O haită de lupi

O haită de lupi au atacat o stână și au prins câinele, pe care au vrut sa-l mănânce, carnea de câine fiind mai delicioasa si mai ușoară pentru lupi. Acesta i-a rugat să-l lase în viață, spunând că le va facilita prinderea oilor. Lupii au fost de acord. Timp de aproape un an, ajutați de câine, lupii au mâncat oile.
După un timp, rămânând flămânzi, lupii l-au mâncat și pe câine.
La înmormântarea câinelui, lupii discutau ce epitaf să scrie pe piatra funerară și din partea cui să fie semnat. „Din partea prietenilor” ar fi fost exagerat, de vreme ce ei l-au mâncat. În același timp, „din partea dușmanilor” ar fi fost prea mult, pentru c-au colaborat aproape un an la prinderea oilor.
Așa că au hotărât să scrie: „DIN PARTEA COLEGILOR”

Ateul...

 "Un ateu a căzut de pe o stâncă. In timp ce cădea, el s-a prins de o mică rădăcinuță. A rămas astfel, atârnat între cer si prăpastia de sub el, ştiind că nu va mai rezista multă vreme.

    Atunci, i-a venit o idee.

– Dumnezeule! a strigat el cât îl ţinea gura.

        Tăcere! Nu i-a răspuns nimeni.

– Dumnezeule, a strigat el din nou. Dacă exişti, salvează-mă, şi îți promit că voi crede în tine şi că îi voi învăța și pe alţii să creadă.

    Din nou, tăcere! Subit, s-a auzit o Voce ca de tunet, care l-a făcut aproape să dea drumul la rădăcina de care se ținea:

- Aşa spun toți atunci când se află la greu!

- Nu, Doamne, nu! a strigat el, cu ceva mai multă speranță. Eu nu sunt la fel ca alții. Nu vezi, am început deja să cred, acum, când ți-am auzit şi vocea. Nu mai trebuie decât să mă salvezi și voi proclama pretutindeni numele Tău, până la capătul pământului.

- Foarte bine, a răspuns Vocea. Te voi salva. Dă drumul la rădăcina aceea.

- Să dau drumul la rădăcină? a strigat omul, nevenindu-i să-și creadă urechilor. Mă crezi nebun?"

Adevăr

Motto:"Vine o vreme când singură cale prin care poți începe să trăiești este să spui adevărul. Să fii cine ești cu adevărat, chiar dacă îți pui viața în primejdie."

Matt Haig , 

"Cum să oprești timpul"
Totul are timpul său,
Uneori viața îcercându-te din greu.
Întotdeauna însă vine o vreme,
Când nu mai ai a te teme,
De nimeni și de nimic,
Oricât alții te pot condamna crezându-te sufletește, "mic".

Vine o vreme când singurul mod de a trăi,
Pe care viața ți-l poate oferi în fiecare zi,
Este, în adevăr a grăi și a trăi.
Chiar dacă viața ți-o primejduiești,
Când adevărul îl vorbești,
Trebuie să fi conștient
Că adevărul este întotdeauna prezent,
Așteptând a fi spus
Și nicidecum ascuns.

Adevărul, te va elibera!
Dacă vei vrea,
Asta vei vedea.
Crede-mă, vei putea!

Phy

Bodnegg, 06.04.2023, ora 8,05÷8,15

Să fii conștient

Motto:"Să fii pe picioarele tale este lucrul cel mai important. Dacă ești dispus să-l sacrifici pentru viitorul tău sau chiar pentru idealul tău, înseamnă că de fapt nu ești pe picioarele tale."

Shunryu Suzuki

Să stai drept în furtună,

Atunci când alături de tine fulgeră și tună,

Să-ți cunoști propriul "avut",

Să ști ce ai de făcut,

Să fii pe propriile-ți picioarele,

Chiar și-atunci când rabzi și te doare,

Aceasta este calea de urmat,

Și  multe în urmă le-ai lăsat.

Dacă însă ești dispus să negociezi,

Viitorul, ai să ți-l pierzi,

Idealul tău ai să-l uiți,

Amăgindu-te pentru niște "bani mărunți".

De fapt nu vei mai fi TU niciodată,

Cel ce-ți vei duce în mâini, viață toată.

Vei fi doar o palidă copie a ta,

Pe care, chiar tu o vei abandona și uita.

Ai grijă de rabatul pe care-l faci,

Pentru că în viață pe alt drum o să calci.

Propriul viitor ți-l vei vinde,

Păreri de rău te vor cuprinde.

Phy

Bidnegg, 03.04.2023, ora 18,05÷18,10

Timpul

                               

Motto:"Muzica înseamnă, timpul. Înseamnă să controlezi timpul.
Uneori aș vrea să opresc timpul.
Toți suntem niște corzi, pe care timpul cântă."

Dacă ai sta
Și-ai asculta

Trecerea timpului minunat,
Atâtea ai avea de aflat!

Da, timpul cântă,
Iar uneori ne încântă
Atât de tare
Încât nu l-am lăsa să zboare.
Atunci când suntem fericiți,
Atunci când suntem mulțumiți
De un frumos,
Ce ni se întâmplă luminos,
Am dori să punem un clopot de sticlă,
Să oprim acel moment de o clipă,
Să prindem timpul de o aripă
Și să nu-l lăsăm să zboare,

În depărtare.

Timpul cântă prin noi atâtea melodii vechi și noi!
Toți suntem corzi ce vibrăm,
Unde timpul se trece, când trăim,
Când plecăm.
Chiar și-atunci când melodia a stat,
Timpul nu a plecat,
Ci a rămas undeva, în amintirea cuiva, legat.

Oriunde ai sta, oriunde ai asculta, oriunde ai privi,
Atâtea melodii poți auzi!

Phy

Bodnegg, 05.04.2023, ora 7,15÷7,25

ROMÂNIE, ROMĂNIE!

Românie, Românie,
Țara sufletului meu,
Sfântă și iubită glie,
Dar ești - dat de Dumnezeu!

Ai trecut prin vremuri grele:
Și prin spadă și prin foc,
Dar - prin a istoriei vrere -
Ai rămas mereu pe loc.

Pruncii tăi crescut-au falnici,
Au luptat și au muncit,
Te-au iubit și ți-au fost harnici,
Pentru tine au murit.

Românie, Românie
Și Ardealul și Muntenia
Și Moldova-s a ta glie
Dobrogea, Banat, Oltenia

 
Crișana și Bucovina -
De la Tisa pân la Nistru.
Iza, Rădăuți, Brodina
Caraș, Bega, Nera, Istru

Curg la vale-ntr-o suflare,
Toate-s ape de-un pământ.
Toți din România Mare
Sunt de-o limbă și-un cuvânt.

Românie, Românie,
Neam de geți și de latini,
Mulți te-ar fi lăsat pustie
Ori prădată de străini.

Dar le-a fost vrere în van!
Mușatini și Basarabi,
Mircea, Țepeș și Ștefan
Și Mihai luptat-au bravi.

Cavalerii, oșteni, răzeșii
Alungat-au din fruntarii
Perși, hapsburgii, mongoli ori leși,
Otomani, nemții, muscalii.

Românie, Românie,
Să adune sub un steag
Și o stemă, cu mândrie
Tot pământul tău cel drag.

Cărturari și tălpașii
Domni și oameni de oștire
Pe un drum și-au unit pașii -
Te-au creat spre nemurire.

Plămădind pămănt cu sânge
'Nodând lacrimi cu sudoare
De când, prunci, știau a plânge
Pân' la ultima suflare.

Românie, Românie,
Mulți ți-au vrut hotarul sfânt,
Ți-au furat din bogăție,
Au ciuntit al tău pământ.

Ți-au vândut codri și aur,
Ți-au luat petrol și grâne,
Ți-au furat și din tezaur...
Și valorile-ți române.

Și ți-au dat pe umeri juguri
Ori căpăstru și zăbale;
Te-au ars pe prea multe ruguri
Și te-au pus în iesle goale.

Românie, Românie,
Ți-au plecat în lume fiii,
Mulți trăiesc în pribegie,
Își uită limba copiii.

Atâtea minți sclipitoare,
Atâtea brațe-n putere
S-au pierdut peste hotare,
Pentru-o brumă de avere.

Câte mame lăcrimează
Că nu-au fii azi acasă,
Câți părinți nu pot să-și vază
Copilașii stând la masă!

Românie, Românie,
Trădători de neam și țară
Ce-au ciuntit câte-o felie
Și-au făcut-o să dispară.

Te-au vândut și la bucată,
Te-au scos toată la mezat,
Țară binecuvântată,
Te-au furat și tot furat!

Românie, Românie,
Câți izvorul ți-au secat!
Tu ai fost ca apa vie
Și mereu ai înviat.

A imperiilor cenușe
Măturat-ai de pe jos,
Ți-ai frânt lanțuri și cătușe
Și-ai crecut ca Făt Frumos.

Nicio vrere, niciun gâde
N-a putut să te doboare;
Prin furtuni și vremuri hâde,
Ai răzbit din nou spre soare.

Românie, Românie,
Și la bine și la greu
Eu primesc cu bucurie
Să fii veșnic drumul meu.

Căci pământul tău mi-e mamă,
Tată-mi este cerul tău
Și-ai mei frați, îmi sunt de-o seamă,
Și românul bun - și rău.

Carpați, Dunăre și Mare,
Și Româna ta Câmpie
Mi-s și dar și încercare,
Românie, Românie!

"Murim săraci, murim umili,

                 

Din moftul unor imbecili
Și este vai și-amar de noi.

Suntem pe mâna unor nebuni,

Nu mai există nici valori,
Nu se mai nasc nemuritori,
Există bani și-atîta tot
Să fim maimuțe-n carnaval,
Maimuța n-are ideal,
Maimuța are numai bot.
Sunt puse țările la zid,
Democrația e un vid,
Sub echilibrul pururi frînt

 
Se-aruncă-n lume maladii,
Popoarele spre-a se rări,
Că-s prea mulți oameni pe pămînt."

~ ADRIAN PAUNESCU ~ Suntem pe mâna unor nebuni

Noi

                             

Motto:"Ce si cine suntem noi,

Cei ce ne călătorim printre voi?"
Fiecare cuvânt,
Adus
Sau dus
De boarea de vânt,
E ca o vâslă în apa timpului,
Ce ne poartă în cuprinsul neantului.

Bărci, bărci împotriva curentului,
Semne ce curg prin apa timpului,
Semne ce uneori par a fi uitate,
Dar, văzute cu ochii minții, apar mirate,
Din sertarele minții tale,
Iar pentru tine, nu sunt de loc banale.

Un tablou,
Un simplu tablou,
Îți amintește
De cum era atunci când zâmbeai îngerește,
La vederea lui,
Primind sărutul iubitului.

Ne călătorim mereu,
Vâslind din greu,
În barca noastră mică,
Și nu facem risipă
De amintiri ce ne poartă,
Spre a timpului nouă poartă,
Lasandu-ne duși de curentul timpului,
Sau vâslind împotriva lui.

Vom ajunge,
Undeva,
Cândva,
La un mal,
Ce ne coboară în adâncul țărmului mal.

Phy,

Bodnnegg, 04.04.2023, ora 6,50÷7,05

LEGENDA FLORII PAȘTELUI

Una dintre cele mai frumoase povestiri.

Când Bunul Dumnezeu a făcut intrega Sa creatie, a impodobit toata Gradina Raiului cu flori care mai de care mai frumoase si mai parfumate. Dacă cerul este impodobit tot cu stele, atunci și pamantul a fost impodobit cu flori.

Dintre toate florile pe care Dumnezeu le-a pus in Gradina Raiului și care s-au raspandit apoi pe tot pământul, cu siguranță cea mai aleasă este Floarea Paștelui sau Pastita. Pe cât pare de firava si de neinsemnata, pe atat este de suava si de frumoasa.Se spune despre ea ca pentru o zi este regina florilor, iar acea zi este Sfanta Sarbatoare a Invierii- Pastele.

Si aceasta pentru ca a fost printre martorii Invierii Fiuluilui Dumnezeu. De aceea are si haina stralucitoare alb-galbuie, asemenea luminii.Atunci cand Domnul Iisus Hristos fusese rastignit si era dus catre mormant, tot drumul era presarat cu niste floricele mohorate ce plangeau alaturi de femeile mironosite.

Atunci una dintre ele a cules un buchetel si l-a pus la intrarea in care era sapat mormantul. Intrarea in mormant fusese acoperita cu o piatra mare, ce nu putea fi urnita decat de mai multi oameni la un loc.
Nimeni nu vazuse atunci acele flori mititele, firave si neluate in seama (asa cum nici Hristos nu fusese luat in seama de cei care ar fi trebuit sa recunoasca in El pe Fiul lui Dumnezeu), prinsesera radacini si strajuiau la randul lor piatra de la usa mormantului.Alaturi stateau ostasii care erau pusi sa pazeasca mormantul.

Dar cum in miez de noapte piatra s-a dat la o parte si Fiul lui Dumnezeu, care a biruit moartea, a inviat si o lumina mare s-a ivit la usa mormantului, floricelele firave ce parca plangeau, au devenit deodata stralucitoare si vesele, marturisind si ele Invierea, impreuna cu ingerul ce se afla si el chiar langa mormant.

De atunci, o data pe an, printre suratele lor, in noaptea cea sfanta a Pastelui, pline de stralucire, aceste flori ,,canta” si ele Hristos a inviat si, dupa ele intreg neamul florilor, ce ne incanta ochii si sufletul cu frumusetea si cu parfumul lor. Si tot de atunci, aceste flori galbene sau albe ca lumina Invierii, se numesc Florile Pastelui sau Pastite.