
Luna, se înalța imensă printre norii ce treceau în zbor.
Noaptea, se târa pe acoperișuri ca o panteră, încetișor.
Apa lacului se unduia cuprinsă de un fior,
Sub vântul ce adia, încetișor.
Pășii m-au purtat prin noapte până departe.
Puteam să aud foșnet și șoapte.
Materia, ce mă înconjura pulsa și respira,
Nopții înstelate i se alătura.
M-am oprit, lângă salcia ce se apleca, fruntea a mi-o săruta.
În tăcere, am cuprins în brațe întreaga lume ce înainte-mi se arăta.
Cât de minunată mi se înfățișa!
Nu credeam să o pot privi așa!
Cât de nesfârșită era acum,
Când altfel o vedeam pe al meu drum,
Sub razele lunii ce se înalța tăcută,
Dincolo de lumea neștiută.
Era o minune să fiu singură în noapte,
Printre atâtea nesfârșite șoapte!
Phy
Berlin, Germania, duminică 19.01.2025, ora 19,03÷19,15
