Cândva, un om, un biet argat,

                              

Creștin, cu inima curată,
Lucra la un stăpân bogat,
Aproape pe nimica toată!
N-avea nimic, sărac lipit,

Trăia așa de azi pe mâine,
Muncind la omul înstărit,
Pentru un pat și-un colț de pâine!
Dar, într-o zi, și-au luat bucate

Și au pornit la drum, călare,
Bogatul vrând să îi arate,
Argatului său, tot ce are!
Șezând în șa, mândru, pe cal,

Fiind timp frumos, ziua senină,
Îl duse pe argat pe-un deal
Și-i spuse, întinzând o mână:
-Privește-n zare...tot ce vezi,

Păduri, câmpii...tot ce-i mai bun...
Nu poți nici să-ți imaginezi,
Ce am...cât am putut s-adun...
..........
De-acolo, de pe deal, săracul,
Privind în jos, în depărtare,
Printre copaci, văzu conacul,
În toată marea lui splendoare!

Uitându-se în jur, apoi,
La umbră, pe lângă copaci,
Pășteau turme întregi de oi,
Sute de cai...și mii de vaci...
-Pământu-l vezi cât se întinde?
Nici nu mai știu să mai socot...
Tot ce cu ochii poți cuprinde,
Chiar și mai mult...al meu e tot...
..........
Era o zi caldă de vară,
Fără un nor, s-aducă ploi,
Și se făcuse deja seară,
Cât au vorbit pe deal cei doi...
..........
La-ntoarcere, pe-același drum,
Argatul, plin de Dumnezeu,
Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,
Ce bogăție am și eu...
stăpâne...uită-te în sus,
Vezi tu, cât sunt de multe stele?
Eu până astăzi nu ți-am spus...
Să știi că...toate-s ale mele!
Tu nu poți să-nțelegi misterul,
Ce multe bogății am eu...
Privește și mai sus...e Cerul,
Și cât Îl vezi, e tot al meu!
Chiar dacă, astăzi, pe pământ,
N-am decât țoala de pe mine,
Am încheiat un Legământ,
Care, de Cer, legat mă ține!
E greu ca să poți înțelege,
Dar va veni o zi în care,
Acolo sus, în Cer, voi merge,
Unde e veșnic sărbătoare!
Azi, toate ale tale sunt,
Dar vei pleca de-aici, stăpâne,
Că viața este frunză-n vânt,
Și nu vei lua nimic cu tine!
............
De-a înțeles ce-a spus argatul,
Nu aș putea să vă mai zic,
Dar la întoarcere, bogatul,
Tot drumul, n-a mai zis nimic!
.............
Bogat, nu e acela care,
Adună saci cu bani, mereu...
Bogat, e omul care-L are,
În inimă, pe DUMNEZEU!
--------------------------------------------
Dorel Mărgan

... MÂNTUIRE CU CARUL! ...

 

     Bucuria mea, foarte mulți oameni, chiar și dintre creștinii ortodocși nu știu care este scopul existenței noastre umane. Mâncăm, pentru că ne este foame, ne culcăm, fiindcă, suntem obosiți, mergem la servici să putem achita cheltuielile de zi cu zi, mergem în concediu să ne odihnim câteva zile că suntem obosiți, mergem la școală să învațăm carte..., dar dacă într-o zi vom muri, și trupul se face pământ, după porunca lui Dumnezeu: "Pământ ești și în pământ te vei întoarce" (Facerea 3:19), atunci, la ce folos atâta zdroabă, atâta osteneală în fiecare zi??? Sfântul Părinte, Serafim de Sarov, spune ca scopul existenței umane este DOBÂNDIREA DUHULUI SFÂNT. Și pentru a păstra Harul Duhului Sfânt, după cuvântul de învățătură al Sfântului Părinte, Siluan Athonitul, trebuie: "Să iubim vrăjmașii și pentru toate necazurile să mulțumim lui Dumnezeu". Iar Iisus Hristos a spus în casa lui Zaheu Vameșul: "AM VENIT să caut și SĂ MÂNTUIESC pe cel pierdut"( Luca 10:16). Într-un anume fel, pierduți suntem toți (prin "lumea de păcate", în "valea plângerii"), fiindcă, nu suntem lângă Creatorul nostru, lângă Tatăl nostru, Cel ceresc! Dar, pentru a ne mântui sufletele, pe lângă Sfintele Taine: Botez, Mirungere, Cununie religioasă, Sfântul Maslu, Spovedanie și Împărtășanie, ne mai trebuie și:

   ✒️  RĂBDARE cu carul, nu până la prășit, ci până la sfârșit!

   ✒️ RUGĂCIUNE cu carul, nu ca fugarul!

   ✒️ ASCULTARE  cu carul, nu încăpățânare ca măgarul!

   ✒️ MUNCĂ cu carul, dar nu cu paharul!

   ✒️ POST cu carul, nu burta cât carul!

   ✒️ IERTARE cu carul, nu răzbunare cu parul!

   ✒️ MILOSTENIE cu carul, nu cu degetarul!

   🤔 Mântuire cu carul, fiindcă, nu contează decât unde pune Dumnezeu sufletele noastre după ce murim, în VEȘNICIA RAIULUI sau în VEȘNICIA Iadului!

   🙏 Domnul meu și Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, Care ai înviat a treia zi din morți, noi credem că toate le-ai răbdat pe Sfânta Cruce, ca să ne mântuiești. Amin!

   🙏 Doamne, Iisuse Hristoase, Împărate al Slavei și Dumnezeul milei, milostește-Te spre noi, robii Tăi să ajungem cu toții în Lumina Ta cea Neînserată! Amin și Aliluia!

                                                                                                                           Preot Ioan 🛎️.

Vecinii si NetFlix-ul

"Acum 6 luni, vecinul mi-a cerut parola de conectare la internet. I-am oferit-o pentru că nu mă costa nimic și pentru că mă înțeleg bine cu el ca vecin. Ieri, în timp ce veneam acasă, l-am găsit la ușă. M-am oprit și am stat de vorbă ca de obicei, acesta spunându-mi că este fericit, că a reușit să își plătească un an de netflix și că se uită în fiecare seară cu soția. Eu i-am replicat că muncesc din greu, vin seara și nu prea am timp să mă uit la Tv, așa că nu îi simt utilitatea NetFlix-ului. Dar.. cred că pot încerca să mă uit, mai ales dacă are buna plăcere să îmi ofere acces la acesta (știind că un abonament are 3 utilizatori). Din spate.. soția lui, auzind discuția dintre noi, a început să strige : “vecine, ne pare rău.. dar nu putem .. pentru că și noi muncim din greu și este destul de scump, nu-l putem impărtăși”. Apoi s-a așezat o tăcere totală! Vecinul și-a cerut scuze .. încet.. de parcă nu dorea să-l audă cineva.. iar eu i-am zâmbit, i-am spus că nu face nimic și mi-am văzut de drum. A doua zi, liber fiind de la serviciu, am stat relaxat, m-am uitat la Tv, pe Facebook.. am mai scris câte ceva pe Avizier, timp în care s-a auzit și o voce de femeie “ce s-a întâmplat, de ce nu mai merge Tv-ul?” .. probabil vecina îl sunase pe soț să îl întrebe ce se întâmplă. NetFlix-ul nu mai funcționa ? La câteva ore, “cioc-cioc” la ușă.. deschid.. și ce să vezi, surpriză: vecinul și vecina.. la mine la ușă, unul mai nervos decât celălalt. “ - Vecine , nu te supăra, ști cumva de ce nu merge internetul ? Tot încerc să mă uit la un film și nu funcționează , îmi arată că nu există conecțiune la internet”. M-am uitat la ei și le-am spus : “ nu vă mai merge pentru că am schimbat parola de acces la internet , pentru că eu sunt cel care îl plătește și nu am de ce să îl împart cu cineva “. Auzind asta .. vecina s-a roșit la față și a încercat să mai spună câteva cuvinte, în schimb , nu am lăsat-o și i-am replicat : “ Doamnă , am internetul meu și tu ai netflix-ul tău, totul este bine și toată lumea este fericită! ”. S-au întors și au plecat acasă. Nu mi-au mai vorbit niciodată!

 Povestea nu îmi aparține dar am avut mult de învățat din ea:

- prietenia trebuie să fie reciprocă.
- dragostea trebuie să fie reciprocă.
- afecțiunea trebuie să fie reciprocă.

Începând din acest an o să încerc să pun tăcere acolo unde este tăcere, o să absentez acolo unde se absentează, o să ofer afecțiune acolo unde se oferă afecțiune, prietenie doar celui care întoarce prietenia și loialitate acolo unde există aceasta. Sentimentele trebuie să fie din ambele părți și trebuie să conțină cantitate egală..."
- șoapte -

O scrisoare ce nu s-a pierdut!

DAN MIHĂESCU, umoristul care a scris texte memorabile pentru Toma Caragiu şi Tămara Buciuceanu Botez a lăsat o scrisoare de adio, înainte de a pleca dintre noi, anul acesta,(25.01.2013)

.

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE

Stimate nene Iancule,

Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni,tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc.

Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule!

Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple.
Matale ştii cât ar costa acum o masă la "Iunion"?
Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la "Iunion" acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga.

 Heavy metal!

Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la "Gambrinus" şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini.

Suntem o ţară penală, meştere!

De la parlament la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni.
S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: "Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!"
Zicea Nae Ipingescu: "Să nu mai mănânce nimeni din sudoarea, bunioară, a unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân". Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor? Ei, aş!
Unde este Rica Venturiano cu al lui "Angel radios"? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!
Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis "Titircă Inimă-rea" e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile.

Se face Capitală până la matale la Ploieşti , numa' borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică.

Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat, deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu', din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri morale şi cinste, care va să zică.
Madalin Voicu vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un de-al lor care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş'opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?...

Altminteri e "criză teribilă, monşer". Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica "Năpasta", promisiunilor guvernului schiţa "1 aprilie", Justiţiei "Lanţul slăbiciunilor", vieţii noastre politice - "D-ale carnavalului", scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este "Scrisoarea pierdută", iar viitorul nostru poate fi asemuit cu "O noapte furtunoasă". Bravos naţiune! Egzistă nişte unii care zice că suntem "Ţara lui Caragiale". Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau parfum.

Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic.

În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o să murim în Becalia!
Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!
Un matze-fripte, coate-goale,
Ce-i este dor de matale !..