De ce creştinii ortodocşi poartă Semnul Crucii la gît?

      Pe baza aceluiași algoritm, am putea spune că linia orizontală unește om cu om și neam cu neam. Atunci când ne însemnăm chipul cu semnul de viață dătător, prin linia verticală unim mintea cu inima, arătând astfel că, în efemera existență umană, rațiunea fără inimă duce la mândrie, autosuficiență, iar inima fără rațiune, la trăiri emoționale, sentimentaliste, depărtându-l pe om de adevăratele valori și de scopul ultim al vieţii: dobândirea mântuirii. Linia orizontală a semnului purtător de biruință unește umăr cu umăr. În genere, umărul, partea corpului omenesc corespunzând articulației dintre brațe și trunchi, este asociat cu puterea. De aici zicala: „a pune umărul la greu”. Unind umerii cu orizontala Crucii, devenim mai puternici, căci, aşa cum ne spune dumnezeiescul Pavel, Sfânta Cruce reprezintă puterea lui Dumnezeu. De aceea, bunii creștini din bătrâne veleaturi nu doar că s-au însemnat cu semnul biruinței și al iubirii mai tari decât moartea a lui Hristos, ci au început să poarte la gât o cruce, fie din lemn, fie din anumite metale, considerând că odată cu acesta Hristos îi însoțește. Și astăzi se păstrează obiceiul căci mulți semeni au preluat tradiția. Se pune întrebarea: este bine să purtăm o cruce la gât? Chestiunea devine și mai pertinentă dacă ne gândim că pretutindeni vedem cruci agățate: în mașini, pe birouri sau în locuri străine de viața și trăirea autentic ortodoxă. Pentru o bună înțelegere a lucrurilor, aș vrea să fac referire la rânduiala Călugăriei, când proaspătul monah primește în cadrul slujbei o cruce din lemn, de mici dimensiuni, pe care o sărută și i se așează pe grumaz. Așadar, în rânduiala tunderii în monahism se prevede în mod explicit purtarea crucii de către călugăr. După ce s-a îmbrăcat cu acea cămașă albă, numită haina veseliei, i se aşază pe piept crucea, semn al renunţării şi totodată al dorinţei sale de a se face părtaş pătimirilor Domnului, dar și Învierii Lui, arătând că adevărata credinţă în înviere dă sens suferinţei, o umple de speranţă şi de dorinţa de a trăi, iar dacă se răstigneşte cineva astfel, se răstigneşte spiritual în vederea învierii. „Armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat-o nouă” cântăm în slujba Sfântului Maslu şi de aceea călugărul ia pe pieptul său Sfânta Cruce, ea fiind „tare apărătoare a celor ce bine călătoresc” spre Cer , dar şi Semnul Fiului Omului (Matei 24,30). Călugărul poartă cruce, căci dorește a se jertfi pe sine, mărturisind jertfa lui Hristos. Sfântul Apostol Pavel zice în acest sens: „port în trupul meu semnele Domnului Iisus” (Galateni 6,17). Crucea dă slobozire de patimi şi tot ea ne aminteşte de Patimile Mântuitorului, prin care s-a arătat iubirea mai tare decât moartea. Tot așa ar trebui să gândească și creștinii, când își pun pe grumaz semnul Crucii confecționat din lemn, aur, argint sau alte materiale. Doar că, din păcate, pentru mulți, semnul de viață dătător a devenit un simplu accesoriu oferit cu „generozitate” de mai toate centrele comerciale, întâlnit chiar la cei aflaţi în bejenie față de viața autentic ortodoxă. Așadar, crucea de la gât nu este o bijuterie, chiar dacă e confecționată din metale prețioase, nu e nici măcar un obiect decorativ, ci trebuie să fie semnul credinței noastre, să se transforme într-un prilej de mărturisire autentică a lui Hristos. Crucea nu reprezintă un talisman. Nu semnul în sine constituie o armă împotriva diavolului, ci credința noastră că Hristos, prin jertfa Sa, a dat putere crucii, transformând-o într-un semn de biruință prin învierea Lui din morți. De aceea noi ortodocșii nu despărțim Crucea de Înviere, ci stăruim pe sudura interioară dintre taina Crucii şi taina Învierii Mântuitorului Hristos. Aceasta pentru că rodul Crucii este Învierea şi în jertfa Crucii se închide deja bucuria Învierii, nedespărţită de amintirea jertfei Crucii. De aceea cântăm în ziua proslăvirii lemnului sfânt: „Crucii Tale ne închinăm Hristoase și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim.” Practic, atunci când dorim să purtăm o cruce la gât sau să o așezăm la birou, în casă, ori chiar în mașină, trebuie să ne adresăm preotului pentru a o sfinți. Numai prin sfințire vom simți că într-adevăr Crucea ne va fi călăuzitoare, izbăvitoare de cele rele. Redăm un fragment din rugăciunea de sfințire a semnului crucii tocmai pentru a întări cele spuse anterior: „Doamne, Dumnezeul slavei, … trimite harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al crucii și-l binecuvintează, îl sfințește și-i dă lui ca să fie semn înfricoșător și tare asupra tuturor vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, spre izgonirea și înfrângerea tuturor curselor și ispitelor și asupririlor diavolești. Iar poporului Tău să fie acoperământ puternic, credinței întărire, nădejdii sprijinire, la războaie biruință și sporire în toate faptele cele bune”. Arhimandrit Mihail Daniliuc

Citeşte mai mult pe aparatorul.md: De ce creştinii ortodocşi poartă Semnul Crucii la gît? https://www.aparatorul.md/de-ce-crestinii-ortodocsi-poarta-semnul-crucii-la-git/

Rugăciune la ziua numelui sau a nașterii

                  

Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea să-Ți mulțumesc cu vrednicie pentru viața ce mi-ai dat? Tu m-ai scos din întunericul neființei și viața mea este un dar al bunătății Tale, care m-a păzit până acum, mă sprijinește în necazuri și-mi întâmpină trebuințele. Tu ești Cel ce priveghezi asupra mea, îndreptezi pașii mei în calea binelui și mă aperi de ispite. Când mă rătăcesc, Tu mă întorci în calea poruncilor Tale; când mă poticnesc, Tu mă sprijinești; când cad, Tu mă ridici; și când păcătuiesc, Tu mă întorci și-mi deschizi părinteștile Tale brațe. O, cât de multe sunt datoriile mele către Tine, pentru că mi-ai dat viață și mi-ai dat în toate zilele semne despre părinteasca Ta bunătate și îngrijire. Plin, așadar, de vie recunoștință, Ție îți închin toate zilele vieții mele, și mai ales această zi de sărbătoare pentru mine, și mă rog cu umilință ca bunătatea Ta să nu mă părăsească în tot timpul vieții mele, și înțelepciunea Ta să mă povățuiască totdeauna în calea binelui și fericirii, pentru rugăciunile și mijlocirile sfântului (numele sfântului al cărui hram porți) și ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.

Un pachet de biscuiti - Adrian Păunescu

 

Nu stiu daca ati aflat cu totii, oamenii milostivi si instariti
De batrana ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiti.
Ea de acolo isi cumpara sarmana, ieftin alimentul preferat
Pana cand cu preturile astea, n-a mai avut bani si l-a furat.

Totusi cat de rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti

Nu stia sa minta si sa fure, a trait in cinste din putin
Si-au vazut-o ca e speriata, parca o muncea un gand strain
Nici n-au apucat s-o controleze, ca s-a si predat ca intr-un joc
Si innebunita de durere a cazut si a murit pe loc.

Totusi cat de rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti

S-au furat averi de miliarde, tari intregi au fost facute praf
Nici n-ar fi mai potrivita sigla decat o ruina si un jaf
Iar acei ce le-au furat pe toata dau din cap profund dezamagiti
Ca batrana a murit umila pentru un pachet de biscuiti.

Totusi cat de rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu

De hlizeala.... Din seria "primita si data mai departe"..

Un ofiter greţos de la brigada antidrog a trecut ieri pe la ferma noastra: "Imi pare rau dar trebuie sa inspectez ferma, sa vad daca nu cumva cultivati droguri ilegale" .

 
"Nici o problema" i-am zis "poti sa cauti unde vrei in afara de campul ala din dreapta". Atunci a scos arogant legitimaţia si mi-a lipit-o de faţa:"Vezi asta? Eu am autoritatea sa caut unde vreau, nu poti sa-mi spui tu unde sa caut si unde nu!!Am incheiat discuţia, ai inţeles?!?".

      "Bine, ma scuzati" i-am raspuns politicos si mi-am vazut de-ale mele. Nu trec 10 minute si-l vad alergand de mama focului pe campul din dreapta urmarit de un mare taur cu spume la gura.Avea ochii iesiti din orbite de panica si urla cat il tinea gura: "Ajutoooor, ajutoooor!!"... Atunci am aruncat sculele din mana, am fugit langa gard si am urlat la el:

 -"Legitimaţia, arata-i legitimaţia ........!!!"

Vine o vreme...

                     

Vine o vreme...vine o zi..
Când rămâi cu amintiri..
Si-astepti zilnic în zadar..
Dar...copiii n-au habar..

De-acum sunt la casa lor..
Iară tu trăiești cu dor..
Asteptând o vorbă bună..
Să-ți întindă a lor mână.

 
Să te mângâie..să-ți spună..
Că le esti măicuță bună..
Si cu toti să-ți mulțumească. .
Pentru jertfă..pentru faptă.

 
Așteptarea-i în zadar...
Copii nu au habar...
Dar veni-va ziua in care.
Vor vărsa lacrimi amare..

Vine o vreme ...vine o zi..
Când părinți și ei vor fi..
Doar atunci își vor da seama..
Ce așteptări avea mama..

Nu voia averea lumii..
Doar să își vadă copiii..
Voia doar pentru o clipă..
Să fie iarăși..mămică..

Copiii să o îmbrățișeze..
La sânul ei să se așeze..
Voia măcar pentru o clipă..
Să fie iarăși...mămică.

 
Maria Pintican..

Bunicii și nepoții

 

Bunicii stau cu gândul la nepoți
De dorul lor tresar și-n somnul unei nopți
În ei văd viitorul poruncii împlinite
Că neamul nu se stinge și merge înainte

Stau cu îngrijorare din zori până-n amurg
Și ochii-n bucurie după ei se scurg
Privesc la ei și-i văd cum cresc așa de iute
Și uită de amarul zilei și al vieții trecute

Cu drag privesc la îngerescul chip
Ca niște copii , cu ei se joacă în nisip
Își fac și planuri , le înșiră pe-a gândului listă
A dispărut orice durere , fața nu le mai e tristă

Uită de ei , parcă nici nu mai sunt în viață
Când nepoții-și arată nevinovata față
Fiorii de iubire , tresar și se întind
Când îngereasca față în ei o văd zâmbind

Inima le este dor și sufletul foc
Și zbucium au în ei și stare n-au deloc
Cu ochii la ei , parcă trăiesc un vis
Urechea le e trează și ochiul deschis

Când în pătuț , la somnul lor privesc
Simt zborul cum îi ia și-n aer plutesc
Deși-s bătrâni , dar simt că se simt bine
Când din nepoți răsar , numai clipe senine

Șoapta iubirii lor , în adânc de suflet stă ascunsă
Dragostea pentru ei , dă bunicilor o stare nepătrunsă
Sunt fii din fiii lor , din stirpe strămoșească
Și pentru ei se roagă la slava cea cerească

Au dat bunicii , din iubire , în mințile nepoților
Și trec mult mai ușor prin greul amintirilor
Din când în când , mai vine și tristețe
Că ei se vor duce până nepoții ajung la tinerețe

Dar , asta-i legea firii din veacul veacului
Prin care hotărâtă-i soarta omului
Bunicii nu sunt morți , chiar de nu trăiesc
Dacă pe pământ , nepotii-i pomenesc

Bunicii nu sunt morți , chiar de-s în mormânt
Dacă nepoții lor , trăiesc pe-acest pământ
Nepoții sunt urmași și neamul nu se frânge
Și dăinuirea lui , din lume nu se stinge.

23 august 2018
Preot Ion Predescu

M O D E R N I S M E...

 M O D E R N I S M E...

Doamne bun si Doamne Sfinte, 

Mult si tare te rugam,

 Lumineaza-ne la minte,

 Ca e clar: ne dereglam!

Ne prostim pe zi ce trece, 

Si ajungem mai ratati, 

Dar gandim ca curca-n lemne, 

Ca am fi evoluati.

Din familia normala, 

Cu o Eva si-un Adam, 

Vrem sa facem o sminteala,
O distrugere de neam.

Evele acum vor Eve, 

Ei Adamii-s intre ei,

 Si apoi, nu rade, Doamne, 

Vor sa aiba puradei!

Zapaceala-i mare tare, 

Ne tampim cum trece vremea, 

Ca o vezi pe una tanti, 

Si apoi o vezi ca-i nenea.

Doamne, vrem normalitate,

 Miluieste-ne de poti! 

Sa n-ajungem cu viteza, 

Un popor de idioti.

Licuta Pantia