vineri, 30 noiembrie 2018

MI - E MILĂ ,MAICĂ ROMÂNIE

AU TRECUT ROMÂNII ,MUNTII - de Preot Sorin Croitoru



”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

joi, 29 noiembrie 2018

NU -TI TRĂDA ,ROMÂNE TARA versuri :Eliana Popa




Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

miercuri, 28 noiembrie 2018

NU-ȚI TRĂDA, ROMÂNE, ȚARA !


( de Eliana Popa)

Nu-ți trăda, române , tara pentru-o pungă de arginți,
Nici credința nu ți-o vinde...neamul tău e neam de sfinți !
Au murit cu demnitate , n-au plecat grumazul jos
N-au vândut un colt de brazdă, nici pe Domnul Sfânt Hristos !


Nu-ți trăda ,române, neamul, nu te rușina sa spui:
,, - Sunt român! Si-n lumea asta, ca românul altul nu-i "
Noi aici am stat de veacuri, neclintiți precum Carpații
Însă , astăzi multi plecat-am și la noi venit-au alții !

De ar fi să-nvie Ștefan...Țepeș..Mircea cel Bătrân
N-ar mai ști ce-i româneste, n-ar mai ști care-i român
Că nici limba strămoșească nu mai știm a o vorbi
Pe ogoare creste iarba, plugu-ncepe-a ruginii !

Au murit lăsând o țară, ca un colt de paradis
Au lăsat un testament pentru noi cu sânge scris
Și-au avut ca martori cerul și pe Bunul Dumnezeu
Și nădejdea că românul, doar român va fi mereu !

Și o cere Domnul Sfântul de la noi, la Judecată
Sângele lui Brâncoveanu vărsat la Înalta Poartă
Sângele ce-a curs de veacuri in Pocalul lui Hristos
Este sfântă mărturie că ei au murit frumos !

De aceea ia aminte cât mai ai ceva în ființă ,
Cât mai ai un strop de vlagă și o boabă de credință ,
Nu lăsa pământul ăsta și nici Legea strămoșească ,
Stai ca mumtele-n furtună ! ROMÂNIA SĂ TRĂIASCĂ !

Sursa foto : Facebook

marți, 27 noiembrie 2018

O BUNICĂ SI O COPILĂ - Versuri Eliana Popa

O BUNICĂ SI O COPILĂ - Versuri Eliana Popa

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


duminică, 25 noiembrie 2018

Fii om



"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Gara din Tulcea - cu preot Ioan



”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Copaci năpăditi de vâsc - cu preot Ioan




Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

vineri, 23 noiembrie 2018

Uită-mă.




În fața unei uşi bisericeşti
Un copilaș privește-o lumânare
Cu ochii trişti, flămând şi despuiat
Nu vrea prea mult, doar ceva de mâncare

O damă îl privește încruntată
În timp ce clopotele bat intens
Pe uşă se înghesuie-o mulțime
Iar aerul devine tot mai dens

Retras în colţul lui - neînsemnat
Copilul le zâmbeşte cu mirare
Dar încruntaţi, cu aere de sfinţi
Înspre altar se-dreaptă fiecare

Se cântă psalmi, si cântece străvechi
Un preot spre mulţime cadenţează
În timp ce mii de cruci se încropesc
Să scoată-un of, copilul nu cutează

Cu toții îl slăvesc pe Dumnezeu
În timp ce speră îndârjiți la nemurire
Dar sufletele-s apăsate-atât de greu
De veșnicele țeluri de mărire

Din usă, copilașul îi privește
Pe masa-întinsă, zeci de colăcei
Sărac de mic, de bine neștiind
Nu prea-nţelege el, ce e cu ei…

Un om cu-înfăţişare de ascet
Se duce iute ca să-l scoată-afară
Cu sufletu-ncărcat de îndoieli
Copilu-un colăcel ar vrea să ceară

Dar nimănui nu-i pasă de copil
Nu prea-nţeleg ce-nseamnă aţi fi foame
Şi-n timp ce corul cântă despre sfinţi
Plesnesc de invidie două dame

Acestea au zărit o fufalină
C-o rochie stilată, cu dichis
Şi-atuncea, ofuscate şi-nțepate
Spre usă se-ndreptară-n pas întins

Copilul vru să pună o-ntrebare
Dar cea roșcată îl bruscă cu ură
"Vai ce de hoţi mai sunt în astă ţară
Că văd că şi-n biserici vin și fură"

Nedumerit, copilul se încruntă
Din lumânări, se scurge-n tavă, seu
"Off, draga mea, ce crunt mai e în lume
Aceşti tâlhari, n-au nici un Dumnezeu!"…

În fața unei uşi bisericeşti
Un copilaș cerşeşte de mâncare
Dar ”credincioșii” de-asta ”nu au timp”
Sunt cruzi și lași… dar nu vezi remușcare…

Sandu Cătinean din Bonţida
"Cel care vine din brazi"

Mai multă miscare...


luni, 19 noiembrie 2018

Bunicul




Pe poteca șerpuită străjuită de salcâmi,
Un bunic și o fetiță merg, ținându-se de mâini.
Într-o mână moșul duce a sa coasă istovită,
Cu cealaltă-și ocrotește nepoțica cea iubită.

Merg, se-opresc și iarăși merg povestind de câte-n lună,
Moșul râde, fata-i spune o poveste cu o zână.
La răscruce se opresc ca să-și odihnească trupul,
Până-acasă mai e mult, tot pe drum i-a prins apusul.

Istovit e bunicuțul. A cosit întreaga zi,
Iar fetița l-a urmat căutând fluturi zglobii
Ori maci roșii, albăstrele, dediței și păpădie.
Flori acuma poartă moșul, mândru foc, la pălărie!

Fata-i mângâie obrajii vlăguiți de anii grei,
Lacrimi multe și sudoare au tot curs în timp pe ei....
A avut copii bătrânul...mulți. Puțini i-au mai rămas...
Moartea și-a luat tributul...Doamne, câte a mai tras!

Acum fii-s domni cu carte și-s plecați pe la oraș,
Nepoțica asta mică este tot ce i-a rămas...
Ea le umple bătrânețea cu povești și bucurii
Și le astâmpără dorul lăsat dar, de-ai lor copii.

O privește cu iubire și o mângâie cu drag...
Noaptea se așază-n zare...bunicuța stă pe prag.
Îi așteaptă și zâmbește, ia buchetul cel de flori,
Ce-l întinde nepoțica cu bujori în obrăjori.

Cu-n buchet de flori de câmp și-o nepoțică frumoasă,
Bunicuții de poveste se întorc zâmbind în casă...
Timpu-n urma lor se-nchide...casa –acum n-o mai găsești....
Draga mea copilărie, te-ai ascuns! Pe unde ești?

Ai rămas pe deal cu flori ori prin iarba-abia cosită?
Te-ai ascuns în margarete ori pe-a timpului aripă?
Azi culeg din câmpuri maci, dediței și păpădie,
Tare-aș vrea să pot să pun flori, tataii-n pălărie...

Cu picioarele desculțe calc în urma lor pierdută.
Le simt sufletele bune mângâind tâmpla-mi căruntă.
Pe poteca șerpuită cu salcâmi cu flori celeste,
Trece-a mea copilărie cu bunicii din poveste.

Poezie: Munteanu Gabriela
În fotografie: Constantin and Elena

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Lacrima de mamă




Cănd rămăne singurică ,fără nici un ajutor ,
O măicuță -și pune nada -n ajutorul sfinților !
Cu palmele -'mpreunate îl roagă pe Dumnezeu,
Să n-o lase de povară ,s- o ajute, cănd e greu !
Pruncii au plecat în lume ,căutăndu-i vieții rostul ,
Pentru ei sărmana mamă, plănge , spunănd : Tatăl nostru !
Coboară din cer toți sfinții ,pomenindu-i rănd pe rănd ,
Rugăciunea stăpănește toată viața-al mamei gând !
Cănd au fost micuți ,acasă ,se ruga să-i crească mari ,
Iar acuma vrea să- i știe precum muntele de tari !
Sănătoși,voioși ,cu stare ,să nu pățească nimic ,
Pentru orice mamă pruncul va rămăne veșnic mic !
Căteodată ,atunci când dorul ,
Peste suflet o apasă ,îl intreabă rugătoare :Puiule ,cănd vi acasă ?
Și de vine, nu mai știe, ce să-i facă ,ce să-i dea ,
Fericirea ei o știe și apa de la cișmea!
Însă sunt in lume mame ,care nu -și stămpără dorul ,
Căci plecănd in lumea largă ,a uitat de ea odorul !
Si privește biata mamă pe ulița satului ,
Doară- doară i se-arată chipul așteptatului !
Și se simte părăsită ,singură în neputință ,
Singura ei alinare este bruma de credință !
Uneori trec ani, și pruncii uită de unde-au plecat ,
Și atunci sufletul mamei ,de-'ndoieli e sfășiat !
Se găndește c-o să moară ,n-are cine s-o i groape ,
Și o lacrimă amară se strecoară printre pleoape !
Unde a greșit sărmana ?Cu ce nu te-a răsfătat ?
Se întreabă-n găndul ei ,
Oare pruncul m-a uitat ?
S-a răcit ?E prins cu treburi ?Se frămăntă de cu zori ,
Oare va venii acasă in aceste sărbători ?
A fost
Paștele ,Crăciunul ,au trecut și n-a venit ,
Plănge sufletul măicuței de nimenea oblojit !
Lacrima de mamă arde !Am simtit pe pielea mea !
Când din suflet se desprinde ,și se frânge de podea !
Cine are ochi să vadă !
Cine vede să audă !
Lacrima mamei te arde ,chiar de tu gandești că-i udă !
Vei ajunge vremuri aspre !Ai s-ajungi și tu ca ea ,
Chiar de mama ta se roagă,și nici un rău nu ți-ar vrea !
Toți îmbătrănim copile !
Nu suntem nemuritori !
Vrei s-ajungi și tu ca alții,
la morminți să-i aduci flori ?
Dacă mama ta trăiește ,
calcă -i pragul căt de des ,
Căci din rugile măicuței a crescut iarba pe șes !
Amintește-ți de pruncie ,poveștile ce s-au spus ,
Fiecare viată are un răsărit, și-un apus !
Zilele sunt numărate !
Nimeni șirul lor nu-l știe !
Vino pruncule acasă ,căt mai este mama vie !
Autor
Ciabrun Marusia

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Deșteaptă-te, române,


Deșteaptă-te, române, acum, cât mai e vreme
Nu aștepta să vie semnalul prea târziu
Nu simti cum fiu-ți plânge, cum mama-n brațe-ți geme?
Purifică-ti destinul, acum cât mai esti viu!

Deșteaptă-te, române, din somn si indolență
Ti-e moartea mai aproape și nu-i un simplu joc
Caci crizei mondiale nu poți să-i ceri clemență
Iar pâinea ce dispare nimic n-o pune-n loc

Deșteaptă-te, române, din prea comoda lene
Grânarul Europei ai fost cândva. Mai știi?
Acum ai rol de paria pe ale lumii scene
Când fi-vei iarăși rege? Te-aștept să reînvii!

”Acum ori niciodata” e-un ultimatum groaznic
Caci, iată, din pacate e si adevarat
Strainii vin să facă în țara noastră praznic
Si ne aruncă resturi prea greu de digerat

Ridică-te, române, prin muncă și cultură
Nu astepta pomană sau sfaturi de la proști
Mihai, Ștefan, Corvine muriră si tăcură
Nu vin sa te salveze cu niciun fel de oști

Deșteaptă-te, române, cu Bunul Simț pe steaguri
Cu Patria în suflet, Familia în gând
Să trecem cu mândrie istoricele praguri
Cu Tricolorul sacru deasupra fluturând!

Telefon peste moarte



În lumea numelor străine,
Mă simt, şi eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine 
Şi n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata
Și în necunoscut mă zbat,
Îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă
Şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.

Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar ştiu că mort e cel ce moare
şi nu mai vine înapoi.

Şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desfiinţat demult.

Şi, dacă o să ţinem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.



vineri, 9 noiembrie 2018

De unde provine numele judetelor...

De unde provin numele judeţelor din România: explicaţiile controversate ale savanţilor pentru originile denumirilor


Numele „judeţ”, care desemnează o împărţire teritorială şi administrativă, datează din secolul al XIV-lea, fiind de origine slavonă, spun istoricii. A fost folosit cel mai adesea în Ţara Românească, în timp ce în Moldova termenul sinonim era „ţinut”, iar în Transilvania „comitat” sau „district” şi „scaun” pentru regiunile cu populaţie săsească şi secuiască. În Ţara Românească cele mai multe judeţe s-au format de-a lungul râurilor, care le-au dat şi numele. În Ardeal şi Moldova, cele mai multe dintre judeţe au primit numele unor centre urbane sau cetăţi.
Iată explicaţia numelor judeţelor României, din cele mai vechi timpuri.
Alba – vechiul Bălgrad
Numele judeţului reprezintă o traducere a slavului „Bălgrad”, numele din trecut al cetăţii, care însemna „Cetatea Albă”.
Arad – nume vechi, necunoscut
Arad şi-a luat numele de la cetatea Arad (Orod), atestată din 1132. Poate fi numele unei persoane, susţin istoricii.
 
Argeş – vechiul Argessos
Numele judeţului Argeş provine de la râul Argeş. „Vechiul judeţ al Argeşului îşi ia numele de la apa care îl străbate în lung, iar numele apei pare a fi o veche moştenire dacică, dacă emendaţia istoricului Vasile Pârvan, Argessos pentru Ordessos al lui Herodot, e exactă”, scria istoricul Constantin Giurescu, în volumul „Istoria României”.  Argessos ar fi însemnat strălucitor sau auriu.
 
Bacău - călău
Numele judeţului Bacău, dat de la oraşul Bacău, provine din maghiarul „bako”, tradus în „călău”, potrivit unor istorici.
Bihor – origine controversată
Numele judeţului Bihor este de origine slavă şi română, potrivit istoricului Constantin Giurescu. Ar fi derivat din sârbeşte (vihor - volbură), dar e posibilă şi o etimologie traco-dacică, după numele vechii cetăţi Biharea.
Bistriţa – apă repede
Originea numelui judeţului Bistriţa Năsăud este slavă, susţin istoricii. Numele Bistriţa provine de la râul care înseamnă „apă repede“.
Botoşani – nume de boier
Numele judeţului Botoşani se trage de la cel al târgului medieval Botoşani şi al unui boier pe nume Botaş, care a trăit pe aceste meleaguri.

Braşov – nume de apă
Unii istorici spun că Braşovul a fost numit după un râu cu acelaşi nume. Fluvium Brassou este atestat într-un document din 1360. Cronicarul Radu Tempea afirma că „Braşovul s-a numit pe numele apei ce-i zice Braşovia”.
Brăila
Brăila îşi trage numele de la oraşul Brăila. Ar fi fost un nume propriu cu origini străvechi, asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. „El se datoreşte vreunui Brăilă (Braie)”, scria Constantin Giurescu.
Bucureşti – de la ciobanul Bucur
Istoria Bucureştiului porneşte de la stâna ciobanului Bucur, care, dorind să se apere de otomani, îşi clădeşte pe malul Dâmboviţei o cetate şi o biserică. Câteva sute de ani mai târziu, datorită creşterii economice şi demografice a populaţiei din acea vreme, devine cetatea de scaun a domitorului Tării Româneşti.
Buzău
Numele judeţului Buzău provine de la râul Buzău. Unii istorici susţin că numele său are origini dacice.
Caraş-Severin
Numele Severin are origini slave şi înseamnă „de la miazănoapte”, scria Constantin Giurescu. Unele etomologii susţin că numele Caraş provine din cuvântul sârbo-croat kraş, ceea ce înseamnă zonă calcaroasă. Alţii spun că vine de la râul Caraş. În limba turcă termenul kara înseamnă negru.
Călăraşi – locul călăreţilor
Denumirea de Călăraşi are două cauze posibile: prima ar fi că punctul de trecere din Imperiul Otoman în Ţara Românească era păzit de o căpitănie de călăreţi, iar alta ar fi preluare prin extensie a denumirii satului Călăraşii Vechi, deoarece din acel sat şi din oraş erau recrutaţi pentru armată cei mai buni călăreţi.
Cluj - Clus
Cluj s-a format în jurul castrului sau cetăţii Cluj (Clus), ar fi de origine slavo – română, iar unii istorici susţinând că numele provine de la un nume de persoană Cluş.
Constanţa – cu origini împărăteşti
Numele Constanţei provine de la cel al împăratului bizantin Constantin cel Mare (306-337). Sub stăpânirea romană, vechea cetate grecească Tomis de la malul mării a primit numele Constantiana (Constanţia), după sora domnitorului. De altfel, Constantin cel Mare şi-a botezat după el 4 dintre cei 6 copii. Cele două fiice ale sale au fost numite Constantiana şi Helena (după mama împăratului).
Covasna însemna acrişor
Numele judeţului Covasna are origini slavone. Cvaz însemna acrişor, referitor la gustul apelor minerale din zonă.
Dâmboviţa – de la dâmb
Numele judeţului provine de la râul Dâmboviţa. „Dâmboviţa vine de la vechiul slav dâmb, care însemna copac sau stejar. În limba bulgară dâmbovo este locul unde cresc stejari. Dâmboviţa înseamnă deci apă ce curge prin păduri de stejar”, scria Constantin C. Giurescu.
Dolj – Jiul de jos
Numele judeţului Doj înseamnă Jiul de jos şi provine din limba slavă. Potrivit filologului Bogdan P. Hasdeu, cuvântele Jiu şi Jelţ însemnau pârâu. „Jelţ, această caracteristică denumire curat olteană a păraielor, pe care în deşert o veţi căuta în restul Munteniei, în Ardeal sau în Moldova, ne oferă o formă modernizată a cuvântului. Nu mai departe decît în secolul XVI se zicea încă jilţ, pe când tot atunci Jiul se chema Jil”, afirma academicianul Bogdan Petriceicu Haşdeu.
Galaţi – nume celtic
Nnumelui Galaţi i se atribuie o origine celtică, potrivit unor autori precum Cezar Bolliac, Ion Ghica, Ion Heliade Rădulescu. Nicolae Iorga a legat etimologia denumirii de migraţia celţilor.
Giurgiu – nume italian
Giurgiu ar avea o denumire cu rezonanţă italiană. Se spunea că Giurgiu ar fi fost fondat de genovezi, care i-ar fi dat numele de San Giorgio („Sfântul Gheorghe”) după protectorul actualului oraş italian Genova. O altă ipoteză privind originea sa indică faptul că Giurgiu provine de la numele unui cioban care ar fi avut o turmă de oi în zonă însă aceasta n-ar fi decât o legendă.
Gorj - Jiul de Sus
Numele judeţului Gorj, scăldat de apele Jiului, înseamnă Jiul de sus, fiind de origine slavă.
Harghita
Originea cuvântului Harghita ar proveni din  har ("deal" sau "munte" în limbile semitice şi turcice).
Ialomiţa
Numele provine de la râul Ialomiţa. „Ialov în slavoneşte înseamnă neroditor, nelucrat, de aici s-a format numele Ialovniţa, adică apă ce străbate locuri neroditoare, nelucrate, Bărăganul!”, informa autorul volumelor „Istoria României”.
Iaşi - ţinutul alanilor
Numele judeţului Iaşi este străvechi şi controversat. „Iaşi poartă un nume străvechiu, acela al alanilor, cărora ruşii le-au zis Asi sau Iaşi. Alanii au fost un popor de origine iraniană, ca sciţii şi sarmaţii şi au locuit în nordul Mării Negre şi în Moldova”, scria Constantn Giurescu.
Ilfov - ariniş
Ilfovul are origini slave, în trecut fiind numit şi Elfov. „Elha, în vechea slavă, însemna arin. Elhov este, deci, ţinut cu arini, ariniş”, informa academicianul Constantin C. Giurescu.
Hunedoara – origini controversate
Hunedoara este menţionat pentru prima dată în 1276 şi-a luat numele de la cetatea Hunyad (Hungnod). Una dintre ipotezele susţinute de istorici este că numele Hunedoara provine dintr-un nume propriu maghiar, Hunyad. El este compus din atopronimul Hunyad la care care este alăturat “vár”, ceea ce înseamnă cetate în limba maghiară.
Maramureş - Mureşul Marei
Numele judeţului Maramureş vine de la apa Maramureşului, care în documentele din secolul al XIV-lea era numită „fluvium Maramorosii”. Unii istorici susţin că originea sa este străveche, provevind de la râul Mureş (Maris) şi poate fi tradusă „Mureşul Marei”.
Mehedinţi
Numele judeţului Mehedinţi însemna „cei de la Mehadia, Mehedia”, sufixul arătând locul.
Mureş – vechiul Maris
Numele judeţului Mureş provine, cel mai probabil, de la cuvântul Maris, termen menţionat încă din Antichitate pentru râul care îl traversează. Mureş era cunoscut în Antichitate sub numele Maris şi ar fi însemnat hotar, în limba scitică, potrivit istoricului Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Neamţ - mut
Neamţ, numit după târgul sau cetatea Neamţulu, are origini slave. Ar fi însemnat „mut”, un nume pe care slavii l-ar fi dat germanilor a căror limbă nu o înţelegeau.
Olt - Alutus
Numele provine de la râul Olt. Oltul era cunoscut sub numele de Alutus, încă din secolul III î. Hr., scria academicianul Bogdan Petriceicu Hasdeu. „Anteroman şi chiar antetracic, deoarece pe la anul 250 înainte de Crist, când citim deja pe Alutus în poetul roman Neviu, în munţii Ţărei Româneşti locuia încă neamul scitic al agatîrşilor, dacii lui Berebist pătrunzînd aci abia sub Cezar, să ne întrebăm acuma: ce însemnează cuvîntul Olt? Cel întîi cunoscut din toate metalele – zice un chimist – a fost aurul. La sciţi aurul chemîndu-se alt, acelaşi termen pentru acelaşi lucru cată să fi avut şi agatîrşii. Iacă de unde provine anticul nume anteroman şi antedacic al porţiunii superioare a Oltului: Alutus”, scria istoricul.
Prahova - de la praf
Numele provine de la râul Prahova. Şi el este de origine slavă, spun istoricii. „Prah a dat în româneşte praf. Prahova în bulgară înseamnă loc prăfos sau râul ale cărui maluri au praf, au nisip fin”, scria istoricul C. Giurescu.
Sălaj
Judeţul Sălaj a fost înfiinţat la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe locul comitatelor Solnocul de mijloc şi Crasna. Numele are origini maghiare, însemnând aşezare.
Satu Mare - Sătmar
Numele ar avea origini germane, potrivit unor autori, fiind derivat de la Satmar, care, la rândul lui, provine de la numele Zothmar, căpetenia coloniştilor germani aduşi de regina Gisella în secolul al XI-lea.
Sibiu – nume latinesc
Numele judeţului vine din latinescul Cibiensis – Cibinium, iar denumirea judeţului are aproape 1.000 de ani. Judeţul a preluat actualul nume după marea unire din 1918. ”Denumirea are aproape 1.000 de ani.
Suceava - nume slavon
Numele judeţului Suceava provine din limba slavă şi ar fi însemnat „sinuos, cu cotituri, încovoiat”, scrie istoricul Constantin Giurescu.
Teleorman - origine cumană
Numele judeţului provine fie din limba turcă, fie de la cumani sau pecengi (popoare seminomade provenite din Asia) , potrivit istoricilor. „Numele însuşi de Teleorman înseamnă în vechea turcă pădure mare sau pădure nebună, o dovadă de codri cei întinşi care acopereau odinioară ţinutul Teleormanului şi care astăzi au fost tăiaţi aproape în întregime”, scria istoricul Constantin Giurescu.
Timiş - Tibiscus
Numele judeţului Timiş provine de la râul Timiş, menţionat în Antichitate ca Tibissus. Conform dicţionarului etimologic al lui Kiss Lajos, probabil că numele râului vine din limba dacă: thibh-isjo (în traducere mlaştinos). La sosirea slavilor de nord, acest cuvânt a fost folosit ca şi Tamiş. Acesta a fost preluat de maghiari prin Temes, ne germani prin Temesch şi de români prin Timiş. În perioada romană Timişul a fost numit Tibisis sau Tibiscus.
Tulcea
Numele judeţului Tulcea este de origine turcă, scria istoricul Constantin Giurescu, care o compară cu denumirea oraşului Tulcin din Transnistria.
Vaslui - şinutul pădurilor
Alexandru Philippide susţinea că originea denumirii „Vaslui“ este cumană. Rădăcina „vas“ ar însemna „zonă împădurită“, deci Vasluiul însemna pentru cumani „râul care curge între păduri“.
Vâlcea - ţinutul lupilor
Vâlcea îşi are originea, potrivit unor istorici, dintr-o veche denumire slavă „valk”, ce ar fi însemnat „lup”. Astfel judeţul ar desemna ţinutul sau ţara lupilor. Alţi cercetători au susţinut că Vâlcea şi-ar fi avut originea de la numele unui cneaz medieval al zonei, Farcaş, care în maghiară ar semna, de asemenea, lup.
Vrancea - ţara corbilor
Numele judeţului Vrancea are orgine slavă şi înseamnă „ţara corbilor” sau „ţara neagră” pentru pădurile de brad.  Inseamna
Judeţe dispărute
În regiunea Moldovei au mai existat judeţele: Putna, care însemna în limba slavă „drum”, judeţul Agiud, de la târgul Agiudului, Trotuş, de la râul Trotuş, Tecuci, cu nume de origine slavă, însemnând „a curge”, Covurlui, cu nume de origine cumană sau pecengă, ţinutul Horncei, judeţul Bârlad, cu nume de origini slava însemnând băţ, Tutova, cu nume slav, însemnând mură sau ţinutul murelor, ţinutul Făcliu, cu nume de origine cumană sau pecengă care ar fi însemnat barcagiu. Au mai fost ţinuturile Roman, Cârligăturii, Hărlău, Dorohoi, Hotin, Ţeţinei, Soroca, Lăpişna, Tighia, Ciubăriciul, Tigheciului.
În Transilvania, în secolele trecute, au fost menţionate comitatele Odorhei, Trei Scaune, Târnava Mare, Târnava Mică. Solnocul de mijloc şi Crasna au fost două comitate, în actualul ţinut al Sălajului. Au mai existat comitatele Dăbâca şi Someş, Turda, Cenad, Severin. De asemenea comitatul Rodna, nume slav care însemna „metalic”. Fostul comitat Făgăraş şi-a primit numele de la localitatea Făgăraş, pomenită în 1291 sub numele Forgos. Cuvântul „fag” ar fi fost la originea toponimului. Comitatul Zarand avea nume de origine iraniană sau scitică, susţinea istoricul Constantin Giurescu, termenul însemnând „aur”.
În Ţara Românească au mai existat judeţele Romanaţi, Jaleşului, Motrului şi judeţul de Baltă, dar şi judeţul Gilortului, de la râul cu acelaşi nume. În estul judeţului Argeş a existat judeţul Pădureţ şi judeţul Muscel. Între judeţele Prahova şi Buzău a existat până în secolul al XIX-lea, judeţul Săcuieni (Saac). A mai existat judeţul Râmnic, al cărui nume provine de la apa care îl străbătea, având, de asemenea, origini slave. De asemenea, a fost menţionat judeţul Vlaşca (Ţara Vlahilor, în limba slavă).

Vă recomandăm să citiţi şi:

joi, 8 noiembrie 2018

DEMISIE



Subsemnatul Dan Stresatu, vă aduc la cunoştinţă
O intenţie mai veche, o teribilă dorinţă,
De a-mi da, irevocabil, azi, demisia deplin
Din menirea şi din rangul de adult, ce îl deţin.
Funcţia pe care astăzi subsemnatul o ocupă,
Mi se pare prea stresantă, vrednică de prima grupă;
De când sunt adult, spun sincer, nu mai am în suflet tihnă,
Nu mai am nici timp, nici pace, nici astâmpăr, nici odihnă.
După ce analizat-am cum mă aflu de o vreme,
Situaţia stresantă, nesfârşitele probleme,
Ce mi le oferă zilnic împovărătorul rang,
Hotărât sunt ca dintr-însul eu acum să mă retrag
Şi voiesc, cu insistenţă, să preiau, dar mintenaş,
Atribuţiile simple ale unui copilaş,
Ce le-ndeplineam odată cu atâta iscusinţă
Şi la care renunţat-am cu prea multă uşurinţă.
Vreau să desenez cu creta colorată, iar, pe stradă,
Sau să fac pe ulicioară un om mare de zăpadă;
Să nu-mi pese de adulţii care trec în mare grabă
Spre serviciu, sau spre piaţă, sau spre altă nouă treabă.
Vreau să merg cu trotineta "tituind" pe trotuare
Şi să nu mai stau în trafic enervat la semafoare;
Să nu mă intereseze, pentru anul următor,
Cât mai e asigurarea pentru vechiul meu motor;
Vreau să cred că,-n toată lumea, bombonelele Tic-tac
Sunt mai bune decât banii, care n-au pe dânşii mac;
Vreau să cred, precum odată, că e totul gratuit
Sau că nu-i mai scump eclerul decât băţul de chibrit.
Vreau să stau întins la umbra unui arbore stufos
Cu-n pahar de suc în mână, stând pe spate tacticos;
Să privesc la norii care nu voiesc să se oprească
Şi să-ntreb: De ce adulţii nu au timp să îi privească?
Vreau să mă întorc la vremea, când mă bucuram de viaţă
Şi-i sorbeam cu lăcomie minunata ei dulceaţă,
Când a mamei voce caldă mă chema de pe maidane
Să vin repede la masă, fără să mă plâng de foame.
M-am maturizat cam iute, m-a trezit de-odată mare;
Cred că e, cu siguranţă, un abuz şi-mi cer iertare!
Am ajuns să aflu, iată, de războaie şi de drame,
De justiţie coruptă, de copii murind de foame;
Am aflat de vrajbă, ură, prostituţie, avorturi,
Şi de mame criminale, de partaje şi divorţuri,
De ciudata şi parşiva educaţie atee,
De căsătorii de probă şi de droguri în licee;
Am aflat că sunt biserici, ce au clerici cam ciudaţi,
Unde se oficiază cununii între bărbaţi.
Am aflat că sunt în lume oameni fără Dumnezeu,
Ce-şi pun coarne, şi pecete, şi se-nchină celui rău.
Vreau să mă întorc la vremea, când făceam cu grijă tema
Şi la orice disciplină singur rezolvam problema;
Când citeam cu sârguinţă, zilnic, lecţiile toate
Şi nu aşteptam ca net-ul să îmi facă referate;
Vreau s-aud un cor de strană, să privesc trecând fanfare,
Şi nu televiziunea cu emisiuni bizare.
Nu mai vreau nici ştiri cu bombe, terorişti, scumpiri, reclame,
Violenţă, desfrânare şi căderi de avioane.
Vreau să mă întorc la vremea, când, copiii, din tot satul,
Nu ştiau ce este moda, nu ştiau ce e păcatul;
Când mămicile, în taină, le citeau din Sfânta Carte
Şi nu-şi adormeau copiii cu desene animate.
Vreau să cred din nou că omul e creat de Dumnezeu,
Cum m-a învăţat mămica, nu profesorul ateu;
Vreau să cred din nou că Moşul îmi aduce jucării,
Şi nu tata, cum aflat-am, mai târziu, de la copii.
Vă asigur că în cazul când voi fi, de-un oarecare,
Întrebat: Ce te vei face, când vei fi, copile, mare?
N-am să mă mai bâlbâi iară, încurcat, timid, umil,
Ci voi spune cu tărie: Vreau să fiu mereu copil!
Aşadar, vă spun din suflet, că vreau să retrogradez!
Şi-aţi aflat ce argumente am să demisionez
Din copleşitoarea treaptă de adult, ce o ocup
De atâţia ani în care, zilnic, am strigat heirup.
Ştiu că nu e cu putinţă să retrogradez total,
Să devin copil la suflet şi trupeşte, integral,
Însă fără doar şi poate, vreau în orice chip şi stil,
Ca de-acuma înainte să am suflet de copil.

joi, 1 noiembrie 2018

Vesnică pomenire

· 
În noaptea asta îngerii, cu -aripe de arginți ,
Coboară dănțuind ,pe mărgini de morminți !
Sub lespedea tăcută ,de frunze ruginii ,
Așteaptă în tăcere creștine să învi.
Sî ard lumanărele ,-n candele curge ceara ,
Te odihnește suflet ,destul ai dus povara .
E vremea s-odihnești ,pe pleduri de visare ,
In pacea lui Hristos,în milă și iertare !
Închis este mormântul,spre lume n-are geamuri ,
Te pomenesc cu dor ,prieteni dragi ,și neamuri !
Aduc câte-o candelă ,cum pot ,din vreme -n vreme ,
Și-ti pun la căpătâi duioase crizanteme !
Iertat să fi ! Iertarea se cere pentru tine ,
Din pieptul celor vii ,răzbat adănci suspine !
Și frunza îngălbenită e martoră mereu ,
Că moartea e o punte , spre Tatăl Dumnezeu !
S-a tămaiat mormântul ,pricesnele s-au spus ,
Tu suflet odihnește ,la pieptul lui Isus !
Ne-om intălnii cu toții,ne vom vedea, la față,
Căci moartea este somnul ,trezirii către Viață !
Autor
Ciabrun Marusia
Veșnică pomenire tuturor sufletelor !
Dumnezeu să-i ierte !

cod

Postări populare

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog