De unde provin numele judeţelor din România: explicaţiile controversate ale savanţilor pentru originile denumirilor
Numele „judeţ”, care desemnează o împărţire teritorială şi administrativă, datează din secolul al XIV-lea, fiind de origine slavonă, spun istoricii. A fost folosit cel mai adesea în Ţara Românească, în timp ce în Moldova termenul sinonim era „ţinut”, iar în Transilvania „comitat” sau „district” şi „scaun” pentru regiunile cu populaţie săsească şi secuiască. În Ţara Românească cele mai multe judeţe s-au format de-a lungul râurilor, care le-au dat şi numele. În Ardeal şi Moldova, cele mai multe dintre judeţe au primit numele unor centre urbane sau cetăţi.
Iată explicaţia numelor judeţelor României, din cele mai vechi timpuri.
Alba – vechiul Bălgrad
Numele judeţului reprezintă o traducere a slavului „Bălgrad”, numele din trecut al cetăţii, care însemna „Cetatea Albă”.
Arad – nume vechi, necunoscut
Arad şi-a luat numele de la cetatea Arad (Orod), atestată din 1132. Poate fi numele unei persoane, susţin istoricii.
Argeş – vechiul Argessos
Numele judeţului Argeş provine de la râul Argeş. „Vechiul judeţ al Argeşului îşi ia numele de la apa care îl străbate în lung, iar numele apei pare a fi o veche moştenire dacică, dacă emendaţia istoricului Vasile Pârvan, Argessos pentru Ordessos al lui Herodot, e exactă”, scria istoricul Constantin Giurescu, în volumul „Istoria României”. Argessos ar fi însemnat strălucitor sau auriu.
Bacău - călău
Numele judeţului Bacău, dat de la oraşul Bacău, provine din maghiarul „bako”, tradus în „călău”, potrivit unor istorici.
Bihor – origine controversată
Numele judeţului Bihor este de origine slavă şi română, potrivit istoricului Constantin Giurescu. Ar fi derivat din sârbeşte (vihor - volbură), dar e posibilă şi o etimologie traco-dacică, după numele vechii cetăţi Biharea.
Bistriţa – apă repede
Originea numelui judeţului Bistriţa Năsăud este slavă, susţin istoricii. Numele Bistriţa provine de la râul care înseamnă „apă repede“.
Botoşani – nume de boier
Numele judeţului Botoşani se trage de la cel al târgului medieval Botoşani şi al unui boier pe nume Botaş, care a trăit pe aceste meleaguri.
Braşov – nume de apă
Unii istorici spun că Braşovul a fost numit după un râu cu acelaşi nume. Fluvium Brassou este atestat într-un document din 1360. Cronicarul Radu Tempea afirma că „Braşovul s-a numit pe numele apei ce-i zice Braşovia”.
Brăila
Brăila îşi trage numele de la oraşul Brăila. Ar fi fost un nume propriu cu origini străvechi, asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. „El se datoreşte vreunui Brăilă (Braie)”, scria Constantin Giurescu.
Bucureşti – de la ciobanul Bucur
Istoria Bucureştiului porneşte de la stâna ciobanului Bucur, care, dorind să se apere de otomani, îşi clădeşte pe malul Dâmboviţei o cetate şi o biserică. Câteva sute de ani mai târziu, datorită creşterii economice şi demografice a populaţiei din acea vreme, devine cetatea de scaun a domitorului Tării Româneşti.
Buzău
Numele judeţului Buzău provine de la râul Buzău. Unii istorici susţin că numele său are origini dacice.
Caraş-Severin
Numele Severin are origini slave şi înseamnă „de la miazănoapte”, scria Constantin Giurescu. Unele etomologii susţin că numele Caraş provine din cuvântul sârbo-croat kraş, ceea ce înseamnă zonă calcaroasă. Alţii spun că vine de la râul Caraş. În limba turcă termenul kara înseamnă negru.
Călăraşi – locul călăreţilorDenumirea de Călăraşi are două cauze posibile: prima ar fi că punctul de trecere din Imperiul Otoman în Ţara Românească era păzit de o căpitănie de călăreţi, iar alta ar fi preluare prin extensie a denumirii satului Călăraşii Vechi, deoarece din acel sat şi din oraş erau recrutaţi pentru armată cei mai buni călăreţi.
Cluj - Clus
Cluj s-a format în jurul castrului sau cetăţii Cluj (Clus), ar fi de origine slavo – română, iar unii istorici susţinând că numele provine de la un nume de persoană Cluş.
Constanţa – cu origini împărăteşti
Numele Constanţei provine de la cel al împăratului bizantin Constantin cel Mare (306-337). Sub stăpânirea romană, vechea cetate grecească Tomis de la malul mării a primit numele Constantiana (Constanţia), după sora domnitorului. De altfel, Constantin cel Mare şi-a botezat după el 4 dintre cei 6 copii. Cele două fiice ale sale au fost numite Constantiana şi Helena (după mama împăratului).
Covasna însemna acrişor
Numele judeţului Covasna are origini slavone. Cvaz însemna acrişor, referitor la gustul apelor minerale din zonă.
Dâmboviţa – de la dâmb
Numele judeţului provine de la râul Dâmboviţa. „Dâmboviţa vine de la vechiul slav dâmb, care însemna copac sau stejar. În limba bulgară dâmbovo este locul unde cresc stejari. Dâmboviţa înseamnă deci apă ce curge prin păduri de stejar”, scria Constantin C. Giurescu.
Dolj – Jiul de jos
Numele judeţului Doj înseamnă Jiul de jos şi provine din limba slavă. Potrivit filologului Bogdan P. Hasdeu, cuvântele Jiu şi Jelţ însemnau pârâu. „Jelţ, această caracteristică denumire curat olteană a păraielor, pe care în deşert o veţi căuta în restul Munteniei, în Ardeal sau în Moldova, ne oferă o formă modernizată a cuvântului. Nu mai departe decît în secolul XVI se zicea încă jilţ, pe când tot atunci Jiul se chema Jil”, afirma academicianul Bogdan Petriceicu Haşdeu.
Galaţi – nume celtic
Nnumelui Galaţi i se atribuie o origine celtică, potrivit unor autori precum Cezar Bolliac, Ion Ghica, Ion Heliade Rădulescu. Nicolae Iorga a legat etimologia denumirii de migraţia celţilor.
Giurgiu – nume italian
Giurgiu ar avea o denumire cu rezonanţă italiană. Se spunea că Giurgiu ar fi fost fondat de genovezi, care i-ar fi dat numele de San Giorgio („Sfântul Gheorghe”) după protectorul actualului oraş italian Genova. O altă ipoteză privind originea sa indică faptul că Giurgiu provine de la numele unui cioban care ar fi avut o turmă de oi în zonă însă aceasta n-ar fi decât o legendă.
Gorj - Jiul de Sus
Numele judeţului Gorj, scăldat de apele Jiului, înseamnă Jiul de sus, fiind de origine slavă.
Harghita
Originea cuvântului Harghita ar proveni din har ("deal" sau "munte" în limbile semitice şi turcice).
Ialomiţa
Numele provine de la râul Ialomiţa. „Ialov în slavoneşte înseamnă neroditor, nelucrat, de aici s-a format numele Ialovniţa, adică apă ce străbate locuri neroditoare, nelucrate, Bărăganul!”, informa autorul volumelor „Istoria României”.
Iaşi - ţinutul alanilor
Numele judeţului Iaşi este străvechi şi controversat. „Iaşi poartă un nume străvechiu, acela al alanilor, cărora ruşii le-au zis Asi sau Iaşi. Alanii au fost un popor de origine iraniană, ca sciţii şi sarmaţii şi au locuit în nordul Mării Negre şi în Moldova”, scria Constantn Giurescu.
Ilfov - ariniş
Ilfovul are origini slave, în trecut fiind numit şi Elfov. „Elha, în vechea slavă, însemna arin. Elhov este, deci, ţinut cu arini, ariniş”, informa academicianul Constantin C. Giurescu.
Hunedoara – origini controversate
Hunedoara este menţionat pentru prima dată în 1276 şi-a luat numele de la cetatea Hunyad (Hungnod). Una dintre ipotezele susţinute de istorici este că numele Hunedoara provine dintr-un nume propriu maghiar, Hunyad. El este compus din atopronimul Hunyad la care care este alăturat “vár”, ceea ce înseamnă cetate în limba maghiară.
Maramureş - Mureşul Marei
Numele judeţului Maramureş vine de la apa Maramureşului, care în documentele din secolul al XIV-lea era numită „fluvium Maramorosii”. Unii istorici susţin că originea sa este străveche, provevind de la râul Mureş (Maris) şi poate fi tradusă „Mureşul Marei”.
Mehedinţi
Numele judeţului Mehedinţi însemna „cei de la Mehadia, Mehedia”, sufixul arătând locul.
Mureş – vechiul Maris
Numele judeţului Mureş provine, cel mai probabil, de la cuvântul Maris, termen menţionat încă din Antichitate pentru râul care îl traversează. Mureş era cunoscut în Antichitate sub numele Maris şi ar fi însemnat hotar, în limba scitică, potrivit istoricului Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Neamţ - mut
Neamţ, numit după târgul sau cetatea Neamţulu, are origini slave. Ar fi însemnat „mut”, un nume pe care slavii l-ar fi dat germanilor a căror limbă nu o înţelegeau.
Olt - Alutus
Numele provine de la râul Olt. Oltul era cunoscut sub numele de Alutus, încă din secolul III î. Hr., scria academicianul Bogdan Petriceicu Hasdeu. „Anteroman şi chiar antetracic, deoarece pe la anul 250 înainte de Crist, când citim deja pe Alutus în poetul roman Neviu, în munţii Ţărei Româneşti locuia încă neamul scitic al agatîrşilor, dacii lui Berebist pătrunzînd aci abia sub Cezar, să ne întrebăm acuma: ce însemnează cuvîntul Olt? Cel întîi cunoscut din toate metalele – zice un chimist – a fost aurul. La sciţi aurul chemîndu-se alt, acelaşi termen pentru acelaşi lucru cată să fi avut şi agatîrşii. Iacă de unde provine anticul nume anteroman şi antedacic al porţiunii superioare a Oltului: Alutus”, scria istoricul.
Prahova - de la praf
Numele provine de la râul Prahova. Şi el este de origine slavă, spun istoricii. „Prah a dat în româneşte praf. Prahova în bulgară înseamnă loc prăfos sau râul ale cărui maluri au praf, au nisip fin”, scria istoricul C. Giurescu.
Sălaj
Judeţul Sălaj a fost înfiinţat la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe locul comitatelor Solnocul de mijloc şi Crasna. Numele are origini maghiare, însemnând aşezare.
Satu Mare - Sătmar
Numele ar avea origini germane, potrivit unor autori, fiind derivat de la Satmar, care, la rândul lui, provine de la numele Zothmar, căpetenia coloniştilor germani aduşi de regina Gisella în secolul al XI-lea.
Sibiu – nume latinesc
Numele judeţului vine din latinescul Cibiensis – Cibinium, iar denumirea judeţului are aproape 1.000 de ani. Judeţul a preluat actualul nume după marea unire din 1918. ”Denumirea are aproape 1.000 de ani.
Suceava - nume slavon
Numele judeţului Suceava provine din limba slavă şi ar fi însemnat „sinuos, cu cotituri, încovoiat”, scrie istoricul Constantin Giurescu.
Teleorman - origine cumană
Numele judeţului provine fie din limba turcă, fie de la cumani sau pecengi (popoare seminomade provenite din Asia) , potrivit istoricilor. „Numele însuşi de Teleorman înseamnă în vechea turcă pădure mare sau pădure nebună, o dovadă de codri cei întinşi care acopereau odinioară ţinutul Teleormanului şi care astăzi au fost tăiaţi aproape în întregime”, scria istoricul Constantin Giurescu.
Timiş - Tibiscus
Numele judeţului Timiş provine de la râul Timiş, menţionat în Antichitate ca Tibissus. Conform dicţionarului etimologic al lui Kiss Lajos, probabil că numele râului vine din limba dacă: thibh-isjo (în traducere mlaştinos). La sosirea slavilor de nord, acest cuvânt a fost folosit ca şi Tamiş. Acesta a fost preluat de maghiari prin Temes, ne germani prin Temesch şi de români prin Timiş. În perioada romană Timişul a fost numit Tibisis sau Tibiscus.
Tulcea
Numele judeţului Tulcea este de origine turcă, scria istoricul Constantin Giurescu, care o compară cu denumirea oraşului Tulcin din Transnistria.
Vaslui - şinutul pădurilor
Alexandru Philippide susţinea că originea denumirii „Vaslui“ este cumană. Rădăcina „vas“ ar însemna „zonă împădurită“, deci Vasluiul însemna pentru cumani „râul care curge între păduri“.
Vâlcea - ţinutul lupilor
Vâlcea îşi are originea, potrivit unor istorici, dintr-o veche denumire slavă „valk”, ce ar fi însemnat „lup”. Astfel judeţul ar desemna ţinutul sau ţara lupilor. Alţi cercetători au susţinut că Vâlcea şi-ar fi avut originea de la numele unui cneaz medieval al zonei, Farcaş, care în maghiară ar semna, de asemenea, lup.
Vrancea - ţara corbilor
Numele judeţului Vrancea are orgine slavă şi înseamnă „ţara corbilor” sau „ţara neagră” pentru pădurile de brad. Inseamna
Judeţe dispărute
În regiunea Moldovei au mai existat judeţele: Putna, care însemna în limba slavă „drum”, judeţul Agiud, de la târgul Agiudului, Trotuş, de la râul Trotuş, Tecuci, cu nume de origine slavă, însemnând „a curge”, Covurlui, cu nume de origine cumană sau pecengă, ţinutul Horncei, judeţul Bârlad, cu nume de origini slava însemnând băţ, Tutova, cu nume slav, însemnând mură sau ţinutul murelor, ţinutul Făcliu, cu nume de origine cumană sau pecengă care ar fi însemnat barcagiu. Au mai fost ţinuturile Roman, Cârligăturii, Hărlău, Dorohoi, Hotin, Ţeţinei, Soroca, Lăpişna, Tighia, Ciubăriciul, Tigheciului.
În Transilvania, în secolele trecute, au fost menţionate comitatele Odorhei, Trei Scaune, Târnava Mare, Târnava Mică. Solnocul de mijloc şi Crasna au fost două comitate, în actualul ţinut al Sălajului. Au mai existat comitatele Dăbâca şi Someş, Turda, Cenad, Severin. De asemenea comitatul Rodna, nume slav care însemna „metalic”. Fostul comitat Făgăraş şi-a primit numele de la localitatea Făgăraş, pomenită în 1291 sub numele Forgos. Cuvântul „fag” ar fi fost la originea toponimului. Comitatul Zarand avea nume de origine iraniană sau scitică, susţinea istoricul Constantin Giurescu, termenul însemnând „aur”.
În Ţara Românească au mai existat judeţele Romanaţi, Jaleşului, Motrului şi judeţul de Baltă, dar şi judeţul Gilortului, de la râul cu acelaşi nume. În estul judeţului Argeş a existat judeţul Pădureţ şi judeţul Muscel. Între judeţele Prahova şi Buzău a existat până în secolul al XIX-lea, judeţul Săcuieni (Saac). A mai existat judeţul Râmnic, al cărui nume provine de la apa care îl străbătea, având, de asemenea, origini slave. De asemenea, a fost menţionat judeţul Vlaşca (Ţara Vlahilor, în limba slavă).
Vă recomandăm să citiţi şi: