, strigă Stefan de la Putna
Basarabii, Brâncovenii ce-au luptat cu semiluna
Glasul lor ne mustră asupru c-am pierdut a lor lumină
Ne-am vândut ușor și ieftin la o liotă străină !
Strigă iar Mihai Viteazul prin a vremilor genune
,, - Ai o viață și o cinste ! Hai deșteaptă-te române !
Ai o Lege și-o credință, ai un neam de mucenici
Care-au stat aici de veacuri și-au gonit pe venetici !"
N-am să tac chiar dacă vouă, iudelor ,nu vă convine !
Nu mai vrem in țara asta un politic de rușine !
Vrem să vă opriți odată din furat și din trădare
Vrem respect și demnitate! Vrem o Românie Mare !
Nu mai vrem la cârma țării saduchei și lifte rele
Vrem un Ștefan să ne poarte spre izbândă și Înviere
Vrem un Țepeș să ne facă din păduri troiti la porti
Și vreo câteva țepușe pentru vânzători și hoți !
Vrem un vrednic Brâncoveanu ținând straja la hotare ,
Să ne mâne și la luptă, să ne poarte la altare !
Să ne-arate cum, noi,astăzi ,rău ne-am pervertit ființa
Cum scuipăm pe jertfa lor și cum ne-am pierdut credința !
Azi ne mustră Constantin , fiii lui pe fii noștri
Strigă-n ceruri din soboare : ,, - Sunt nevrednici fiii voștri !"
Mateiaș în rând cu frații parcă si-astăzi ne șoptește
Cu glăsciorul de copil: ,, - Vreau să mor creștin ! Lovește!"
Ne vreți stinsă-n noi lumina, ne vreți oase sub pământ
Dar vom străluci mai tare luminând din cerul sfânt !
Și cuvântul cel lăsăm noi, creștinii și poeții
E sămânța ce rodește peste vremuri spicul vieții !

miercuri, 22 mai 2019

ÎNTREBAREA CIUDATĂ



de Preot Sorin Croitoru 

Îmi trecu-ntr-o zi prin minte
O-ntrebare cam ciudată:
Ce s-ar face bârfitorii
Dacă lumea, dintr-o dată

Ar scăpa complet de patimi,
Ar fi bună și curată,
Generoasă și-altruistă,
Ca la carte, fără pată?..

Cum și-ar potoli nevoia
De-a bârfi?.. (Căci de lipsește
O greșeală cât de mică,
Omul cum mai clevetește?)

Iar de-ar ține bârfa-ntrânșii,
Nu cumva ar bubui?
(Fiindcă știu vreo două țațe
Ce-ar muri de n-ar bârfi..)

Boala asta e cumplită
(Subsemnatul nu-i imun!)
Răutate care-ncepe
Cu celebrul: "DACĂ-ȚI SPUN!"..

E un fel de miopie
Către propriile căderi,
Ce lovește și bărbații,
Transformându-i în.. "muieri"!

Fericită e persoana
Ce-a scăpat de-așa ceva..
Care om în lumea asta
N-a bârfit în viața sa?..

Fericit e omul care
A vorbit de toți frumos..
(Cred că doar Botezătorul
Și Măicuța lui Hristos!)

Arză-te Lumina, bârfă,
Piei din neamul omenesc!
Lasă-n pace amărâții
Care (e normal..) greșesc!

A bârfi e omenește,
A rămâne bârfitor
E urât și nu se cade
Creștinescului popor!

miercuri, 13 martie 2019

RESPECT ȘI PREȚUIRE!




de Preot Sorin Croitoru 

De ziua voastră, dragi femei,
Eu vă ofer, c-așa mi-e firea,
Buchetul alb de ghiocei,
Respectul meu și prețuirea

Căci n-am fi fost aici și-acum,
De n-ar fi fost al vostru pântec,
Voi ne-ați adus pe-al vieții drum
Și ne-ați hrănit cu-al vostru cântec!

În pântece voi ne-ați purtat
Ca într-un săcușor de piele,
Apoi pe mâini ne-ați legănat
Și nu ne săturam de ele!

La sânurile voastre-am plâns
Și-am învățat ce e iubirea,
În brațe calde voi ne-ați strâns
Atunci când ne pierdeam cu firea..

N-a fost vreun loc mai liniștit
Decât în brațe la mămica
De câte ori ne-au copleșit
Durerea, lacrima și frica..

De fericire vă umpleam
Atunci când gânguream în tihnă,
Dar când de boală sufeream,
Nici voi nu mai aveați odihnă..

Cu câte chinuri ne-ați născut,
Și câte le-au urmat apoi..
Noi suntem ceea ce-ați crescut,
Oglinda voastră suntem noi!

Vă umple bunul Dumnezeu
De toată darea Sa cea bună,
Căci voi și El lucrați mereu
Și-aduceți viața împreună!

Prin voi El ține pe pământ
De-a pururi omeneasca fire;
Al vostru pântece e sfânt,
Că-i născător de omenire!

La sânii voștri se hrănesc
Acei ce-or duce mai departe
Poporul nostru românesc
Și Crucea-n suflet or s-o poarte!

Prin voi am început să fim,
Ne-ați fost izvor, ne-ați fost lumină..
Știința limbii ce-o vorbim,
Prin voi a început să vină.

Și gândul către Dumnezeu
Ce ține conștiința trează,
Și "înger, îngerașul meu",
Ce-n orice clipă ne veghează,

Prin grija voastră le-am primit,
Căci voi gândiți la veșnicie,
Iar pregătirea de sfârșit
Începe din copilărie..

De ziua voastră, dragi femei,
Aș vrea atâtea a vă spune
În numele a toți acei
Bărbați cu sentimente bune,

Dar nu e timp, și-atunci primiți
Un buchețel de primăvară 
Și poate, dacă mai doriți,
Îl veți primi la anul iară..

sâmbătă, 9 martie 2019

8 MARTIE






de Preot Sorin Croitoru
Unii spun că-i "comunistă",
Alții, că-i "capitalistă"
Sau că-i zi ca oarecare
Și nu cumpără o floare,
Demonstrând că nu le pasă
Că mai au soții pe-acasă..
Unii zic că e utilă,
Alții că provoacă silă,
Amintind de-o perioadă
De "Canal" și de corvoadă..
Unii cad în nostalgie
("Ce a fost.. n-o să mai fie..")
Alții o resping cu ură,
Căci miroase-a.. dictatură!
Eu în amintiri frumoase
Aud vorbele duioase
Ale mamei care pune
Flori pe masă și îmi spune
Care cui sunt destinate,
După preț și calitate:
Dirigintă, profesoare,
Câte-o floare fiecare,
Iar când permitea bugetul,
Câteodată chiar buchetul..
Cu parfum de zambiluțe,
E-un izvor de nostalgie..
Ziua asta "a Femeii"
Nu o dau pentru o mie!

TAINA NOPȚII



de Preot Sorin Croitoru
Noaptea-n foșnetul din crâng
Multe inimi se mai frâng
Când privighetori se strâng
Și cu viersul dulce plâng..
Cine știe taina lor,
O fi jale, o fi dor?..
O fi semn de soartă rea
Plânsul lor de păsărea?..
Dintr-un cioc de pui plăpând
Iese glas de înger blând.
E un cânt cu mare stil
Al privighetorii tril..
Ies jivine pe furiș
Să foșnească în frunziș.
Noaptea crângul este viu
(Numai pustnicii o știu).
Ziua se ascund cu rost,
Noaptea ies din adăpost,
Ocrotiți de cucuvea
De primejdia cea rea.
Dintr-o dată, nu știu cum,
Fără flacără sau fum,
Cine alții decât ei,
Licuricii par scântei!
Păsărelele-au tăcut,
Codrul e aproape mut,
Dar începe alt concert
Cu succes la fel de cert..
La un start, de nicăieri,
Mii și mii de cimpoieri:
Din pământ de rouă ud,
Greieri strașnici se aud!
Cântă, fiindcă vine EA
Și ei știu c-o vor vedea,
Zâna zânelor din cer,
Da, la Lună mă refer!..
Înaintea ei pe drum
Îngerii presară-acum
Praf de stele sclipitor,
Măcinat în puf de nor.
De un galben foarte pal,
Chipul ei ascuns sub voal
Se arată sus pe cer
Într-o notă de mister..
O crăiasă din povești,
Să tot stai să o privești..
Muza marilor iubiri,
Să tot stai să o admiri..
Animalele din crâng
Pe la vizuini se strâng,
Tolănindu-se-n culcuș..
Noaptea se termină-acuș!

vineri, 8 martie 2019

PRIER




Astăzi e mai cald afară
Şi-i real nu-i păcăleală
Mult dorita primăvară
Reapare cu sfială

Iarna care-a fost mai lungă
I-a furat tot mărţişorul
Şi-acum soarele -o alungă
Încălzind din plin decorul

Prier vine cu puterea
Tronu-i verde să-l păzească
Prin natură învierea
Rostul vieţii să-şi pornească

Aliindu-se cu vântul
Care suflă clada-i boare
Spre zăpada ce pământul
Subţiată o mai are

Ceas de ceas tot mai puţină
A rămas ca o nălucă
Ce încearcă să se ţină
Prinsă-n iarna ce-i pe ducă

Neputând să mai rămână
Se topeşte resemnată
Prin apa ce-n sol şi -o mâna
Făcând iarna terminată

Bolta cerului senină
Lasă razele de soare
Prin căldură şi lumină
Mângâierea să-şi coboare

Peste pomi ce-n aşteptare
Muguri şi-au deschis uşiţe
Să iasă boboci de floare
Printre crengi şi frunzuliţe

Pe pământul ce-n zbicire
Iarba creşte în tot locul
Plante state -n adormire
Îşi deschid timid bobocul

Brebenei şi viorele
Împânzind din plin câmpia
Când duci ochii către ele
Să-ţi trezească bucuria

Toate trec prin blândul verde
Ce privirea-l suprapune
Gând nostalgic ce se pierde
Noi speranţe-n loc a-ţi pune.

Sunt dorinţele avute
Ce din suflet liberate
Ies decorul să-l sărute
De prin inimi uşurate

Eu cuprins de-a mea visare
Las privirea să-mi cuprindă
Simţind zâna cum răsare
Dintr-a apelor oglindă

Plete -i cad, pana pe umeri
Crengi din salcii împletite
Anii neputând să-i numeri
Că n-ai vârste potrivite

Cea mai tânăra fecioară
Mereu dulce şi frumoasă
Ce natura şi-o coboară
Ca pe-o fată arătoasă

Mi-o întâmpin cu dorinţa
Şi-o alint cu pana-n mâna
Ca să-mi intre în fiinţă
Cât o vrea ca să rămână

Spre a-i dărui tandreţe
Cât i-e rostul ca să steie
Că- mi este etern febleţe
Ca şi-o magică femeie

Tuturor să vă intre în suflet..!
Ca o zână dulce a iubirii..

ANDREI BOTOŞANU
Buc. 01. Apr.2013

8 MARTIE - MĂRTISOR DE PRIMĂVARĂ



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

sâmbătă, 16 februarie 2019

Singuri...doar cu Dumnezeu


De ce, taică, stai cu mâna-ntinsă
Şi-ți acoperi fața de durere plânsă,
Lacrimi calde-ți curg rând fără de rând
Gândul ți-l îngâni cu ochii-n pământ...

- Dragul meu, fecior, nu ştiu ce-i cu mine
M-a lăsat puterea si nu-mi este bine
Şi sub coasta stângă
ca şi-n alte rânduri
Simt cum mă înțeapă junghiuri peste junghiuri.

Am crescut băiat cel mai drag fecior
Şi-a plecat în lume şi mi-e tare dor,
Nu mai ştiu de el de vreo şapte ani
Slugă-i la străini pentru puțini bani...

Şi-am avut şi fată ca raza de soare,
Se mirau vecinii de-aşa mândră floare,
A plecat în lume după un trai mai bun,
Iar eu am rămas... singur în cătun.

Cu durere mare am ieşit în lume,
Satul e pustiu fără nici un nume
Nimeni nu mă-ntreabă de am lemne-n vatră,
Nimănui nu-i pasă de-a mea tristă soartă.

Am o rugăminte...ştiu că nu-i ușor
De aveți copii şi de ei vi-i dor
Strigați-i pe nume în mai multe rânduri
Să se-ntoarcă acasă căci bătuți de gânduri
Au rămas bătrânii şi e tare greu
Singuri prin cătune...doar cu Dumnezeu...

7 februarie 2019 Ploieşti
Vasile Coman

vineri, 15 februarie 2019

Limba noastră-i o comoară!



Ce s-ar întâmpla dacă am lua ad literam expresii ca: „m-a făcut cu ou şi cu oţet“, „m-am trezit cu noaptea în cap“ sau chiar să încercăm să „despicăm firul în patru“? 

Am ajunge la disperare ca personajul de mai jos.

 Se trezeşte un tip de dimineaţa din cauza unor zgomote ciudate: se crăpa de ziua.
O caută pe nevastă-sa în pat şi n-o găseşte: o furase somnul. 
Se duce la baie şi se uită in oglindă, dar oglinda se face ţăndări: aruncase o privire.
 Se uită într-un ciob de oglindă şi se vede tăiat pe tot corpul: îl tăia la stomac de foame.
 Pleacă la serviciu şi pe drum vede două tipuri de oameni: unii care scădeau în înălţime (pe ăia îi rodeau pantofii) şi alţii care dispăreau pur şi simplu (pe ăia îi fura peisajul).
 Ajunge la serviciu şi îşi vede toţi colegii lipiţi de tavan: purtau discuţii la nivel înalt. 
La un moment dat se dezlipesc şi cad toţi de-odată: căzuseră de comun acord. 
Se enervează şi pleacă de la serviciu.
 Pe drum, îl vede pe unul lipit de asfalt şi vreo doi care trăgeau de el să-l dezlipească: era sărac lipit pământului.
Mai încolo îl vede pe unul căruia îi cădeau urechile, nasul, ochii: era putred de bogat.

joi, 14 februarie 2019

O lectie importanta



Eram fericit. Urma sa ma casatoresc in curand.
Totul era perfect, in afara de un singur lucru care nu-mi dadea pace: viitoarea soacra.
Era o femeie de cariera, desteapta,foarte frumoasa si sexi, care uneori flirta cu mine, chiar pe fata, si asta ma facea sa ma simt prost.
Intr-o zi, m-a sunat si m-a chemat pe la ea, sa verific invitatiile.
Era singura si cand am ajuns, mi-a soptit ca avea fata de mine sentimente si dorinte pe care nu le putea trece cu vederea, asa ca inainte de a ma casatori, ea vrea sa faca o data dragoste cu mine...
Ce puteam spune? Eram socat si nu puteam spune un cuvant.
Ea a mai adaugat ca se va duce in dormitor si ma va astepta dezbracata, iar daca ma simt in stare....sa ma duc si eu.
Priveam fermecatorul ei corp cum se indeparta de mine.
Am stat pironit un moment, iar apoi m-am intors si m-am indreptat in graba spre usa de la intrare... am deschis-o si am iesit.
In fata usii, sotul ei (viitorul meu socru) statea cu pusca in mana si cu lacrimi in ochi, m-a imbratisat si mi-a zis ca sunt foarte fericiti pentru ca am trecut micul lor test:
"Bun venit in familie! Nu doream ca fata noastra sa se marite cu un barbat care sa nu poata face fata tentatiilor!"

Atunci mi s-au inmuiat picioarele si am invatat inca o lectie importanta, pe care n-am s-o uit niciodata: tine-ti intotdeauna prezervativele in masina!


joi, 7 februarie 2019

Sfantul Porfirie Kafsokalivitul



   Bucuria mea, iata ce zice Sfantul Porfirie Kafsokalivitul: „Cand te trezesti noaptea, sa nu te intorci pe partea cealalta ca sa adormi la loc, ci sa te ridici, sa ingenunchezi in fata Sfintei Icoane a lui Hristos rastignit, a Sfintei Icoane a Maicii Domnului si a Sfintilor Sai, si sa te rogi, CU SMERENIE si CU IUBIRE”. 

     Eu te indemn ca la miezul noptii, sa citesti MIEZONOPTICA. 

De unde s-o citesti?

MIEZONOPTICA, o gasesti in CEASLOV cu mare siguranta, si chiar si in unele carti de rugaciuni. Noaptea, RUGĂCIUNILE SUNT DE AUR, adica, sufletul este linistit si traieste rugaciunile cel mai intens, dimineata RUGĂCIUNILE SUNT DE ARGINT, adica, incep tulburarea cu grijile zilei respective, iar in cursul zilei RUGĂCIUNILE SUNT DE FIER, adica, atentia este imprastiata si o traim cel mai putin.
                                                                                                                     NOAPTE BUNĂ!
                                                                                                                     SOMN USOR!
                                                                                                                 ODIHNĂ PLĂCUTĂ!
                                                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                                                         Preot Ioan .

miercuri, 6 februarie 2019

NOI



de Octavian Goga
La noi sunt codri verzi de brad
Si campuri de matasa,
La noi atatia fluturi sunt
Si-atata jale-n casa.
Privighetori din alte tari
Vin doina să ne-asculte,
La noi sunt cantece si flori
Si lacrimi multe, multe...
Pe bolta, sus, e mai aprins
La noi, batranul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi rasare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desisuri
Si jale duce Muresul,
Si duc tustrele Crisuri.
La noi nevestele plangand
Sporesc pe fus fuiorul,
Si-mbratisandu-si jalea
Plang si tata, si feciorul.
Sub cerul nostru-nduiosat
E mai domoala hora,
Căci cantecele noastre plang
In ochii tuturora.
Si fluturii sunt mai sfiosi
Când zboara-n zari albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfratiti cu noi
Isi infioara sanul
Spun ca din lacrimi e-mpletit
Si Oltul, biet, batranul...
Avem un vis neimplinit,
Copil al suferintii,
De jalea lui ne-au raposat
Si mosii, si părintii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemand de grele patimi,
Desertaciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...

sâmbătă, 2 februarie 2019

Iubiri


Eu n-am să plâng după iubiri ce mor,
Ci doar suspin la ce-ar fi fost să fie
De le aveam cu mine pe vecie.
Le-aş fi-mbrăcat în straie de lumină,
Pe cap cununi de dor cu iasomie
Şi peste toate, munţi de duioşie.
Iar hrană le-ar fi fost a mea trăire
Cu suflet, cu durere şi iubire
Stropite din belşug cu poezie.
....................................................
Dar au ales să plece-n altă parte
Şi au rămas de mine necântate.

Angelina Nădejde -- versuri din volumul "Suflet la ofertă"
Pictura:Gianni Strino

TU CE CREZI? CRUCEA VIETII TALE ESTE GREA?


                                                          https://babylenuta.blogspot.ro/

       Nuuuu! Bucuria mea, Nu este grea fiindca de fapt, Dumnezeu ti-o duce si sa stii ca fara El, nici n-ai putea-o ridica de jos. Tie, iti cere Dumnezeu, doar, sa nu cartesti si sa nu te razvratesti (Filipeni 2:14). Si sa spui din tot sufletul: ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE! DOAMNE PENTRU TOATE ITI MULTUMESC! Sa-ti duci crucea vietii cu demnitate, sus pe umeri si nu taras. Si apoi sa stii, ca fiecare om simte greutatea crucii, pe masura credintei sau a necredintei sale. Asadar, este un raport drept, corect, intre masura credinței și greutatea crucii! Cand ai credinta mare, "crucea vietii", ti se pare usoara, mai ales atunci cand privești la Fiul Omului pe Golgota! Cand nu ai credinta si traire crestin ortodoxa, "crucea vietii" ti se pare foarte grea. 

Și pe Cruce au fost doi talhari, unul de-a stanga si altul de-a dreapta Sfintei Cruci a Mantuitorului Iisus Hristos, in aceeasi osanda, in aceleasi chinuri, aceeasi povara. Unul s-au mantuit, iar celalalt s-a osandit! 


De ce? Fiindca, cel de-a dreapta a crezut, s-a smerit, si-a cerut iertare si s-a mantuit. Celalalt, cel de-a stanga Sfintei Cruci, nu a crezut si plin de mandrie, nu si-a cerut iertare si s-a osandit. In acesti doi talhari, s-au oglindit si se vor oglindi toti oamenii, pana la Infricosata Judecata. Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                   Preot Ioan 🛎.

Balada succesului pe timp de criza




Unii plang si-si dau in cap,
Altii streangul de gat si-l trag
Noua insa, ne merge bine
Si nu ne pasa de tine.

Fie criza cat de rea
Noua nu ne pasa de ea
Ne descurcam tare bine
Fiindca avem rating si pile.

Ei, cu camera ascunsa
Te filmeaza pe sub fusta
Tu te faci ca n-ai stiut
Si ei, gata, te-au vandut!

Inventam o cearta mare
Si-ti trag doua palme, tare
Facem circ si panarama
Si ziarele ne aclama!

Ne cheama la televizor
Ne filmeaza-n…dormitor
Cat timp lumea ne priveste
Financiar ne prieste!

Nu trebuie sa fii ministru
Ca sa fii un om ilustru
Nu trebuie sa fii deputat
Ca sa ajungi om mare-n stat

Poti sa fii si-o blonda bine
Cu Hermes si Vuitton pe tine
Atat timp cat ai succesuri
Te doare-n cot de foame, criza si incesturi.

Tara asta merge-n jos,
Economia-i pe dos
Cat timp lor le merge bine
La multi ani si sa traiti bine!

B.P

sursa

https://www.cancan.ro/

luni, 28 ianuarie 2019

AUTOPORTRET



( de Eliana Popa)
Multi vorbesc de Eliana, că-i așa...evlavioasă
Dar nu știu că dintre oameni este cea mai păcătoasă
Daca multi i-ar ști povestea, vaai...crestine-ai să te sperii
N-ai văzut mai păcătoasă nicăieri în Evanghelii !

Rătăcit-a vreme multă prin hățișurile vieții
De la răsăritul stelei până-n zorii dimineții
Cheltuindu-si mostenirea....cea primită de la Tată
Când in Duhul Sfânt și apă, a fost pruncă botezată !

A fost oaia cea pierdută printre lupi și vulpi viclene
Si-a zburdat nestingherită printre șerpi și printre hiene
O tot căuta Păstorul, o striga cu dulce glas
Ea râdea fugind departe...nu făcea spre El un pas !

Răspundea cu nepăsare la chemarea Lui duioasă
Pâna-n ceasu-n care viața a lovit-o nemiloasă
Când in sufletul zburdalnic au pătruns dureri amare
A privit spre cer sfioasă...la Prea Sfânta Născătoare !

Și-a trimis Stăpâna înger, din alaiul lui Hristos
Să o poarte spre Lumină din hătisu-ntunecos
,, - Iată, oaia cea pierdută, ți-am găsit-o , s-a întors!"
Așa a grăit Stăpâna pentru mine, lui Hristos !

,,- S-o hrănești din Sfânta-Ti mână,s-o adăpi că-i însetată,
Să-i tămăduiești durerea că-i de fiare sfâșiată !
S-o iubești și să o mângâi, căci departe-a stat de Tine
N-a-ndrăznit să se întoarcă...însă m-a strigat pe mine!"

,, - Vino, oaia Mea pierdută, Te-astept și strig de mult
Te-am lăsat pribeagă-n lume pentru că așa ai vrut
Dar iubirea Mea e mare...încă stau și vă astept
Nu puteți voi a greși...atât cât pot Eu să iert ! "

( din volumul : ,, CU HRISTOS PE DRUMUL CRUCII")
Sursa foto: Facebook

Mai de mult


Mai de mult aveam căsuțe ,mici, ca cele din povesti,
Dar trăiam cu drag în ele, și simțeam că- ți sunt, și - mi ești!
Dormeam toți într - o odaie , focu-n sobă pâlpâia ,
Aveam loc, unii de alții, și ce bine -a fost așa! 

Ne trezeam cu bucurie, veseli, poate zgomotoși,
Dar acum avem de toate, dar suntem morocănoși!
Dormim singuri, nu cumva s - auzim un sforăit,
Mai de mult adormeam părcom , dar ce tare ne - am iubit! 

Pe un pat de scândurele, ghije, paie în strujac,
Acum dormim pe "dormeo" ,dar nimic nu ni - e pe plac!
Mai de mult n - aveam nimica, dar simțeam c - avem de toate,
Bunicuțele--'mpleteau , pentru nepoți și nepoate! 

Făceau turte, cozonaci, mere, pere fierte -n vin,
Dar acuma ne - am domnit, luăm de la magazin!
Cozonacii -s ca de vată, gustul lasă de dorit,
Oare unde să mai caut bunicuțe ce - au iubit! ?

Mai de mult n - aveam nimica, făceam turte din mălai,
Niște poame, nuci și mere, dar în suflet aveam rai!
Astăzi huzurim ,în toate , nu mai știm ce -'nseamnă" greu "
Dar din suflet ne lipsește frica pentru Dumnezeu! 

Mamele sunt ocupate, bunicile sunt și ele,
Nu au grijă de nepoți,
urmăresc telenovele !
Copilașii cresc în pripă, se trezesc nefericiți,
Astăzi când avem de toate ,nu ne mai simțim iubiți! 

Ce păcat !Nimic în lume n - ar putea înlocui, 
dragostea și altruismul ce se nasc în sărăcii !
Te iubesc măicuță sfântă, te iubesc fratele meu, soră buna îmi
ești dragă, cum îmi este Dumnezeu!
Am crescut într - o căsuță, varuită-n alb, mereu,
Nu aveam ce - avem acuma, da-l aveam pe Dumnezeu! 

Și ardea în noi iubirea, ne - 'ncălzea flacără ei,
Ne săturam doar de pită și un şol de ceai, de tei!
Și acum la bătrânețe, amintirile -mi ascult,
Îmi șoptesc infrigurate , ce bine ne - a fost de mult!


Autor
Ciabrun Marusia

Vă îmbrățișez cu mult drag și vă doresc o zi cu Dumnezeu! Hristos în brațele noastre!

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

NOPŢI TÂRZII




Luna mandră-i răsărita şi mă-'mbie ca să ies..
Înspre clipa fericită, când pe tine te-am ales
Prin ferestrele din faţă raza dulce mă îmbie..
Să iau totul de la viaţă, poate-ţi dăruiesc şi ţie..

Raza lunii ce e plină în visare mă aşează...
Către tine Cătălina..! aş porni plutind pe-o rază..
Dacă ochii ţi-ai aduce, către cerul fără nor..
Prin voirea-ţi mai conduce înspre tine să cobor

Că n-aş şti unde ţi-e casa fără semnu-ţi delicat
Să - mă întâmpine aleasa.. unde-am vrut să fiu chemat
Mă cufund într-o visare şi te văd cum mi-am dorit..
Cum ai luat din mâna-mi floare, ce-o aveam de dăruit

Te privesc ca pe-o minune şi-mi ţin glasul tremurat..
N-aş putea nimic.. a spune.. de emoţii inundat..
Doar te prind uşor de mâna.. de instincte dirijat
Glasul tău cu-al meu se-'ngană amândouă deodat '

Stelele ce-s răsărite locul ochilor le ţin..
Printre clipe fericite şi alinturi care vin
Braţul meu vânjos te-apuca, molesită-n el te-aşezi..
Laşi ce-s rele să se ducă numai şoaptele să-mi crezi

Eu pierdut în nostalgie fără vorbe să rostesc..
Parc'-atins de nebunie.. leac îmi caut să-mi găsesc...
Când suvita-ţi mătăsoasă, ce din creştet s-a lăsat
Peste fată-mi luminoasă.. ce atât a aşteptat

Mi-am venit puţin în fire numai cât a trebuit
Să simţesc a ta iubire să nu cred că-s amăgit
Peste faţa-'mbujorată s-a lăsat primul sărut..
Şi-n dorinţa aşteptată am luat iar de la-'nceput...

Străluceau pe cer luceferi şi-alte stele -n depărtări
Fericiţi şi fără temeri ne-adăpam cu sărutări
Nimeni nu-'nseamna nimica, orişicine ar fi fost..
Nu ne cunoştea nici frica nevăzându-i nici un rost..

Numai dulcea-'mbraţişare era totul pentru noi..
Pentru suflet.. mi se pare.. nu mai sunt alte nevoi...

ANDREI BOTOŞANU
  • 12 ianuarie 2013

luni, 7 ianuarie 2019

LA MULTI ANI ! .




(parintelui Ioan 🛎)

La multi ani cu bucurie,
Toata viata sa va fie !
Nu va trebuie nimic,
Dar tot va urez un pic:

S-aveti net nelimitat,
Sa nu va mai vad stresat,
Ca iar vi s-a terminat,
Puținul ce v-a fost dat!

Sa aveti Wi-fi in casa,
Un router mare pe masa,
Sa nu ma stati dumneavoastra,
Zi si noapte la ferestra,

Si sa va gasesc mereu,
Stand parcat pe locul meu,
Cu ochii in telefon,
Camuflat ca un spion!

Trimitand pe cat se poate,
Mesaje nelimitate,
Pentru toti cei pacatosi,
Sau pentru evlaviosi!

“Noapte buna!”, o urare,
Sau o binecuvantare ,
Scrisa din suflet de el,
Preot Ioan si clopotel!

Stati, ca nu am terminat,
Mai am ceva de urat,
Pentru ca vi l-ati dorit,
Si va face fericit,

Sper sa primiti la masina,
Un inel de motorina!
Iar de nu o sa primiti,
Sa nu deznadajduiti,

Ca in viața asta frate ,
Nu poti sa le ai toate! 

Florin Santia.


duminică, 6 ianuarie 2019

Eliberarea scatiului - cu preot Ioan



"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

vineri, 4 ianuarie 2019

Varvara si doctorul - Marin Moraru si Draga Olteanu Matei




,, BANUL, OCHIUL DRACULUI "


( de Eliana Popa)
Într-o vreme-ndepărtată, într-un târg de la oraș 
Viețuia in bunăstare un bătrân negustoraș 
A muncit și-a strâns avere pentru cei trei fii ai lui 
N-a știut cum zice-o vorbă : ,, banu-i ochiul dracului "
Îl mai întrebau vecinii pentru ce trudeste-atât ?
,, - Ca să aibă copilașii, tot ce eu nu am avut !"
Așa răspundea grăbit și la treabă fuga ...fuga 
Fiii, auzind aceasta au lăsat deoparte munca .
Și-a venit și ziua care a-ncheiat omul cu viața 
Cum ne ducem fiecare când ni se sfârșește ața !
Fiii au rămas cu toate... câte tatăl a trudit 
Dar nesăbuiți și leneși au mâncat și-au cheltuit !
Însă sufletul de tată L-a rugat pe Domnul Sfânt 
Să-l întoarcă pentr-un ceas, din vecie pe pământ
Sa privească bucuros și cu duioșie mare 
Cum trăiesc acum copiii fara chinuri și sudoare !
Și Prea Sfântu-n marea-i milă l-a trimis la fiii lui 
( Ca să luăm cu toți aminte la ,,lucrarea " banului)
Și bătând la ușa casei cu putere ...și dor mult 
A văzut în pragul casei un alt om...necunoscut!
A rămas uimit bătrânul , si-a-ntrebat de-ai săi feciori 
I-a răspuns atunci străinul : ,, - Sunt toți trei în închisori !
Lenea i-a-nvătat la vicii , s-au dedat la fapte rele 
Au furat, au făcut crime și-au acum pedepse grele !"
,, - Ah ,suspină-n barbă tatăl , cu durere ! Vai și vai 
Am crezut că-i pregătesc pentru viata ca in rai ,
Dar de fapt cu bani și-avere și cu tot ce am trudit 
Le-am făcut nu viața Rai...pentru iad i-am pregătit! "
Și-a plecat mâhnit pe străzi grăind către trecători :
,, - Să nu fiți nebuni ca mine ! Banii sunt înșelători !
Luați aminte toți la mine cum din ochi lacrimi imi cad 
Că din prea multă iubire , mi-am trimis fii la iad !
Învătati-i să muncească să-și câștige bani și-o pâine 
Nu le dați avere multă, ca să lenevească mâine !
Faceți-le rai în ceruri lângă Cel ce ne-a creat 
Că și- ntreaga Lui Zidire , lucră, lucră ne'ncetat !
Dacă soarele răsare zi de zi pâna-n amurg 
Stelele veghează-n noapte ,apele spre mare curg,
Daca inima ta bate și în tine toate-s treze 
Mâinile și trupul tău pentru ce sa nu lucreze ?""
Moștenirile lăsate pentru cei ce lenevesc 
Îi ajută doar vremelnic și pe mulți îi osândesc 
Bogăția și huzurul mult îl bucura pe dracu '
Chiar de zici că-l tii prieten ,,numai pân' o să treci lacu',, !

cod

Postări populare

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog