"M-am întâlnit pe drum cu fericirea
Și m-a rugat s-o iau la mine-acas.
I-am spus că nu-i cunosc privirea
Și ca răspuns i-am zis un ”bun rămas”
În drumul meu am întâlnit iubirea;
M-a rugat la pieptul meu s-o strâng.
Dar știind că-i soră cu nefericirea...
Am refuzat, că nu mai vreau sa plâng.
Mergând pe drum, am întâlnit suspinul;
S-a aciuat la sânul meu rapid.
Ce era să fac? Așa îmi e destinul...
Între tristețuri sumbre, să pot să mă divid.
Am rătăcit plângând pe drumuri neumblate,
Cu suflet răvășit și ochi înlăcrimați.
Nimenea în jur, care să m-asculte...
Când îmi intrați în suflet, vă rog vă desculțați!!!"
sursa .
: Călăuza Ortodoxă
