Vine o vreme...vine o zi..
Când rămâi cu amintiri..
Si-astepti zilnic în zadar..
Dar...copiii n-au habar..
De-acum sunt la casa lor..
Iară tu trăiești cu dor..
Asteptând o vorbă bună..
Să-ți întindă a lor mână.
Să te mângâie..să-ți spună..
Că le esti măicuță bună..
Si cu toti să-ți mulțumească. .
Pentru jertfă..pentru faptă.
Așteptarea-i în zadar...
Copii nu au habar...
Dar veni-va ziua in care.
Vor vărsa lacrimi amare..
Vine o vreme ...vine o zi..
Când părinți și ei vor fi..
Doar atunci își vor da seama..
Ce așteptări avea mama..
Nu voia averea lumii..
Doar să își vadă copiii..
Voia doar pentru o clipă..
Să fie iarăși..mămică..
Copiii să o îmbrățișeze..
La sânul ei să se așeze..
Voia măcar pentru o clipă..
Să fie iarăși...mămică.
Maria Pintican..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu