duminică, 29 ianuarie 2017

DOINA AIUDULUI





In temnitã la Aiud
Unde pãsãri nu se-aud,
Ferecat în lanturi grele
Si închis între zãbrele,

rabd tãcut si’n mine mut,
dor de sfântã libertate,
svârcolindu-se de moarte,
strigã’ntruna,
zi si noapte,

JOS MINCIUNA!
VREAU DREPTATE!

Vreau pãmânt pentru tãrani
Si lanturi pentru tirani.
Vreau sã lupt
Si trupu-mi supt,
Sã-l slobad si’ntreg norod

Sã-l urnesc
Si sã zdrobesc
Fãrã milã toti tiranii,
Trãdãtorii si dusmanii. 

Vreau ca ROMÂNIA MARE,
Sã nu fie închisoare
Pentru noi,
Cei multi si goi,

Ce-am luptat
Si-am apãrat,
Glii strãbune, libertãti,
Sfânta Cruce si dreptãti.

Noi de când este pãmântul,
Mereu jalea ne-a fost cântul,
Iar dureri
Si sfinte vreri,
Ne-au cãlit
Si neclintit,

Zid clãdit-am la hotare
Sã’nfruntam hoarde barbare.
Dela Decebal strãbunul,
Motenit-a tot românul,
Dor de glii
Si’n vitejii

Tot mereu,
Cu Dumnezeu,
Am dus steagul, falnic brad,
In vifor si’n Stalingrad.

Trãdãri, cu sânge am plãtit
Si caznã multã-am suferit
Pentru ei,
Cei cruzi misei,

Ce-au vândut
Al Tãrii lut
Si-au fugit ca niste lasi,
Lãsând Tara la vrãjmasi.

Trudã multã si amarã
Pâine nu-i în trista Tarã.
Cei bãtrâni
Sunt dati la câini,

Iar cei mici
Sunt otrãviti
Si crescuti în legi pãgâne
Sã ucidã si sã fure.

Toatã avutia Tãrii,
Dela Tisa’n tãrmul Mãrii,
Din pãmânt,
Din munti, din cânt,

Tribut greu,
Ne-o ia mereu,
Ce-i ce-au nãvãlit sinistru
Si-au furat bãtrânul Nistru.

Toate temnitele’s pline,
De dureri si de suspine.
In Carpati,
Pãrinti si frati,

Sunt ucisi
Si schingiuiti
De cãlãi, ce’n bãi de sânge,
Vor pe roti dreptãti-a frânge.

In biserici jefuite,
Stau altare pângãrite.
Iar pe drum,
In foc si scrum,

Ruguri vii,
Stau mãrturii,
Crucile, sã înspãimânte,
Gloatele plânse si mute.

Peste tot, pe und’te duci,
Sunt morminte fãrã Cruci
Si martiri
Ucisi de sbiri,

Impuscati si aruncati
Zac în sant,
Legati’n lant,
De le plânge-a lor ursitã,

Trista gloatã’nflãmânzitã.
In temnitã la Aiud,
Vreau de tulnic glas s’aud,
Printre gratii sã rãzbatã,

Sã porneascã’ntreaga gloatã,
Sã ucidã, pãlãmida,
Spinii marelui masacru,
August, patruzeci si patru,

Ce-a dus Tara în robie
Si-a pus fiara
S’o sfâsie.
Dar, veni-va Ziua Sfântã,

Când din lemn de roatã frântã,
Ne vom face buzdugane
Si-om zdrobi
Seceri, ciocane.

Iar pe voi,
Tirani haini,
Vã vom pune
Intre spini

Si rug mare vã vom face,
Pentru-a lumii
SFÂNTÃ PACE,
Sã distrugem pe vecie,

JUG, TRÃDARE si ROBIE!

Toma Gh. EREMIA

Aiud, Feb. 1951

vineri, 27 ianuarie 2017

Si dacă...


La ceasul orelor din noapte,
Din mine curg cuvinte pe o carte.
E taina inimii ce bate, printre soapte.
Si dacă-ar fi sa vii,

Iar,printre umbre de copii,să ne-amăgim ca ne iubim?
Iubesc tecerea dintre noi si-absenta pasilor in doi.
Pe alte pagini de mister,
Mă-ntreb:mai indrăznesc sa sper?

Sau, oare, cum va fii, de n-ai venii?
Miros de ceata-n miez de viată.
Si ce mult doare-n dimineată!
Te invit la vals.

E un ultim dans, care ne-a rămas, in amurg de viată,
Prin roua diminetilor cu ceată. 
Aceeasi viată.

Ianuarie, 27.2017
LDF

sursa

https://web.facebook.com/daniela.f.luncan

miercuri, 25 ianuarie 2017

Cati copii trebuie sa avem?


Copiii sunt daruri ale lui Dumnezeu, daruri ce nu se mai vor primite de unele persoane. Ne este dat sa auzim din ce in ce mai des cati copii e ideal sa ai. Exista un interes accentuat pentru limitarea capacitatii primite de la Dumnezeu pentru a da viata.


Copilul a ajuns sa fie rodul unei strategii. El trebuie sa vina la existenta numai atunci cand esti realizat profesional, cand situatia materiala iti permite, cand ai o bona de incredere, etc. A incetat sa mai fie rodul dragostei. Si afirm acest lucru pentru ca nu cred ca dragostea se naste doar in momentul in care conditiile planului de a avea copii sunt indeplinite.


Oare parintii ne-au adus la existenta tot ca urmare a unui plan? Cu siguranta nu. Probabil ca de-ar fi avut un plan, multi dintre noi nici nu eram nascuti. Se incearca sa se induca ideea ca un copil este de ajuns. Daca parintii mei ar fi tinut seama de aceasta idee, eu nu as mai fi avut ocazia sa scriu aceste randuri.


Din diverse motive, omul zilelor noastre cauta sa puna un hotar perpetuarii vietii. Si apeleaza fie la mijloacele medicale, fie la abstinenta. Stim ca metodele medicale impotriva conceptiei nu sunt acceptate de Biserica, dar oare abstinenta este placuta Domnului?


Sfantul Apostol Pavel a afirmat ca abstinenta poate duce si la "ardere" (1 Cor. 7, 1, 2, 9) si atunci nu o mai putem considera acceptabila. Deci, numai acolo unde ea este rodul consimtamantului celor doi spre a deveni cat mai asemanatori lui Hristos, poate fi placuta Domnului.

Sigur, mi se va spune ca daca am avea parte numai de persoane care sa accepte de buna voie abstinenta, neamul omenesc ar inceta sa mai existe. Celor care au astfel de ganduri le raspund ca daca Adam si Eva nu ar fi cazut in pacat, neamul omenesc s-ar fi inmultit intr-un chip spiritual. Iar ca firea omeneasca era capabila sa nasca si in acest fel, ne-a fost aratat in persoana Maicii Domnului, cea care Il naste pe Hristos intr-un mod supranatural.

De altfel, unor monahi li se imputa ca nu au copii, ca de-ar exista numai ei, neamul omenesc ar pieri. Dar se pierde din vedere ca multe familii au ajuns sa aiba parte de copii datorita rugaciunilor acestora.


Faptul ca avem familii care nu mai au cu ce sa-si creasca copiii prezenti, cu atat mai mult sa mai dea nastere altora, nu e decat rezultatul putinei noastre credinte in Dumnezeu.


Imi este de ajuns sa stiu de hranirea poporului evreu in chip minunat in pustie, de faptul ca untdelemnul si faina vaduvei din Sarepta Sidonului nu se sfarseau atunci cand aceasta il hranea pe Ilie, ca sa afirm ca niciodata nu vom muri de foame de vom avea credinta in Dumnezeu.

Incetati sa mai faceti o schema a familiei cum ca un copil, maxim doi sunt suficienti. Copiii sunt daruri ale lui Dumnezeu pe care nu avem dreptul sa le refuzam.

Cred ca deja multi dintre voi ati observat ca articolul este ilustrat cu tablourile pictorului american-Donald Zolan



Copiii sunt regi

Copiii sunt regi peste lume,
Ei nu au regate, dar sunt,
Ei au fiecare un nume
și au un supus mai mărunt,
un câine, acolo, un greier,
copiii fac vrăji pentru ei,
au sufletul cald ca un gheizer
și nu sunt ca noi de mișei.
Se tem de-ntunericul care
Ne domină încă pe toți,
Îi rog, nici un gând de-abdicare,
Îi rog pe copii, pe nepoți.

BORIS MARIAN MEHR

sursa

http://ro.netlog.com/piosmarian/blog/blogid=1346115


IN ASTEPTARE




Astazi, iar m-am plimbat pe carerile sufletului tau, 
mai devreme ca ieri.
Printre flori, frunze si ramuri cazute de copaci,
In speranta ca, totusi, te voi intalni, asa cum imi placi.
 Fericit.
M-am plimbat, doar asa, poate dintr-o hazlie intamplare sau...
Poate-a fost destin?
Sau poate o stranie si lunga, inepuizabila pierdere de timp.
Cum s-ar putea raspunde la destin?
Cu alt destin, pornind la drum si-acelasi suflet, ce pare-a fi pereche?
Iar flori, iar frunze, iar ramuri cazute din copaci...
Aceasta plimbare, ce pare o neinteleasa si trista asteptare...
Sau poate nu ne-am intalnit, pe-acelasi drum spre infinit?
Am obosit si cred ca doare, aceasta tot mai straina plimbare,
Chiar printre flori si frunze si ramuri de copaci.
Cred ca maine, n-am sa mai merg la plimbare,
Doar asa, ca dintr-o intamplare.

Decembrie, 15. 2005 LDF

sursa

marți, 24 ianuarie 2017

*Greierele şi furnica


                       - versiuni*

*VERSIUNEA AMERICANA*
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.

Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.

Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.

Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.

Greierele tremurând de frig nu are nici hrană nici adăpost şi moare îngheţat.

SFÂRŞIT

*VERSIUNEA ROMANEASCA*
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.

Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.

Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.

Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine...

Greierele tremurând de frig organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame.

Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurand de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii.

Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur.

Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească "cât se cuvine".

Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii.

Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată.

Un filosof la modă scrie o carte care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz .

Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare.

Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent.

Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda şi impozitele.

Furnica pleacă din România şi se instalează în SUA unde contribuie la bogăţia economică.

Televiziunea face un reportaj despre greiere care de acum s-a îngrăşat.

Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga.

Cântăreţul Ickxsulescu compune cântecul "Furnică, opreşte-te!"

Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine.

Guvernului îi este reproşată lipsa mijloacelor.

Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro.

Greierele moare de supradoză cu etnobotanice.

Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a redresa cum trebuie problema inechităţii sociale.

Casa este invadată de o bandă de gândaci tuciurii, emigranţi.

Gândacii organizează cămatăria, prostitutia, taxele de protectie, traficul de droguri şi terorizează comunitatea.

Guvernul se felicită pentru diversitatea multiculturală a României.



sursa net 

Să facem o horă a Unirii


Greul tau de-a pururi greu
In mai greu se schimba,
Tara fara Dumnezeu,
Tara fara limba.

Toti acei ce te-au vandut
Te mai si omoara,
Tara fara continut,
Tara fara tara.

E Hora Unirii pe-un scrasnet de frana,
Miscarea la stanga si dreapta e grea
Si soarta ne spune c-asa vom dansa,
Cu mainile-n lanturi, cu fruntea-n tarana.

E Hora Unirii, dam mana cu mana,
C-asa cere lantul, in logica sa,
Stam mana in mana, stam za langa za
Si zgomot de lant orchestral ne ingana.

E Hora Unirii, o ducem in oase,
O ducem pe umeri, o ducem in ochi
Si zuruie lantul, blestem si deochi,
Si zalele lui nu mai vor sa ne lase.

Si brusc intelegem din semnele firii,
Ca suntem acasa la noi vinovati
Ca n-avem nici dreptul iubirii de frati,
Ca Hora Unirii e Lantul Unirii.

Si ce monoton si ce trist ne e dantul,
Ca nici nu-l jucam, ci il plangem in pasi,
La un parastas parca suntem nuntasi,
Ce sef de orchestra teribil e lantul.

E Hora Unirii, in frana si jale,
Jucand-o intram si mai mult in pamant
Si neamul in hora ne este rasfrant,
Un lant ce danseaza in zalele sale.

vineri, 13 ianuarie 2017

Soarele şi vântul



Într-o zi, ca orişicare, vântul colinda în goană
Peste dealuri, peste câmpuri, peste codrii de aramă.
În iuţeala lui, jupânul, şuiera cu sete mare,
Aplecând cu faţa-n glie pe toţi plopii din cărare.
Soarele, privind la dânsul şi voind să mai discute,
Îl opri, cu-o vorbă dulce, pe acest tovarăş iute:
- Tot grăbit te văd bădie, niciodată nu ai stare,
Totdeauna eşti în treacăt, totdeauna pe cărare…
Colbul fuge când te vede, marea face valuri-valuri,
Toţi se dau din a ta cale, când apari de după dealuri!
Eşti cam iute, frate dragă, zise paşnic blândul soare,
Ia sileşte-ţi firea iute şi petrece ca o boare!
- Sunt cam iute, ai dreptate, zise vântul cu trufie,
Însă doar în stilul ăsta eu mă simt la datorie.
De n-aş fi un pic mai aspru, ce s-ar face fără mine
Cei ce sunt pe lumea asta, cărora le fac doar bine?
Eu port grelele corăbii pe vestitele oceane,
Fără plată de la oameni, fără daruri şi plocoane…
Morile de vânt, bădie, care macină-n cetate,
Nu tot eu le pun la treabă, nu eu le învârt pe toate?
Dacă n-aş umbla pe câmpuri, spune-mi tu, iubite soare,
Plantelor cine le-ar face la soroc polenizare?
Cine mişcă oare norii, ca s-aducă lumii ploaie,
Pentru tot ce are viaţă pe câmpii şi prin zăvoaie?

Când văd multele nereguli şi obstacole, îndat’
Eu le-ndrept cu bărbăţie, chiar de zic mulţi că-s turbat.
Fără mine nu se poate şi cam toţi îmi ştiu de frică,
Fiindcă sunt incoruptibil, fiindcă sunt prea drept, adică.
Nu suport deloc păcatul, nedreptatea, neghiobia
Şi îmi fac, în stilul propriu, cumsecade, datoria.
Iar cumva de mă înfurii, mă prefac în vijelie,
În ciclon, sau în furtună, sau tornadă fumurie.
Vezi pe omul cela care trece-acuma pe cărare?
Nu îmi place cum se-mbracă şi a hainelor culoare.
Un creştin nu-i demn să umble cu o haină purpurie,
Că-i pricină de sminteală şi-i păcat, precum se ştie…
Mai ales că a lui haină e-nvechită şi murdară,
Cu croială deocheată, cum se poartă pe afară.
Trebuie în mare grabă să-l ajut pe-acest nemernic,
Care cu nevrednicie poart-un nume-aşa de vrednic.
Îi voi dezbrăca îndată haina veche şi murdară,
Care face creştinismul, cum se vede, de ocară.
Şi nu termină cuvântul, că porni cu mare grabă
Să rezolve,-n stilul propriu, violent, această treabă.
Şi suflă peste creştinul, ce înainta în taină,
Cu furie-nverşunată, ca să-i zboare a sa haină.
Dar cu cât sufla mai aspru, omul nostru şi mai tare
Îţi ţinea mai strâns hăinuţa, având teamă să nu-i zboare.
Dar văzând că nu răzbeşte, se smucea din boltă sorbul
Ca să facă-o faptă bună, ridicând în zare colbul.
Îl trânti pe om în tină, îl făcu din om, neom,
Dar nu reuşi vânjosul să-i dea jos al său palton.
Atunci soarele cu pace îi grăi uşor, în taină:
- Vezi prea bine căci cu sila, nu l-ai dezbrăcat de haină.
L-ai rănit, l-ai dat în tină, l-ai târât şi pe pământ,
Dar n-ai reuşit matale să-i dai jos al său veşmânt.
Stilul ce îl foloseşti cu râvnă, nu-i metoda cea mai bună,
Care să-ţi aducă roade vrednice pentru cunună.
După cum lucrezi acuma, după cât de harnic eşti
Eu îţi spun, iubite frate, poţi prea lesne să greşeşti!

Poartă-te cu gingăşie, ca o briză, ca o boare,
Şi-ai să vezi ce roade bune vei culege pe cărare!
Da, e ruptă şi murdară haina bietului creştin,
Dar de vrei succes mai mare, te rog uită-te puţin…
Şi cu scop bun, pedagogic, înţeleptul nostru soare,
Cu smerenie în faptă, cu credinţă şi răbdare,
Îşi trimise din coroană un şuvoi de raze calde,
Care începu degrabă faţa omului să-i scalde
Şi învăluit de raze, de-o căldură-aşa de mare,
Omul nostru din poveste, încălzit aşa de tare,
Aruncă de bunăvoie haina ruptă şi pătată,
Fără a mai fi nevoie de o luptă-nveninată.
Dacă vrei, iubite frate, să-l ajuţi pe vreun creştin,

Să-l tratezi întotdeauna cu căldură, nu venin!

sursa net

TIMPUL

Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un an, intreaba un student care a picat examenul.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o luna, intreaba o mama care a nascut prematur un copil.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o zi, intreaba pe cineva nascut in 29 februarie.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se intalneasca.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza un minut, intreaba un om care a pierdut trenul.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o secunda, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident.
Ca sa iti dai seama cat valoreaza o viata, intreaba-l ce simte pe cel ce pierde pe cineva drag...

Puncte importante

1. Cu dra­gostea omori timpul, cu timpul omori dragostea.
2. Răzbunarea e dulce şi nu are calorii.
3. Dacă n-ai ce face, fă-o în altă parte.
4. Când bărbatul are o situaţie proastă, caută o femeie. Când situaţia se îmbunătăţeşte, mai caută una.
5. În dictatură, cineva te foloseşte cum vrea. În democraţie, ai dreptul să-l alegi pe cel care o să te folosească aşa cum vrea el.
6. Dacă soţia nu vor­beşte dimineaţa cu tine, în­seam­­nă că beţia de aseară ţi-a re­u­şit.
7. Mai rău decât un prost le­neş e un prost cu iniţiativă.
8. M-au ur­mă­rit multe gânduri profunde, dar am fost întotdeauna mai iute decât ele.
9. Întâmplarea e ine­vi­ta­bi­lul apărut din senin.
10. Dacă şeful e idiot, lasă-l s-o afle de la altul.
11. În orice căsnicie, cineva are întotdeauna dreptate, iar bărbatul niciodată.
12. Nu-i greu să te laşi de băut, greu e să înţelegi de ce trebuie să te laşi de băut.
13. Oamenii cu bani sunt de două feluri: apăraţi de poliţie ori căutaţi depoliţie.
14. Şi în casa de nebuni există vecini.
15. Oricât te-ai strădui, cineva va munci mai puţin decât tine şi va câştiga mai mult.
17. Nu salarile-s mici, lunile sunt prea lungi.
18. Când iubeşti cu adevărat, nici măcar bigudiurile nu te mai sperie.
19. Principala problemă a omului e că el singur îşi creează probleme.
20. Dacă nu ai griji şi duşmani, e po­sibil să nu te fi născut.
21. Cine mun­ceşte toată ziua nu mai are timp să câştige.
22. Viaţa e liniuţa dintre data naşterii şi data morţii.
23. Sărăcia nu se vindecă. A dove­dit-o medicina fără plată.
24. Dacă într-un cuvânt de cinci litere ai comis şase greşeli, una e deprisos.
25. Un adult e omul care nu mai creşte în înălţime şi începe să crească în lăţime şi grosime.
26. Prietenii pot fi şi falşi, duşmanii sunt întotdeauna autentici.
27. Nu-ţi băga în cap toate fleacurile, fiindcă nu-ţi mai rămâne loc pentru prostie.
28. Un optimist este un om in­su­ficient informat.
29. Femeile fac din nimic trei lucruri: Salate, coafuri şi drame.
30. Uneori, când începi să frânezi, nu te mai poţi opri din frânat.
31. Dacă la o întrebare îţi răspunde un filozof, nu mai înţelegi ce-ai întrebat.
32. A doua căsnicie e victoria speranţei asupra experienţei.
33. Nu-i deloc greu să combini neplăcutul cu inutilul. E doar o chestiune de tradiţie.
34. Logica este ştiinţa care îi permite bărbatului să nu în­ţe­lea­gă femeia.
36. Pe oaspete, oricât de bine l-ai hrăni, tot se îmbată.
37. Votca băută cu măsură e bună în orice cantităţi.

joi, 12 ianuarie 2017

Motanel


Am un pisoi. Un ghem cu coada
Si e asa nazbatios….
Cand fuge, spui ca e tornada
Si deranjeaza tot pe jos.
E cand pe soba, cand pe masa
Si, mai mereu, il prinzi in pat.
Il certi, dar crezi ca lui ii pasa?
Raspunde doar cu un cascat.
Acuma doarme, cu nasucul
Bagat sub coada, indecent
Si cred ca nu visa, naucul,
La vreun pericol iminent.
Privesc pe geam. Ce tare ninge!
As vrea sa nu mai stea de fel
Zapada care se prelinge
Si-ncarca totul usurel….
Ma-ntreb: s-o fi-ntarit? E moale?
Pai, o sa aflu mintenas:
Il voi trimite-n cercetare
Pe dragul meu de pisoias….
L-am luat in brate. La ureche,
I-am susotit ce vreau sa stiu
Iar el, un hot fara pereche,
S-a pus pe-un tors intens, zglobiu.
Am deschis geamul cu fereala,
Ca mama nu m-ar fi lasat
Si brusc, afara, in zapada,
Pe Motanel l-am aruncat….
In aer s-a sucit pe data
Si labele si-a raschirat
Si in zapada afanata
Mult peste coada a intrat.
Brusc, se porni o vanzoleala,
Cum n-am vazut in viata mea!
Sarea, in sus, de-un cot, zapada,
Iar motanelul mieuna.
Sapand pe sub zapada rece,
Ii vedeam drumul peste tot…
Si rasul, sta sa ma innece,
Simteam ca mor, ca nu mai pot!
N-a durat mult, caci deodata,
Dupa ce curtea “a arat”,
Sarii, cu coada infoiata,
In marul de la drum, rotat.
De-acolo, miorlaia intr-una
Si imi spunea, pe limba sa
Ca mult mai buna e caldura
Si doar in casa vrea sa stea!
Dar veselia-mi fu amara:
- Ce i-ai facut lui Motanel?
Hai, fuga dupa el! Afara!
Nu vii in casa fara el!
Asa vorbind cu mine mama,
Pe usa m-a expediat,
Iar vantul, frigul si zapada
Deodata m-au imbratisat!
- Pis, Motanel, hai, vin’ la mine,
Coboara, haide, te iubesc!
El mieuna usor : - Mi-e bine
Si unde stau. Ma mai gandesc.
Cand, in sfarsit, veni la mine,
Pe pielea mea, am si aflat:
Zapada afanata bine
La inceput, a inghetat!
Doi rebegiti ne-am dus in casa
Si haine calde am luat,
Iar dupa masa copioasa,
A tors, m-a lins, deci, m-a iertat!
Imi zice mama, la culcare;
- Asa-i c-ai invatat ceva?
Cand faci un rau, ori mic, ori mare,
Se-ntoarce tot asupra ta!

sursa
sursa
https://www.facebook.com/laur.turcu.1?pnref=story

miercuri, 11 ianuarie 2017

TRECEREA DE PIETONI


Iubiti credinciosi, dupa ce am primit mesajul de mai jos, m-am hotarat sa alcatuiesc, cu ajutorul lui Dumnezeu un mesaj despre traversarea strazii pe TRECEREA DE PIETONI.
"Parinte Ioan, slava lui Dumnezeu pentru toate! Ieri, un sofer neatent a dat cu masina peste mine pe trecerea de pietoni, nu am patit nimic dar... putea sa ma omoare sau mai rau, sa ma lase cu sechele. ITI MULTUMESC DOAMNE, CA AM SCAPAT CU VIATA SI NEVATAMATA".

 PE ZEBRA..., LA SEMAFOR...

Cand mahnit calatoresti,
Fii atent unde pasesti,
Cugetand la ce faci azi,
Sa nu dai de vreun necaz.
Sa nu treci nepasator,
Pe zebra..., la semafor,
Sa fii foarte vigilent,
La soferul neatent,
Caci diavolul mereu pandeste,
Cu ispita te loveste!

                                        TRECEREA DE PIETONI sau ATENTIE LA NEATENTIE!


          Iubiti credinciosi, este cat se poate de adevarat ca conducatorii auto trebuie sa acorde prioritate pietonilor. Insa, am vazut ca aproape toti cei care traverseaza, pe trecere, NU SE ASIGURA, NICI MACAR NU SE UITA sa vada daca masina care vine spre trecere opreste. Cineva mi-a spus suparat: Sunt obligati sa opreasca fiindca altfel raman fara permis sau vor sta in puscarie!" Iar eu i-am spus: "Asa este, ai dreptate, dar daca te loveste si ramai fara picioare (Doamne fereste!), el isi recapata peste o vreme permisul, dar tu picioarele, niciodata. Daca te omoara, intra la puscarie dar dupa cativa ani iasa, dar tu nu mai iesi niciodata din mormant!" Asadar, asigurate tu ca opreste, vezi daca este pe loc si numai dupa aceea sa traversezi!" Si apoi, cel care conduce masina spre trecere poate sa fie mort de beat, poate sa fie drogat, poate ca a furat masina, poate este neatent, poate nu are permis auto, sau poate se sparge un furtun de la sistemul de franare si URMEAZA O NENOROCIRE.
Preot Ioan.

vineri, 6 ianuarie 2017

Infinitul

Fotografia postată de Camelia Cristea.
La masa tăcerii s-aducem o pâine
Sărmanii așteaptă să-i miluim,
Doar frimituri mai cad pentru unii
Și ei trăiesc cu mult prea puțin.
Poarta sărutului stă larg deschisă,
Să treacă toți mirii în primăveri
Și-n drumul lor să ningă frenetic,
Cu crinoline de ghiocei.
Brâncuși a aflat infinitul în ceruri
O coloană sculptată pe pământ a lăsat
Să vadă destinul și poate și omul,
Seninul iubirii neîntinat.
Un rug de cuvinte sunt totuși puține,
Să ardă păcatul și frigul din noi
Din potirul vieții să curgă iubire,
Ca-n primăveri caldele ploi.
Ferestre deschise, Editura Singur 2015
foto sursa internet
Camelia Cristea

luni, 2 ianuarie 2017

Primiti cu Plugusorul?




Aho, aho,
Aho, aho, Prieteni dragi
Sa fim toti condusi de Magi,
Ieslea s-o avem curata
Pentr-o viata luminata!
Graul sa imbrace ogorul,
In strai alb si Viitorul
Painea buna si gustoasa
S-o avem mereu pe masa!
Pruncii sa-i crestem frumos
Pentru-n An mai glorios!
Mainile sa duca truda,
Inima si mintea ruga,
Iar picioarele carari...
Sa uitam de resemnari!
Harnicia sa ne fie
Laitmotiv si bucurie,
Frati uniti, cand e mai greu
Sa-L cinstim pe Dumnezeu!
Anul vechi garbov si rece
In alt spatiu vrea sa plece
Tanarul voios alerga
Si miroase tot a iarba...
E imbracat in flori si stele
Chiar de-s vremurile grele,
Cu-n manunchi de vise albe
Sa-i punem in plete salbe...
Iar din neau ce-o sa vina...
O scara catre Lumina...
Aho, aho, Prieteni dragi
Sa fim toti condusi de Magi
Ieslea s-o avem curata
Pentr-o viata luminata!
foto sursa internet

cod

Postări populare

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog