... G R E S E S C ...

 

http://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.com/

Nu sunt asa cum vreau sa fiu,
Crestinul cel perfect,
De multe ori in viata mea,
Eu nu ma port corect.


GRESESC de multe ori in gand,
Sau cu privirea mea,
GRESESC de multe ori zicand,
O vorba poate grea.


GRESESC cand cantaresc greseli,
De oameni fara Har,
GRESESC atunci cand, fara drept,
Ii judec in zadar.


GRESESC cand timpul mi-l petrec,
Privind desertaciuni,
In loc sa ma imbogatesc,
Cu Har in rugaciuni.


GRESESC cand nu sunt intrebat,
Si totusi eu raspund,
GRESESC,in pantece turnand,
Ca-'n sacul fara fund.


Din tot ce-i place lui Hristos,
GRESESC, facand putin,
Dar tare harnic ma arat,
La vorbe cu venin!


GRESESC cu miopia mea,
Cand vad saraci cersind,
GRESESC cu ochii prea atenti,
Cand vad crestini gresind.


GRESESC dorind, gresesc facand,
GRESESC vorbind, gresesc tacand,
GRESESC urand, gresesc iubind,
GRESESC cerand, gresesc fugind.


O viata plina de greseli,
De lucruri fara rost,
Si nu am invatat nimic,
Din cele ce au fost.


Atata doar am invatat:
Ca fara Dumnezeu,
Degeaba fug, degeaba cad,
Degeaba plang mereu.


Dar astazi eu m-am hotarat,
Nu maine, ci ACUM!,
Sa nu mai fac fara Hristos,
Un singur pas pe drum!

Preot Sorin Croitoru

ROMÂN VOI FI PÂN-OI MURI!

de Preot Sorin Croitoru

 
Român am fost, român sunt încă,
Român voi fi pân-oi muri,
Ba și murind, eu România
Nicicând nu o voi părăsi!

Mă voi topi în glia țării
Și mă voi face un stejar,
Apoi, cu foșnetul de frunze
Eu poezii voi zice rar..

La umbra mea cea generoasă
S-or răcori cei osteniți
Și eu le voi purta de grijă,
Ca toți să plece mulțumiți..

Iar sufletu-mi ieșit din carne
Va deveni un fir de vânt;
La fiecare adiere
Voi mai șopti câte-un cuvânt!

Pe fiii dragi ai României
Cu drag îi voi învălui,
Căci dragostea de neam și țară
În mine-n veci va dăinui!

153

TIMPULE, DE CE ALERGI?

de Preot Sorin Croitoru

 
Timpul vieții mele trece
Și mă uit la ceas mirat
Și privesc spre calendarul
Pe perete atârnat:

Acum este dimineață
Și acum e noapte iar,
Acum este primăvară
Și acum din nou gerar,

Astăzi sunt cărunt la tâmple
Și ca ieri eram fecior,
Nici nu m-am născut ca lumea,
Că mă pregătesc să mor!

Zboară timpul vieții mele,
Însă nu sunt speriat,
Fiindcă știu că nu există
Moarte cu adevărat,

Ci o scurtă despărțire
Între spirit și pământ,
Între partea ce adoarme
Și se duce în mormânt

 
Și aceea veghetoare,
Ce se odihnește rar,
Însă nu dormind pe paturi,
Ci primind din ceruri Har.

Nu sunt speriat de moarte,
Fiindcă nu e un sfârșit,
Ci e începutul unei
Vieți cum nu am mai trăit,

Totuși mă înfiorează
Întrebarea: oare ea,
Viața asta fără moarte,
Va fi bună, va fi rea?..

Deci mă-ntorc la prima strofă:
Timpul este prea grăbit,
Parcă vrea să mă trimită
Sus, de unde am venit,

Însă peste universul
Ce se vede, mult mai sus,
Mă așteaptă judecata
Împăratului Iisus

 
Și de ea mă tem, prieteni,
Nu de moarte mă tem eu,
Ci mă tem de judecata
Fiului lui Dumnezeu

 
Care S-a jertfit pe Cruce
Ca un miel nevinovat
Ca să curățe cu sânge
Orice urmă de păcat.

Cum voi merge înaintea
Dreptului Judecător?..
Dacă Raiul nu-i de mine,
Nu-i mai bine să nu mor?..

Timpule, mai lasă fuga,
Căci sunt om, și toți greșim,
Ce-i cu graba asta mare
Să mă bagi în țintirim?!

Poți să mergi în pas cu mine,
Ce nevoie ai să fugi?..
Lasă-mi vreme de căință
Și de posturi și de rugi!

Doamne, când zidit-ai lumea,
Tu ai pus în ea și timp,
Ca văzându-l cum se scurge,
Să ne fie nouă ghimp.

Ne-ai adus din neființă
Și trăim mai mult fugind,
Încercând să facem multe,
Dar puține reușind..

Dă-mi, Te rog, Iisuse Sfinte,
Timp, să pot agonisi
Câte-un pic de fapte bune
Pentru Ziua ce va fi,

Când vei coborî din ceruri
Ca să judeci buni și răi..
Doamne, pune-mă de-a dreapta,
La un loc cu drepții Tăi!

Amin

DIMINEAȚĂ DE IULIE

(pe ritm coșbucian)

de Preot Sorin Croitoru

 
M-am trezit din somnul nopții
De odihnă-ndestulat,
Parc-aș mai fi stat în pat,
Însă azi am o grămadă

 
De umblat.
Un concert de păsărele
Matinale m-a trezit.
În zadar m-am tot foit,

Somnul dulce-al dimineții
Mi-a fugit.

Adormit pe jumătate
Am căscat și m-am întins.
Veselie m-a cuprins,

Zburătoarele la triluri
S-au încins.

Mierlele fluierătoare
M-au uimit cu arta lor;
S-a alcătuit un cor:
Bas e cucul; guguștiucul
E tenor.

Vrăbiile sunt soprane
Cu un ton ciripitor;
Un cocoș e dirijor,
Armonia e perfectă,
Bravo lor!

După câteva minute
Din concertul cel frumos
I-am lăsat politcos,
Ca să cad în rugăciune
La Hristos.

L-am slăvit, plecându-mi fruntea
La pământ în fața Sa;
Inima mi se grăbea,
Fața mea îmbujorată
Îmi ardea.

Un moment de bucurie:
Numai eu și Dumnezeu,
Am simțit că e al meu!
(Așa simt toți rugătorii,
Nu doar eu).

Precum focul arde-n suflet
Harul cel dumnezeiesc,
Ochii mi se umezesc;
Rugătorii știu prea bine
Ce vorbesc.

Sunt lipsite de cuvinte
Ale mele rugăciuni.
Ochii Domnului cei buni
Se prefac în clipa-aceea
În cărbuni.

Domnul meu mi-a dat din milă
Ruga de un singur gând,
Să mă pocăiesc plângând,
Să mă curăț de păcate
Lăcrimând.

Dimineața asta însă
Am putut să-I mulțumesc
Împăratului Ceresc
Printre altele, de corul
Păsăresc.

Toate sunt de la Stăpânul,
Tot ce-avem e dăruit,
Fie El în veci slăvit,
Iar mulțumitorul fie
Fericit!

amin
(10 iulie 2025)

PRIMIȚI ACEASTĂ MÂNĂ CALDĂ!

de Preot Sorin Croitoru

 
Au rupt din trupul țării mele,
Dar nu le-ajută Dumnezeu;
Orbiți de poftele lor rele,
Căzut-au sub blestemul greu.

În urmă cu aproape-un secol
Mușcau pământul românesc..
Acum se luptă între dânșii,
Ca niște lei se războiesc.

De ce aș ține cu vreo parte,
Când hărțile ne-arată clar
O Românie ciopârțită
De rus, de sârb și de bulgar,

Când văd această Ucraină
Îngenuncheată de război
Ca pe o haină peticită
Cu petice și de la noi?..

Mă umplu-în suflet de mânie
Când văd cum toți acești vecini
Au rupt din biata Românie,
Deși erau și ei creștini.

Eu am oftat de mila voastră,
Văzând ce rău sunteți bătuți,
Dar voi ne-ați deportat bunicii
Când ați intrat în Cernăuți..

Când ați fugit din calea morții
Noi v-am primit pe paturi moi,
V-am încălzit cu supă caldă
Și pături groase-am pus pe voi.

Dar când vă veți decide, oare,
Să fiți cum trebuie a fi,
Popoarelor din miazănoapte,
Popoarelor din miazăzi?..

Dar când veți înțelege, oare,
Că suntem un popor creștin?..
Noi nu nedreptățim popoare
Și nu furăm de la vecin!

Credința noastră este veche,
La fel ca limba ce-o vorbim;
Avem un suflet nepereche,
Iertăm, uităm și miluim!

E bine să ți-l faci prieten
Acest popor mărinimos
De vrei să guști și tu vreodată
Din harul Domnului Hristos,

Dar de vei vrea prin viclenie
Să muști ca vipera din sân,
Amar blestem îți va fi ție
Suspinul blândului român.

Și într-o gaură de șarpe
De vei fugi ca un mișel
Te va găsi Hristos pe tine,
Căci noi ne vom ruga la El!

Primiți această mână caldă
Și faceți pace între voi;
Hristos Iisus e Domnul păcii,
Nu vrea între creștini război.

Să preaslăvim Dumnezeirea,
Pe Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt,
Și să împrăștiem iubirea
Pe fața-întregului pământ.

amin

CE CREZI DESPRE?..

de Preot Sorin Croitoru

„Ce crezi despre?..”, „Ce crezi despre?..”
Fraților, m-am săturat!
Dar de când „a crede despre”
E virtute sau păcat?..

Parcă-n Ziua Judecății,
Ziua marilor dureri,
Se vor pune în balanță
Ipoteze sau păreri..

Nicidecum, Mântuitorul
A fost clar și deslușit:
„Vor intra în Rai aceia
Care-n viață M-au hrănit,

Care când muream de sete
Apă de băut Mi-au dat,
Care când umblam în zdrențe
Bucuroși M-au îmbrăcat,

Care când de sărăcie
Mă plimbam pe străzi pribeag
Ospețitu-M-au în case
Ca pe un prieten drag,

Iar când am zăcut de boală
Într-o bolniță pe-un pat,
Plini de dragoste frățească,
La spital M-au vizitat,

Tot la fel, când după gratii
Cu zăbrele-am fost închis,
Au venit la închisoare
Și cuvinte dulci Mi-au zis.

Acești iubitori de oameni
Vor intra în slava Mea,
Iar cei împietriți la suflet
Slava nu Mi-o vor vedea”!

Este clar ca „bună ziua”
Că la Judecata Lui
Domnului Hristos nu-I pasă
De „părerea” nimănui,

Ci de fapte milostive,
De au fost, sau de n-au fost.
„Ce crezi despre?..”, „Ce crezi despre?..”
Niște vorbe fără rost!

(vineri 14 martie 2025)

VORBA MULTĂ

                 

    https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Eu inteleg ca-i greu sa rabzi,
Sa ierti, sa suferi si sa faci,
Un lucru nu pot sa-nteleg:
E chiar atat de greu sa taci?

Atat de multe mai vorbesti,
Ca uiti si ce vroiai sa spui;
Te obosesti in convorbiri,
Vorbesti orice, oricand, oricui.

Ca sa sporovaiesti de zor,
Orice motiv iti pare bun,
De multe ori si tu intrebi:
"Ma ierti, dar, ce voiam sa spun?"

Incepi si uiti sa mai termini,
Sau uiti de unde-ai inceput;
Iei "vorbele din guri" la multi,
Fiind atat de priceput...

De multe ori esti detectiv,
Agent secret si procuror;
Desi nu te pricepi la legi,
Esti cel mai bun judecator!


Nu-ti cer sa nu vorbesti deloc,
Ci cu atentie sa fii,
Caci orice vorba ce-o "arunci",
Va cantari candva, sa stii.


Nu eu, ci Insusi Dumnezeu
Ti-a poruncit sa fii prudent,
Caci dupa vorbele ce-ai spus,
Vei fi "ADMIS" sau "REPETENT!"


Nu vei putea sa mai repeti,
Aceasta viata de acum,
Deci cauta sa fii atent,
La CE vorbesti si CAT si CUM..

                                                                                                  Amin si Aliluia!

                                                                                                  Preot Sorin Croitoru

SUNT PUI DE DAC!

de Preot Sorin Croitoru

Mi-e frică de ne-frica mea,
Dar eu sunt dac cu ceafa tare
Și nu-mi permite ceafa mea
Ca să mă plec la fiecare.

Aș vrea măcar să mă prefac
Că-mi este teamă de lichele,
Dar nu pot, căci sunt pui de dac,
Iar teama să o aibă ele!

Credeți-mă, aș vrea și eu
Să simt o teamă, cât de mică,
Dar eu mă tem de Dumnezeu,
De oameni însă nu mi-e frică.

În vremea marilor furtuni
Mă bucur de o pace-adâncă;
Mă trag din daci! Ai mei străbuni
Erau viteji făcuți din stâncă.

Nu port nici platoșă, nici scut,
Și nici cămașă grea de zale.
Hristos mi-e zid de netrecut,
Port platoșa iubirii Sale.

Prin viață trec cu fruntea sus,
Privind spre cerul plin de stele,
Acolo unde-ai mei s-au dus
Și unde-i floarea stirpei mele..
(10 decembrie 2024)

DAC-AȘ FI EU PREȘEDINTE..

                   

De Preot Sorin Croitoru

Dac-aș fi eu președinte,
Prima dată știți ce-aș face?
Aș striga în toată lumea
Că poporul meu vrea pace,

De bărbații țării mele
Să își pună pofta-n cui;
Vrea răzbeluri Occidentul?..
Să-i trimită pe ai lui!

În al doilea rând aș face
Un apel la națiune
Ca o zi pe săptămână
Să cădem la rugăciune

Să ne ierte Domnul Sfântul
Pentru cât am avortat,
Neștiind că prin aceasta
Devenim un neam spurcat.

Aș lua apoi bugetul
Și-aș tăia felii din el:
“Mai puțin la Apărare,
Fiindcă nu dorim răzbel,

Apărarea noastră-i Domnul,
Dacă ne purtăm frumos;
Nu rachete nucleare,
Ci puterea lui Hristos.

Să le dăm la fiecare,
Ca să fie mulțumiți
Și să se întoarcă-n țară
Toți românii risipiți.

Aș da dispoziții clare
Fiecărui minister:
“Să-nflorească România,
Altceva eu nu vă cer!

Am ajuns de râsul lumii,
Noi, românii, pui de daci?!
Hai, la treabă tot Guvernul,
Încă nu te miști, ce faci?”

Și ar merge treaba unsă
În al Țării interes
Și al națiunii, care
Democratic ne-a ales..

Visul unei nopți de iarnă,
Dar să știți că nu-i chiar vis,
E posibil să devină
Realitate tot ce-am scris,

Nu cu mine-n fruntea țării,
Ci cu oameni devotați
Care vor să facă treabă,
Specialiști adevărați

Care își iubesc poporul
Și sunt mândri că-s români,
Care știu că-n România
“Noi suntem pe veci stăpâni!”

(09 decembrie 2024)

PLÂNGE ȘTEFAN, PLÂNGE IANCU..

de Preot Sorin Croitoru

 
Plânge Ștefan, plânge Iancu,
Plânge Mircea cel Bătrân
C-a ajuns din nou străinul
Să-l conducă pe român!

Plânge Eminescu-n hohot,
Plâng Enescu și Brâncuși
Căci din nou se-mparte Țara
Între Occident și ruși!

Plâng cu jale cărturarii
Cantemir și Dosoftei
Fiindcă văd cum fiii Țării
Se mănâncă între ei..

Plânge râul, plânge codrul,
Plâng sihaștrii, plâng și eu,
Amărât că frații noștri
Nu mai cred în Dumnezeu

Și își calcă în picioare
Tot ce au avut mai sfânt,
De se miră și strămoșii,
Răsucindu-se-n mormânt!

ROMÂNIE, ROMÂNIE..

de Preot Sorin Croitoru

 
Românie, fii atentă,
Nu mai crede-n tot ce zboară,
Nu te duce după fentă,
Că o "iei în freză" iară!

Până când votezi pramatii
Care știu să lingușească,
Și-ți dorești ca după gratii
Ce-ai votat să putrezească?..

Românie proletară
Ce asculți Salam și Guță,
De o dai din nou în bară,
Chiar că zic că ești prostuță!

România mea frumoasă,
Te implor: votează bine,
Sau măcar rămâi acasă
Dacă vrei, dar n-ai pe cine.

Țin la tine, Românie,
Și te-aș apăra cu dinții
Fiindcă ești sfințita glie
Unde-mi odihnesc părinții,

Unde mi-am primit ființa
Și îmi este rădăcina,
Unde am aflat credința
Și am cunoscut lumina,

De aceea la ureche
Îți șoptesc să fii atentă,
Căci minciuna-i “boala” veche,
Nu te duce după fentă..

LA RACLĂ

de Preot Sorin Croitoru

 
La racla Sfintei Parascheva
E coadă-n fiecare zi.
Așteaptă lumea răbdătoare
Șoptind în taină mici tropare,

Sperând că ea le va primi.
E tare-ngândurată lumea,
Căci viața e atât de grea..
Dar poate astăzi rugăciunea

Va coborî din cer minunea,
De-aceea au venit la ea.
Căci Sfânta mare har mai are,
Fiind mireasa lui Hristos..

De-o chemi cu inimă umilă,
Îndată simți a Sfintei milă,
Oricât ai fi de păcătos!
Să-ți sprijini fruntea ta pe raclă

Și să îi spui al tău amar,
Iar de ești tare în credință
Când îi șoptești a ta dorință,
Tu vei primi al Sfintei har!

Spuneți-mi, cine a rugat-o
Și ajutor nu a primit?
Iar de s-o fi-ntâmplat vreodată,
Dorința n-o fi fost curată,

Ori sufletul n-a fost smerit..
O, Cuvioasă Parascheva,
Cu moaștele departe-mi ești,
Dar știu că n-ai uitat de mine,

Căci rugăciunea către tine
Și din icoane mi-o primești!
Nu te uităm nici noi, fecioară,
Oriunde-n lume ne-am afla:

Pierduți prin țări străine triste,
Te vom cinsti în acatiste,
Privind cu dor icoana ta!
amin

A RUGINIT FRUNZA DIN VII

de Preot Sorin Croitoru

A ruginit frunza din vii..
O, mamă, dacă ai vedea
Culorile ce tu le știi,
Căci toamna tare-ți mai plăcea..

Tăcerea frunzelor ce mor,
Secunda-n care cad pe jos,
Alcătuind acel covor
Uscat, puțin gălăgios,

Pe care-ți vine să te culci..
Acei ciorchini atât de dulci
Salvați cu greu de-un genocid
Comis de vreun țăran avid..

Un alt covor, puțin mai ud,
Ieșit sub cel de frunze moi
(Otava de un verde crud),
Gălăgioșii pițigoi..

A ruginit frunza din vii,
Dar tu, măicuță, ne-ai lăsat..
Aici sunt toate cum le știi,
De parcă nici nu ai plecat..

O toamnă plină de culori,
Ce-mi amintește râsul tău
Atât de clar, că uneori
Mă-nving părerile de rău..

VINE PRIMĂVARA!

de Preot Sorin Croitoru

Poate iarna să se culce
Fiindcă-i gata vremea ei:
Primăvara noastră dulce
A venit cu ghiocei!

Am dat unii mărțișoare,
Alții le-am primit în dar,
Primăvara zâmbitoare
A sosit pe calendar.

Nu e încă vremea făină,
Soarele-i cam somnoros,
Peste câmpuri nu e haină
De un verde crud, frumos

Însă știm că biata iarnă..
Două babe și-a plecat!
Cerul poate-o să mai cearnă
Câte-un fulg întârziat,

Dar când soarele cel leneș
Va ieși de printre nori,
Ne va arăta natura
Un spectacol de culori!

DESPRE POMUL DE IARNĂ

                          

Dragii mei, am fost rugat în privat să dau câteva explicații în legătură cu "pomul de iarnă". Observați mai întâi că am scris "pomul de iarnă", nu "bradul de Crăciun". Deja acest lucru ar trebui să vă lumineze puțin. Nu există absolut nici o legătură între acest brăduț frumos împodobit și marele praznic împărătesc al Nașterii Sfântului Prunc Iisus Hristos. Am văzut că pe Facebook se agită câțiva bloggeri creștini, încercând să "combată" pomul de iarnă. Ce să combați, domnule, n-ai ce combate aici. O frumoasă tradiție de iarnă provenind din spațiul european scandinavo-german a pătruns și în țara noastră de vreo două secole încoace. Până aici este ceva normal. 

Țările scandinave sunt țări cu mai mult de jumătate de an de zăpadă peste păduri, cu imense conifere acoperite de zeci de centimetri de zăpadă. Este normal să-și cânte brazii și ei, și germanii ("O, Tannenbaum"- "O, brad frumos" este al nemților), și rușii, care posedă milioane de hectare de păduri de conifere în taigaua siberiană. Deci pentru ce să ne agităm noi? Tradiția aceasta de sublimare, de lăudare a bradului s-a potrivit foarte bine și la noi. Vorba poeziei "Noi" a lui Octavian Goga, "la noi sunt codri verzi de brad".. Adică au și norvegienii, suedezii, danezii, finlandezii, islandezii, germanii brazi, dar avem și noi. Cât vezi cu ochii crestele Carpaților sunt acoperite de brazi.. De aceea, ziceam, tradiția cu împodobirea bradului cu globuri, steluțe și ghirlande este o tradiție frumoasă și binevenită și la români. Acum poporul nostru, un popor profund creștin, ce a făcut?.. A vrut să încreștineze tradiția asta, i-a pus pomului de iarnă o stea în vârf, ca să facă aluzie la steaua magilor de la Răsărit, l-a pus și pe Moș Crăciun lângă pom, cadourile lui Moș Crăciun și-au găsit locul cel mai potrivit sub pomul de iarnă și gata, pomul de iarnă a devenit.. "bradul de Crăciun"! 

Nu, de data aceasta nu-mi mai place. N-are nici o treabă Nașterea lui Hristos în Palestina, unde pasc oile și iarna pe câmp, cu brazii din țările vichingilor! 

De ce să pui stea în vârful pomului de iarnă, când în Palestina nu există brazi?! De când au aterizat brazii în Țara Sfântă? De data asta românii au scrântit-o rău de tot. Nu poți să faci creștină o tradiție care s-a nascut așa, "fără nici un Dumnezeu". Lasă bradul la locul lui și Crăciunul la locul lui.
Discuțiile pe net au plecat de la faptul că preoții și enoriașii lor se întrec în împodobirea pomilor de iarnă prin biserici.

 Da' lăsați-i, măi, pe bieții oameni să se bucure de iarnă, de brazi, de globuri, de ghirlande, ce aveți cu ei?! Restul acesta de copilărie din noi se manifestă cel mai frumos la împodobirea pomului de iarnă și la o bătaie zdravănă cu bulgări de zăpadă. Și de ce nu, la o sanie pe derdeluș, o întrecere între părinți și copii. De obicei este unu-zero pentru prunci.. Credeți dumneavoastră că așa se apără Ortodoxia de elemente străine, anume luptând împotriva pomilor de iarnă și a ghirlandelor de luminițe colorate?

 Astea-s chestiuni copilărești, se creează atmosferă DE IARNĂ, NU DE CRĂCIUN cu ajutorul lor. Se mai înveselesc inimile noastre încremenite, se mai descrețesc frunțile noastre încruntate.. Nu-i ca la Halloween, acolo este "despre draci", aici este "despre" iarnă, despre copaci, despre zăpadă. Singura greșeală care nu trebuie să se facă este asocierea pomului de iarnă cu Nașterea Domnului. N-au nici o legătură cele două realități. Eu am făcut deja pomul de iarnă acasă, am umplut casa de ghirlande, seara stăm la luminițele pâlpâitoare ale ghirlandelor, este tare frumos.. Știu că pe vremea lui Ștefan cel Mare nu erau leduri, dar acuma sunt, ce vreți? De ce nu umblați iarna cu sania pe drum, de ce nu vă încălcați cu opinci ca răzeșii lui Ștefan? De ce vă place Tesla, Audi și BMW?! Pentru că există. 

Ei bine, și mie îmi plac ghirlandele cu leduri prin casă și prin biserică. PENTRU CĂ EXISTĂ! Și îmi place și un pom de iarnă frumos, cu fibră optică și fulgi de nea cu leduri colorate în vârful ramurilor, plin de globuri și de alte podoabe. Mă înveselește mult peisajul acesta "de iarnă" din biserică.. Lăsați-mă, vă rog frumos, să mă bucur și eu de atmosfera aceasta de iarnă tehno-virtuală.. Aici, prin Italia, nu vedem zăpadă cu anii. Chiar acum, când scriu, afară plouă. Privesc fibra optică din brăduțul meu de iarnă de anul ăsta și mintea mea se pierde în amintirile copilăriei.. Parcă aud săniile cu zurgălăi de pe la țară, în minunatele vacanțe petrecute la bunici acum vreo patruzeci de ani.. 

        Parcă o aud pe Maria Ciobanu cu "Sania cu zurgălăi" a ei, parcă aud "Gingle bells"-urile alea americane, parcă îl aud pe George Michael cu al său "Last Christmas, i've gave you my heart ".. Da, sunt romantic.. De n-aș fi fost, n-aș fi scris poezii. Stați liniștiți, nimeni nu ne fură credința dacă ne-o iubim și dacă o trăim cu adevărat.. Domnul să ne binecuvânteze pe toți, amin. Părintele Sorin Croitoru

M-AM NĂSCUT ÎN DICTATURĂ

de Preot Sorin Croitoru

 
M-am născut în dictatură,
Eu și multe milioane;
L-am privit cu multă ură
Pe “Tovarăș” în icoane.

Nu era pe-atunci o școală,
Grădiniță sau odaie
Să nu ne privească aspru
“Regretatul” Nicolae.

Și-a venit o zi de iarnă
Și-a căzut conducătorul,
Și m-am amăgit degeaba
Împreună cu poporul:

‘Geaba i-am sfărmat portretul
Cu pietroaie, plini de ură:
Cei ce-l aclamau pe dânsul,
Din păcate nu căzură..

Au rămas în continuare
În dregătorii solemne;
P.C.R.-ul dintr-o dată
F.S.N. avea să-însemne..

Ași în arta simulării,
Simulau atât de bine,
Că au păcălit cu brio
Tot poporul, și pe mine.

Ceea ce mă enervează
E că toți acești tovarăși
Ce-l aplaudau pe “Nicu”
Erau “fruncea” Țării iarăși!

S-au mai răsturnat guverne,
Mai căzu vreo lighioană,
Dar căzu o șleahtă-întreagă,
Nu o singură persoană!

Ca la noi, la nimeni altul,
Comuniștii României
Într-o noapte deveniră
Liderii “democrației”!

Unde-au dispărut deodată
Utopiile marxiste,
Toate vechile precepte
Ale stângii socialiste?..

A trecut din stânga-n centru
Toată nomenclaturimea,
Rămânând pe mai departe
Să conducă românimea.

Au înființat partide,
Ne-au scos ochii cu “platforme”,
Dar era aceeași hidră,
Numai că sub alte forme,

Iar scăpând de Ceaușescu,
Un naționalist tenace,
Au vândut averea Țării,
Jefuind pe timp de pace.

Și-au dat legi să-i protejeze,
Dobândind imunitate,
Iar poporului, săracul,
I-au luat orice libertate.

Chiar și dreptul la părere,
La opinii personale,
Ne-a fost interzis prin lege
De aceste animale!

Așadar și prin urmare
România-i guvernată
De o clică de jigodii,
“Comuniștii” de-altădată..

M-am născut în dictatură,
Voi muri în dictatură,
Asta este România,
Și nu spun prostii din gură.

Egoismul, vanitatea,
Dezbinarea și prostia
Țin pe loc poporul nostru
Și sufocă România..

Când ne-om ridica din lene
Și din somnul rațiunii,
Vom scăpa cu siguranță
De vrăjmașii națiunii!

Vrem schimbare? S-o producem
Procreând mlădițe sfinte.
Pentru asta să ne-întoarcem
La credința dinainte,

La principiile morale
Ce însuflețeau odată
Oamenii ce plămădirā
Țara asta minunată.

Când mă uit la cine suntem,
Mă apucă pesimismul;
Când privesc la Domnul nostru,
Îmi revine optimismul.

Sus cu toții, că se poate,
Dar cu post și rugăciune.
Harul Său va da Stăpânul
La întreaga națiune

Și vom pune-n fruntea Țării
Oameni drepți, de calitate,
Și-or trăi urmașii noștri
Vremuri binecuvântate!

amin

DE CE AM FI?..

de Preot Sorin Croitoru

De ce am fi atât de orbi
Încât să nu vedem cu toții
Că-n jurul nostru-i plin de corbi
Ce fură tot și strigă “Hoții!”?..

De ce am fi atât de proști
Încât să îndurăm prigoane
Din partea unor fii de “foști"
Ce s-au vândut pe milioane?..

Mă-întreb de ce am fi neghiobi
Să renunțăm la libertate,
Purtând pe umeri jug de robi,
Ca niște slugi înspăimântate?..

Strămoșii noștri ne-au lăsat
O țară mare și bogată,
Frumoasă cu adevărat,
Cum nu găsești în lumea toată.

Tot de la ei am moștenit
Un suflet plin de vitejie
Cu care ei au reușit
Să construiască-o Românie.

Suntem odrasle de eroi,
Căci ei au făptuit Unirea;
Avem puterea lor în noi,
Să nu plecăm în jos privirea!

E vremea să ne ridicăm
De vrem să mai avem o țară,
Căci dacă fruntea ne-o plecăm
Vom pierde-o, și o să ne doară.

Iar de vom pierde ce-am primit
Vor zice despre noi urmașii,
Ce poate vor fi devenit
Un neam de robi, atâta: “LAȘII”..

AMINTIRI DE CRĂCIUN

de Preot Sorin Croitoru

Pe când eram doi mici școlari
Îmi amintesc cât de frumos
Bunica povestea cu har
De Sfântul Prunc Iisus Hristos..

Cu ochii ațintiți la ea
Noi, frate-miu și eu,
Sorbeam acele vorbe dulci
Ce povesteau de Dumnezeu.

Nu pricepeam teologie
Prea complicată pe atunci,
Dar ne miram de răutatea
Unor soldați ce-omoară prunci..

Nu pricepeam nici cum Maria
În tot orașul n-avea loc
Să-și nască Pruncul și nici astăzi
Nu pot să înțeleg deloc..

Cu har ne povestea bunica
De Pruncul încălzit de boi,
Și ne-ndesam mai tare-n sobă,
Simțind că zgribulim și noi..

Povestea continua înceată,
Iar noi simțeam plăcuți fiori
Când auzeam de îngeri veseli
Vestind minunea la păstori

Și ne miram cu ce știință
Deasupra ieslei s-a oprit
Acea steluță, călăuză
A magilor din Răsărit..

Mi se înlăcrimează ochii
Și mă apucă dulce dorul,
Când mi-amintesc de povestirea
Bunicii ce-și torcea fuiorul..

Pe când cu mâna-i delicată
Ea lâna o trăgea în fire,
Cu vorba-i blândă liniștită
Ne atrăgea spre mântuire

Și ne picta în minți icoane
De Praznice Împărătești,
Căci din Scripturi grăia bătrâna,
Iar nu din cartea de povești!

S-a dus bunica mea, săraca,
În altă lume-acum trăiește,
Dar ce ne-a semănat în inimi,
Ca o sămânță azi rodește..

E datoria noastră sfântă
Să-mbătrânim cât mai frumos
Și să vorbim în seri de iarnă
Nepoților, despre Hristos..

BABA CARE SCUIPĂ-N PALME

de Preot Sorin Croitoru

Baba care scuipă-n palme
Și se-apucă de prășit
E mai mare teologă
Decât popa plictisit

Fiindcă preotul vorbește
Ceea ce a învățat,
Însă baba Îl cunoaște
Pe Hristos cu-adevărat,

Știe ea că Domnul nostru
Duce norii spre ogor
Și îi face să își verse
Peste câmpuri apa lor,

Știe ea că vântul bate
Unde-i spune Domn Iisus
Și că luna strălucește
Doar primind porunci de sus,

Știe ea că Domnul nostru
Face-o cruce sus în cer
Și omătul umple brazda
Și o apără de ger..

Ea, săraca, se încrede
Nu în ea, ci-n Tatăl Sfânt,
De aceea săpăliga
Nu și-o-înfinge în pământ

Fără "Doamne miluiește!",
Fără "Slavă lui Hristos!",
Zice mai întâi acestea
Și-apoi lasă sapa-n jos.

Mulți din preoții de astăzi
Sunt multiplu premiați,
Doctori în Teologie,
Filozofi și literați

Și își etalează țanțoși
Crucile pe pieptul lor,
Însă nu ți-ar da o sapă,
- Doamne feri! - pe ogor,

N-ar lua toporu-n mână
Ca să taie-un retevei,
Nici o coasă, vai de mine!,
Nu s-ar agăța de ei.

O credință ca aceasta
E-o credință de birou,
O credință ce miroase
A cerneală de stilou

Unde totu-i teorie,
Rânduială și tipic,
Encefale încrețite
Dar la inimă nimic.

Răsfoind atâtea texte
Cu trimiteri la subsol,
Creștinismul nostru este
Fără conținut și gol

Tocmai pentru că lipsește
Simplitatea de mai sus
A băbuței care-L cheamă
La tot pasul pe Iisus.

Rog colegii să mă ierte,
N-am dorit să fac mișto:
Dacă preotu-i ca baba..
N-am de zis decât: "CHAPEAU"!

TE ROG, DOAMNE!

de Preot Sorin Croitoru

 
Te rog, Doamne, fă-mă bun,
Ca să-l rabd pe fiecare,
Vorbe grele să nu-i spun
Cui îmi face supărare,

Fiindcă rău mi-a mai părut
C-am zis vorbe la mânie..
Aș fi vrut să fi tăcut,
În căința mea târzie,

Fiindcă vorba aruncând,
Înapoi nu se întoarce
Și regretele din gând
Lacrimi grele ne vor stoarce..

Deci știind cuvântul rău
Câtă rană mai aduce,
Dă-mi, Iisuse, harul Tău
Să duc a tăcerii cruce!

 
Te rog, Doamne, fă-mă sfânt,
Fiindcă sfântul rabdă toate,
Nu aruncă vorbe-n vânt
Și să facă rău nu poate

Căci e plin de mila Ta
Și îl luminează harul
Și-orice i s-ar întâmpla,
În tăcere-și bea amarul..

Fă-mă, Doamne, OM să fiu,
Om din cei de omenie,
Cum evangheliștii scriu
Că Îți plac, Iisuse, Ție,

Om cu sufletul smerit,
Ce trăiește în Lumină,
Preamărind necontenit
Domnul slavei ce-o să vină,

Și în fapte și-n cuvânt
Și în gânduri și-n simțire,
Dumnezeului Preasfânt
Arătând a sa iubire!

1 comentariu