CE VULPE CUMSECADE!

https://babylenuta.blogspot.com/

O vulpe, farmacista, ce nu avea talent, 

Si ce era pe punctul sa intre-n faliment, 

Se da de ceasul mortii, de foame sa nu crape, 

Si din dificultate cu chiu cu vai sa scape.

Se puse deci la umbra, clocind doar ganduri hoate, 

In tril de pasarele si ghiorait de mate,

 Si adormi de foame, ca anesteziata, 

Cand se trezi deodata subit inviorata.

Pesemne ca visase cuvantu-acela magic,..

 Si inghitind degraba chiar si-un antinevralgic,

 Lua din farmacie fara regret sau frau, 

Purcoi de laxative si le-arunca in rau.

Mai sus de locul unde veneau cand li-era sete, 

In grupuri mari, jivine, sa bea pe indelete,

 Fugi apoi acasa si se-aseza cuminte,

 In pragul farmaciei exact ca inainte.

Dupa vreo doua ceasuri, porni o harmalaie, 

Ca fiarele in masa aveau pantecaraie, 

Si au venit degraba, aproape-n agonie, 

Sa ceara tratamente si sfat la farmacie.

Vulpita cea vicleana, le asculta pe toate,

 Le intreba de dieta, de-au labele curate, 

Si cu cinism le scoase brutal din letargie,

 Spunand ca in mod sigur e caz de pandemie.

C Le-a dat pastile scumpe, la pret exorbitant, Si sticle, 

chiar canistre cu mult dezinfectant,

 O masca de protectie sa-i apere de boala, 

Si sa pastreze strasnic distanta sociala.

Le-a osandit sa sada, in aspra carantina,

 Si le ducea ea leacuri la ei in vizuina,

 Iar bietele-animale, naive si neroade, 

Spuneau in gura mare: „Ce vulpe cumsecade!”

Odata la trei zile mai arunca in ape, 

Cu plasa, purgative de-au inceput sa crape, 

Batranele-animale, ce n-au imunitate,

 Ba chiar catalogate cu comorbiditate.

De-atata pandemie, de diaree, chin, 

Veni dupa o vreme vulpita c-un vaccin, 

Un fel de apa chioara bauta din pocal, 

Si-ajunse infractoarea erou national.

MORALA 1: In vremi de pandemie, puhoi de lume piere, Iar unii la butoane fac din venin, avere.

MORALA 2: Cand lumea sta inchisa in neputinta surda, Profita demnitarii, isi fac de cap si zburda.

MORALA 3: Decat sa bei din apa in vremi de pandemie, E mult mai indicata o cura cu tarie!

BALADA CELOR NOUĂ MEȘTERI MARI de la CCR,

BALADA CELOR NOUĂ MEȘTERI MARI de la CCR, care au zidit Constituția în zidurile ctitoriei lui Klaus Vodă de la Cotroceni.

(Pare lung, dar e ușor de citit. Citește tot și distribuie! Nu copia!

Te invităm să ne urmărești pagina, pentru surprizele care vor urma)


Pe Argeș în gios,
Pe un mal frumos,
Klaus-Vodă trece,
Că nu vrea să plece,
Menta s-o mai frece,
Că a stat doar zece
Ani lungi de domnie
Și de boierie;
Ani lungi de plimbări,
Peste mări și țări,
În zile toride,
Pe la piramide,
Unde s-a visat
Să fie-mpăiat
Și mumificat
Ca un Faraon,

C-avem ”ghinion”
Să-l ținem pe viață,
Să-l punem la gheață,
Ca să-ntindă guta,
Și să bată suta.


Și cum merge-agale,
Ia cu el pe cale
Nouă meșteri mari,
Harfe* și samsari,
Cam totalitari,
Niște troglodiți,
Care sunt numiți
De la Pesedeu
De la Peneleu
Și Udemereu,
Fără pregătire,
Fără dăruire,
Puși judecători,
Corespunzători,
Ca să execute,
Fără să discute,
Fără să cârtească
Fără să crâcnească,
Ordinul de sus
Să scăpăm de ”rus”
Că-i legionar
Și e mercenar.


”Deci voi, meșteri mari,
Harfe și șmenari,
Curând vă siliți
Lucrul de-l porniți
Ca să-mi rădicați
Aici să-mi durați,
Hotărâre dată
Cum n-a mai fost altă,
Că v-oi da averi,
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar în temelii!”


Meșterii grăbea,
Hotărâri să dea,
Sforile trăgea,
Locul măsura,
Șanțuri largi săpa,
Dar orice lucra,
Țara se trezea,
Lumea se prindea
Și noaptea surpa,
Lucrarea cea rea.


A doua zi iar,
A tria zi iar,
A patra zi iar
Lucra în zadar!
Anul nou trecea,
Klaus rămânea
Și mi se mira
Ș-apoi îi mustra,
Ș-apoi se-ncrunta
Și-i amenința
Să-i puie de vii
Chiar in temelii!


Mesterii cei mari,
Harfe și samsari,
Tremura lucrând,
Lucra tremurând
Și de uluială
Și de oboseală
Noaptea ei cădea
Și un vis visa
Și se lumina
Și așa grăia:


”Frați judecători,
Mândri lucrători,
Hai să dăm o lege
Ca să ne dezlege
Și tot ce-om lucra
Să rămân-așa
Făr-a se surpa!
Și să ne-nvoim,
Făr să șovăim,
Ca în zori de zi,
Fata ce-o veni,
Prima surioară,
Prima soțioară,
S-o zidim de vie
Chiar din temelie.


Deci daca voim
Ca să isprăvim,
Și ca să scăpăm,
Și să nu crăpăm,
Cu toți să giurăm
Și să ne legăm
Taina s-o păstrăm.”


Și-a doua zi-n zori,
Cei judecători,
Cu toți se trezi
Și mi se sui
Pe gard de nuiele,
Și mai sus, pe schele,
Și-n câmp se uita,
Drumul cerceta.
Când, vai, ce zărea?
Cine că venea?
Constituțioara,
Care ține țara
Mama legiuirii
Și orânduirii
Cartea cea mai dreaptă,
Cea mai înțeleaptă.


Poporul vedea
Inima-i sărea,
În genunchi cădea
Și plângând zicea:
"Da, Doamne, pe lume
O ploaie cu spume,
Să facă pâraie,
Să curgă șiroaie,
Să-i bage-n pârnaie!
Apele să crească,
Și să ne oprească
Constituțioara,
Care ține țara!
S-o oprească-n vale,
S-o-ntoarcă din cale!"


Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta,
Și sufla un vânt,
Un vânt pre pământ,
Paltini că-ndoia,
Brazi că despoia,
Munții răsturna,
Norii aduna,
Ceriu-ntuneca
Și curgea deodată
Ploaie spumegată
Ce face pâraie
Și umflă șiroaie.


Dar oricât cădea,
Mândra n-o oprea,
Ci ea tot venea
Și s-apropia.
Nimic n-o-nturna!
Nici nu șovăia,
Ea pe drum venea,
Că se încredea
În legiuitori
Și-n judecători.
Și s-apropia
Si, amar de ea,
Iata c-agiungea!


Și cei nouă mari,
Meșteri și samsari,
Mult se-nveselea
Daca o videa.
În brațe o lua,
Pe schele-o urca,
Pe zid o punea
Si, glumind, zicea:
”Constituțioară,
Dragă surioară,
Nu te spăria,
Că veem să glumim
Și să te zidim!”


Cartea cea dintâi,
Cea de căpătâi,
Constituțioara
Care ține țara,
În ei se-ncredea,
Pentru că zicea
Că nu-s spoitori
Ci-s legiuitori.
Și vesel râdea
Și ei o zidea,
Zidul se suia
Și o cuprindea
Pân' la gleznișoare,
Pân' la pulpișoare.
Iar ea, vai de ea,
Nici ca mai râdea,
Ci mereu zicea:


”Ajunge cu șaga,
Ca nu-i buna, draga.
Zidul rău mă strânge,
Dreptatea mi-o frânge!
Țărișoara-mi plânge,
Și-o să iasă-n stradă
Dar nu de paradă,
Iese ca să scape
Țara de satrape
Iese să dea jos
Tot ce-i ticălos.
Steaguri fluturând
Și din piept cântând,
Despre Libertate,
Despre demnitate,
Care nu au preț
Pentru-n neam măreț
Cum e neamul meu
De la Dumnezeu.”


Și ei tot zidea,
Încât vai de ea,
Cartea cea dintâi,
Cea de căpătâi,
Constituțioara,
Care ține țara,
Nu se mai vedea,
Dar se auzea
Din zid că zicea:
”Zidul rău mă stânge
Țărișoara-mi plânge
Viața mi se stinge!”


Pe Argeș in gios,
Pe un mal frumos,
Klaus-Vodă vine,
De prin țări străine,
Ca să se închine,
C-a lungit mandatu'
Cum n-a mai făcut altu’


Și Klaus privea
Și se-nveselea
De cum arăta
Vila-n Primăverii
Din rodul puterii.,
Și cum o privea
El astfel grăia:


”Judecători mari,
Harfe și samsari,
Experți mari în drept,
Cu mâna la piept,
Să-mi spuneți și mie
De-aveti măiesterie
S-o mai faceți lată
Doar încă o dată
Și-altă vilișoară
Să zidiți prin țară?”


Iar cei meșteri mari,
Harfe și samsari,
Cum sta pe grindiș,
Sus pe coperiș,
Vesel se mândrea
Ș-apoi răspundea:


”Ca noi, meșteri mari,
Harfe și samsari,
Altii nici ca sînt
Pe acest pamânt!
Află că noi știm
Oricând sa zidim
Altă vilișoară,
Undeva prin țară,
Mult mai luminoasă,
Cu piscină-n casă
Și mult mai frumoasă!”


Klaus asculta
Si pe gânduri sta,
Apoi poruncea
Schelele să strice,
Scări să le ridice,
Iar pe cei samsari,
Nouă meșteri mari,
Să mi-i părăsească,
Ca să putrezească,
Colo pe grindiș,
Sus pe coperiș.


Samsarii gândea
Ș-apoi își făcea
Aripi zburătoare
De șindrili usoare;
Și tablouri lua
Cu el și cu ea
Ca-n Tanzania
Și le întindea
Și-n văzduh sărea,
Și ei toți striga:
”Hakun’ Matata!”


Și pe când zbura,
Iată c-auzea
Din zid că ieșea
Un glas nădușit,
Un glas mult iubit,
Care greu gemea
Și mereu zicea:
”Zidul rău mă strânge,
Țărișoara-mi plânge,
Dreptatea mi-o frânge,
Viața mi se stinge!”


Cum o auzea,
Lumea se-nvârtea,
Ochii se-nvelea,
Samsarii cădea,
Iar unde cădea,
Țara-i aștepta
Și pe sus mi-i lua
Ș-apoi îi lega
Și îi judeca
Și mi-i arunca
La loc de răcoare,
Pân-la liberare,
La loc de ”Țuhaus”**
Lângă Vodă Klaus.


*în argou, cineva care are "harfe" este arogant, pretențios, plin de figuri și impresii.

**Țuhaus, în argou - arest, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță, închisoare.

[18:41, 04.02.2025] Preot Ioan Iovănel: https://m.activenews.ro/stiri/Vaccinuri-periculoase-impotriva-VSR-virusul-sincitial-respirator-In-timp-ce-America-si-Marea-Britanie-avertizeaza-asupra-efectelor-lor-grave-ca-sindromul-Guillain-Barr%C3%A9-Romania-face-campanie-noilor-seruri-Pfizer-Abrysvo-cu-tinte-copiii-si-batr-194986

LUPUL ȘI OILE

De când lumea e făcută,

Mulți se văd stăpâni la oi...
Și conduc adesea turma
Cei cu colții de lupoi...

– Sunt cu voi! le zise lupul
Oilor în adunare.
Eu de azi îmi schimb statutul –
Mă declar: smerită „OAIE!”

Simt că inima îmi bate
Doar la unison cu voi
Și visez eu zi și noapte
Să mă fac cioban la oi!

Stâna voastră îmi e dragă,
Frații mei și dragi surori,
Vă prezint o listă-ntreagă
De principii și valori!

Eu sunt calea voastră bună,
La-ndoială nu mai stați,
Să luptăm toți împreună
Cu dușmanii cei colțați!

De aveți vreo întrebare,
Eu vă rog, nu ezitați,
Chiar acum la încercare,
Să mă puneți, dragi fârtați!

Dacă vreți, vă scriu pe foaie,
Nu gândiți că dau din fleancă!
Pot să-mbrac cojoc de oaie
Și să-mi pun la gât talancă!

Eu vă zic, că nu-i minciună –
Martor cerul și pământul,
Că în nopțile cu lună
Doar la voi îmi este gândul!

– Măi, ce bine-i zici matale,
Un berbec bătrân îi zise,
Am și eu o întrebare,
La mesajele transmise!

Dar mai înainte, frate,
Hai, să ne-așezăm la masă,
Să mâncăm pe săturate
Iarbă verde și mustoasă!

Printre oi se-așază lupul
Se apleacă, se îndoaie,
Încercă să pască iarbă,
Dar degeaba, că nu-i oaie...

– Totuși, care-i întrebarea,
Se-arătă el indignat,
Că n-am timp de sărbătoare,
De băut și de mâncat...

Și berbecul îi răspunse:
– Văd că nu îți place iarba...
Dar, când foamea te-a ajunge,
Ce-o să faci? Vei suge laba?

Poți să-ți pui la gât talancă,
Poți să-mbraci cojoc de oaie,
Dar nu s-a văzut vreodată
Lupul să mănânce paie...

Și-apoi, firea ta colțată
Va ieși la prima foame...
Pleacă, lup hain îndată,
Cât nu te-am luat în coarne!

Care e aici morala?

De când lumea e făcută,
Mulți se văd stăpâni la oi...
Și conduc adesea turma
Cei cu colții de lupoi...

Fiți Atenți pe cine alegeți!

 (Fabulă de Diana Sava Daranuța)

Două pupeze într-un tei ..

Două pupeze într-un tei
Trecute de floarea vârstei
Plictisite și țâfnoase
Dar la limbă veninoase

Se apucară de vorbit
Cum că vulpea a slăbit
De când și-a făcut iubit
Chiar pe ursul păcălit

Pupăza cea mai moțată
Își aduse aminte îndată
Că veverița minionă
A intrat la cioară bonă

A spălat și a scrobit
Până puii s-au albit
Că și capra cu trei iezi
Într-o zi pe la amiezi

A plecat și-a dus plocoane
Ca să-și pună silicoane
Și că ar vrea bunăoară
Să intre ca secretară

Lupul i-ar fi fost amant
Dar capra la înșelat
D-aia pe iezi i-a mâncat
N-a uitat pe coțofană

Că și-a luat haină de blană
Și că bani n-ar fi avut
Decât dintr-un Revolut
Transferați de-un papagal

Care are cașcaval
Pupăza cu creasta mică
O bârfește pe furnică
Că ea n-ar duce în spate

Nici un fel de greutate
Că amant l-are pe greier
Doar muzică are în creier
Cântă în Berăria H

La cimpoi și fluieraș
Cârtița este tenace
Nu e oarbă ,se preface
A făcut totul cu cap

Să ia pensie de handicap
Barza este slăbănoagă
N-are nici un pic de vlagă
Are tenul cam livid

Că și-a pus în cioc acid
Și vorbind ele în șoapte
Și-au dat seama că e noapte.

Morala?

Că aici am vrut să ajung
Calul moare de drum lung
Prostul chiar și când murea
Purta grija altuia

~Mariana Luca-Croitorescu~

psSdoonret:t4i1532 e1rms3 clm411 971up0cebftt0c2c9ig406u9aet ·

sursa

Să mai zâmbim puțin !

 

IUBIREA VIRTUALĂ..Măi fraților , grea boală dragostea asta virtuala. Vine ea așa tiptil și când te pălește în moalele capului, uiți cum te cheamă cu buletinul în mână.
Toți spunem că nu credem în așa ceva, că nu ni se poate întâmpla , tocmai nouă. Da ce, cupidon ăsta virtual nu are altă treabă decât să ne săgeteze creierii cu like -un dragostei ? Eee drăcie.
Și apare El sau Ea.

Timizi la început, un like pe zi că bate la ochi și se prind vrăjmașii. Apoi o glumă , un pupic,.. noroc că avem stickere că altfel rămâneam nesărutați. Nu durează mult și PAC în privat.
Bună straine ce faci?
Bine, tu?
Și uite așa te trezești amețit de cap mai ceva ca după leuștean. Apar gelozii virtuale. Eeee să te ții neică. Să vezi păruieli virtuale , uiuiuiiii.

Dragostea virtuală are avantajele ei.

La bărbați , le dezvoltă indemanarea, musculatura, neuronul. Că deh trebuie să-ți pui mintea la contribuție nene, să vrăjești femeia :

La femei, avantajele sunt mai multe.

Nu le spală, nu le calcă, nu le gătește, nu trebuie să le miroase șosetele. Le-a supărat, blok. A făcut figuri, pac se deconectează, dar intră de pe alt cont să vadă ce face iubițel.
Nu vă mai spun de divorțul virtual.

Aa,au ,au si vai vai vai.....

Să vedeți înțepături verbale scrise și prin semne :)))) . Înjurături subtile că la coaste nu pot ajunge :))))

Ehhhhh dar e frumos. Cât ne iubim, traim frumos.......

sursa

GÂND BUN

DECI...AVETI GRIJE LA DRAGOSTEA VIRTUALĂ! SI MAI ALES LA DIVORT !

CEL MAI EGOIST CUVANT: EU

Un baiat ii spune mamei lui: "Mama, eu te iubesc". ARE 5 ANISORI. Mama spune: "Si eu te iubesc, copilul meu". AJUNGE LA 16 ANI. Se duce la mama: "Mama, eu te iubesc". Mama spune: "Cat de multi bani vrei?" AJUNGE LA 25 DE ANI. "Mama, eu te iubesc". Mama spune: "Cum o cheama? Unde sta? Vom face aranjamentele". AJUNGE LA 40 DE ANI: "Mama, eu te iubesc". Mama spune: "Noi ti-am spus sa nu te insori cu ea". AJUNGE LA 60 DE ANI: "Mama, eu te iubesc". Mama spune: "Nu voi semna nici o foaie. Mergi acasa la tine!" Este mama. Mama stie mai bine. Care este cel mai egoist cuvant de doua litere? Cel mai egoist cuvant de doua litere: EU. "EU" nu-i asa? Totul se invarte in jurul "EU"- lui. Si ce inseamna "EU"-ul ? "EU"-ul inseamna asteptari. "EU" ar trebui sa fiu tratat asa; "EU" ar trebui sa fiu iubit asa; "EU" ar trebui sa fiu tratat asa; "EU" ar trebui sa fiu respectat asa; "EU" ar trebui sa primesc multe complimente;  "EU" nu ar trebui sa primesc asta. Toti traim o viata de asteptari foarte inalte. Totul se invarte in jurul "opiniilor mele", "dorintelor mele". Pronumele personale se declina gramatical asa: EU, TU, EL. 

Dupa Sfanta Evanghelie se declina asa: EL (Dumnezeu), TU (altruism, grija pentru aproapele) si EU. 

                                                                                                                               Preot Ioan.

Timpul probabil

Demult, tare demult, exista un rege căruia îi plăcea să pescuiască. Într-o zi frumoasă de vară, a chemat meteorologul curții și l-a întrebat cum va fi vremea mâine, pentru că vrea să meargă la pescuit. Meteorologul l-a asigurat că mâine va fi o vreme excepțională, numai bună de pescuit.

A doua zi, regele și-a luat regina și au plecat la pescuit. Pe drum, s-au întâlnit cu un țăran care trăgea după el un măgar. Țăranul l-a văzut pe rege cu undițele și i-a spus cu blândețe:

– Majestate, mai bine faceți cale întoarsă. O să plouă torențial în câteva minute. O să fie furtună mare!

Regele a fost politicos, îsi iubea supușii. I-a spus țăranului:

– Am cel mai bun meteorolog din tot regatul, e cel mai exprimentat dintre toți. În plus, îl plătesc foarte bine. El mi-a spus că azi nu va ploua deloc. Am încredere în el. Nu te supăra.

În câteva minute a început o ploaie torențială care s-a transformat, mai târziu într-o furtună puternică. Regele, regina și angajații lor au ajuns uzi leoarcă la palat.

Regele a decis că meteorologul trebuie concediat și l-a chemat la palat pe țăranul cu care vorbise pe drum.

Țăranul a venit și a primit cea mai bună ofertă din viața lui. Prestigiul de a fi Meteorologul regelui și un salariu consistent.

Din păcate, țăranul umil si sincer a decis să nu accepte oferta regelui.

– Majestate, eu nu știu nimic despre meteorologie. Eu știu despre vreme de la măgarul meu. Dacă urechile măgarului sunt pleoștite dimineața înseamnă că va ploua în ziua aceea.

Așa că, regele a angajat măgarul.

Și de aici a început istoria de a angaja măgari în guvern, pentru a ocupa locurile de muncă cu cea mai mare importanță și influență. 🤣🤣🤣.

”Nu știu cine a scris-o dar e genială!”

O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent
Și ce era pe punctul să intre-n faliment,
Se da de ceasul morții, de foame să nu crape
Și din dificultate cu chiu cu vai să scape.

Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe,
În tril de păsărele și chiorăit de mațe
Și adormi de foame, ca anesteziată,
Când se trezi deodată subit înviorată.

Pesemne că visase cuvântu-acela magic…
Și înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic,
Luă din farmacie fără regret sau frâu,
Purcoi de laxative și le-aruncă în râu,

Mai sus de locul unde veneau când li-era sete,
În grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete.
Fugi apoi acasă și se-așeză cuminte,
În pragul farmaciei exact ca înainte.

După vreo două ceasuri, porni o hărmălaie,
Că fiarele în masă aveau pântecăraie
Și au venit degrabă, aproape-n agonie,
Să ceară tratamente și sfat la farmacie.

Vulpița cea vicleană le asculta pe toate,
Le întreabă de dietă, de-au labele curate
Și cu cinism le scoase brutal din letargie,
Spunând că în mod sigur e caz de pandemie.

Le-a dat pastile scumpe, la preț exorbitant
Și sticle , chiar canistre cu mult dezinfectant,
O mască de protecție să-i apere de boală
Și să păstreze strașnic distanța socială.

Le-a osândit să șadă în aspră carantină
Și le ducea ea leacuri la ei în vizuină,
Iar bietele-animale, naive și neroade ,
Spuneau în gura mare: „Ce vulpe cumsecade!”

Odată la trei zile mai arunca în ape,
Cu plasa, purgative de-au început să crape,
Bătrânele-animale, ce n-au imunitate,
Ba chiar catalogate cu comorbiditate.

De-atâta pandemie, de diaree, chin,
Veni după o vreme vulpița c-un vaccin,
Un fel de apă chioară băută din pocal
Și-ajunse infractoarea erou național.

Morala 1
În vremi de pandemie, puhoi de lume piere,
Iar unii la butoane fac din venin, avere.

Morala 2
Când lumea stă închisă în neputință surdă,
Profită demnitarii, își fac de cap și zburdă.

Morala 3
Decât să bei din apă în vremi de pandemie,
E mult mai indicată o cură cu tărie!

Autor necunoscut.

ROBOTUL TELEFONIC AL BUNICII :

- Bună ziua, în acest moment nu sunt disponibilă. Vă rog să lăsaţi un mesaj după sunetul caracteristic: Beeeeeppp! .
- Dacă eşti unul dintre copiii mei, apasă 1, 2 , 3 ,... (în funcţie de care copil eşti) şi foloseşte următoarele opţiuni:
- Dacă vrei să-ţi ţin copiii, apasă 2.
- Dacă vrei să-ţi spăl hainele şi să ţi le calc, apasă 3.
- Dacă vrei să doarmă copiii aici, apasă 4.
- Dacă vrei să-ţi iau copiii de la şcoală, apasă 5.
- Dacă vrei să-ţi trimit mâncare acasă, apasă 6.
- Dacă vrei să vii să mănânci aici, apasă 7.
- Dacă vrei bani, apasă 8.
- Dacă vrei să vin ca să-ţi fac curat in ​casă, apasă 9.
- Dacă vrei să mă chemi la cină, să mă duci la teatru, sau
la restaurant, să ma inviţi la o ieşire la plimbare în week-
end, să mă inviţi în vacanţă la mare sau la munte, atunci...
începe să vorbeşti !

SCRISOAREA

marţi, 20 noiembrie 2012 la 10:54

Am găsit pe trotuar, în faţa unui oficiu poştal, o scrisoare trimisă de un tânăr german, aflat în vizită în România, părinţilor lui din Germania . Pe cutia poştală scria: "Atenţie, nu are fund!", dar neamţul, necunoscând limba română, a aruncat probabil, cu candoare teutona, plicul în cutie.

Reproduc scrisoarea în traducere.

Dragii mei, am ajuns cu bine în România. De la aeroport până la Bucureşti am făcut cu taxiul, judecând după aparatul de taxat, 180 de kilometri. Plasarea aeroporturilor la distanţă mare de aglomerările urbane mi s-a părut o dovadă de înţelepciune.

În cele două zile de când mă aflu aici, am făcut câteva constatări pe care mă simt dator să vi le comunic. Românii o duc foarte bine, atât de bine încât aici aproape nimeni nu mai trebuie să muncească. Poate că în viitorul îndepărtat vom ajunge şi noi, germanii, la acest nivel de civilizaţie.
Deocamdată, cu o seriozitate lipsită de graţie, mergem în fiecare zi la serviciu.

Avem multe de învăţat de la acest popor despre care eu, până acum, nu ştiam aproape nimic. În autobuze, troleibuze şi tramvaie nimeni nu trebuie să se obosească prezentându-şi biletele la control. Controlorii, constituiţi în
echipe, verifică discret buzunarele şi poşetele pasagerilor.

Automobiliştii organizează spontan, pe străzi, originale concerte de claxoane, aşa cum noi facem, în familie, prin tradiţie, muzică de cameră.
Sunt momente de comuniune sufletească de neuitat. Unii şoferi ies din maşini şi adaugă la această muzică instrumentală propria lor voce, transmiţându-şi
unii altora mesaje scurte, dar energice.

Toate canalele TV, nu numai cele pentru adulţi, difuzează emisiuni cu femei dezbrăcate. Un singur canal, TVR Cultural, a refuzat să-şi îndeplinească această datorie faţă de tineri ca mine şi a fost, pe bună dreptate, desfiinţat.

Demnitarii ţării apără cu fermitate limba română de invazia limbii engleze (aşa cum ar trebui să facem şi noi). La o întâlnire cu trimişii FMI preşedintele interimar al României a vorbit, în semn de protest, într-o limbă engleză caricaturală. Efectul a fost atât de puternic încât oaspeţii,
dezgustaţi de engleză, au renunţat să o mai folosească vreodată, urmând să se înţeleagă la viitoarele întâlniri numai prin gesturi.

Plagiatul se pedepseşte în România într-un mod subtil, nu cu brutalitate, ca la noi. Plagiatorilor li se dă o palmă morală, fiind numiţi prim-miniştri sau miniştri, ca să se ruşineze de fapta lor.

Poliţiştii sunt oameni cultivaţi, schimbă idei între ei în săli cu multe mese, nu-şi pierd timpul cu criminali, tâlhari şi violatori. Miniştrii de Interne vorbesc în mod curent de Socrate şi Platon.

Bătrânii din România se ocupă cu mare grijă de sănătatea lor. Nu fac excese alimentare, ca oamenii în vârstă din Germania . Îşi cumpără în fiecare zi doar o pâine, un iaurt şi eventual câţiva cartofi.

Fetele de aici se îndrăgostesc uşor, nu ca nemţoaicele noastre, cărora poţi să le reciţi opera lui Goethe în întregime şi abia dacă reuşeşti să obţii o plecare a pleoapelor în semn de aprobare. O româncă a venit astă-noapte în camera mea de hotel şi mi-a declarat că mă iubeşte nebuneşte. Era naivă, nu ştia cum arată bancnotele de 100 de euro şi i-am dat una ca să o studieze în linişte acasă.

Nu înţeleg, dragii mei părinţi, de ce v-aţi arătat îngroziţi când v-am anunţat că urmează să plec în România.

Vă îmbrăţişez pe amândoi, Hans.

Balada succesului pe timp de criza

Unii plang si-si dau in cap,
Altii streangul de gat si-l trag
Noua insa, ne merge bine
Si nu ne pasa de tine.

Fie criza cat de rea
Noua nu ne pasa de ea
Ne descurcam tare bine
Fiindca avem rating si pile.

Ei, cu camera ascunsa
Te filmeaza pe sub fusta
Tu te faci ca n-ai stiut
Si ei, gata, te-au vandut!

Inventam o cearta mare
Si-ti trag doua palme, tare
Facem circ si panarama
Si ziarele ne aclama!

Ne cheama la televizor
Ne filmeaza-n…dormitor
Cat timp lumea ne priveste
Financiar ne prieste!

Nu trebuie sa fii ministru
Ca sa fii un om ilustru
Nu trebuie sa fii deputat
Ca sa ajungi om mare-n stat

Poti sa fii si-o blonda bine
Cu Hermes si Vuitton pe tine
Atat timp cat ai succesuri
Te doare-n cot de foame, criza si incesturi.

Tara asta merge-n jos,
Economia-i pe dos
Cat timp lor le merge bine
La multi ani si sa traiti bine!

B.P

sursa

https://www.cancan.ro/

Mai multă miscare...

DEMISIE

Subsemnatul Dan Stresatu, vă aduc la cunoştinţă
O intenţie mai veche, o teribilă dorinţă,
De a-mi da, irevocabil, azi, demisia deplin
Din menirea şi din rangul de adult, ce îl deţin.

Funcţia pe care astăzi subsemnatul o ocupă,
Mi se pare prea stresantă, vrednică de prima grupă;
De când sunt adult, spun sincer, nu mai am în suflet tihnă,
Nu mai am nici timp, nici pace, nici astâmpăr, nici odihnă.

După ce analizat-am cum mă aflu de o vreme,
Situaţia stresantă, nesfârşitele probleme,
Ce mi le oferă zilnic împovărătorul rang,
Hotărât sunt ca dintr-însul eu acum să mă retrag

Şi voiesc, cu insistenţă, să preiau, dar mintenaş,
Atribuţiile simple ale unui copilaş,
Ce le-ndeplineam odată cu atâta iscusinţă
Şi la care renunţat-am cu prea multă uşurinţă.

Vreau să desenez cu creta colorată, iar, pe stradă,
Sau să fac pe ulicioară un om mare de zăpadă;
Să nu-mi pese de adulţii care trec în mare grabă
Spre serviciu, sau spre piaţă, sau spre altă nouă treabă.

Vreau să merg cu trotineta "tituind" pe trotuare
Şi să nu mai stau în trafic enervat la semafoare;
Să nu mă intereseze, pentru anul următor,
Cât mai e asigurarea pentru vechiul meu motor;

Vreau să cred că,-n toată lumea, bombonelele Tic-tac
Sunt mai bune decât banii, care n-au pe dânşii mac;
Vreau să cred, precum odată, că e totul gratuit
Sau că nu-i mai scump eclerul decât băţul de chibrit.

Vreau să stau întins la umbra unui arbore stufos
Cu-n pahar de suc în mână, stând pe spate tacticos;
Să privesc la norii care nu voiesc să se oprească
Şi să-ntreb: De ce adulţii nu au timp să îi privească?

Vreau să mă întorc la vremea, când mă bucuram de viaţă
Şi-i sorbeam cu lăcomie minunata ei dulceaţă,
Când a mamei voce caldă mă chema de pe maidane
Să vin repede la masă, fără să mă plâng de foame.

M-am maturizat cam iute, m-a trezit de-odată mare;
Cred că e, cu siguranţă, un abuz şi-mi cer iertare!
Am ajuns să aflu, iată, de războaie şi de drame,
De justiţie coruptă, de copii murind de foame;

Am aflat de vrajbă, ură, prostituţie, avorturi,
Şi de mame criminale, de partaje şi divorţuri,
De ciudata şi parşiva educaţie atee,
De căsătorii de probă şi de droguri în licee;

Am aflat că sunt biserici, ce au clerici cam ciudaţi,
Unde se oficiază cununii între bărbaţi.
Am aflat că sunt în lume oameni fără Dumnezeu,
Ce-şi pun coarne, şi pecete, şi se-nchină celui rău.

Vreau să mă întorc la vremea, când făceam cu grijă tema
Şi la orice disciplină singur rezolvam problema;
Când citeam cu sârguinţă, zilnic, lecţiile toate
Şi nu aşteptam ca net-ul să îmi facă referate;

Vreau s-aud un cor de strană, să privesc trecând fanfare,
Şi nu televiziunea cu emisiuni bizare.
Nu mai vreau nici ştiri cu bombe, terorişti, scumpiri, reclame,
Violenţă, desfrânare şi căderi de avioane.

Vreau să mă întorc la vremea, când, copiii, din tot satul,
Nu ştiau ce este moda, nu ştiau ce e păcatul;
Când mămicile, în taină, le citeau din Sfânta Carte
Şi nu-şi adormeau copiii cu desene animate.

Vreau să cred din nou că omul e creat de Dumnezeu,
Cum m-a învăţat mămica, nu profesorul ateu;
Vreau să cred din nou că Moşul îmi aduce jucării,
Şi nu tata, cum aflat-am, mai târziu, de la copii.

Vă asigur că în cazul când voi fi, de-un oarecare,
Întrebat: Ce te vei face, când vei fi, copile, mare?
N-am să mă mai bâlbâi iară, încurcat, timid, umil,
Ci voi spune cu tărie: Vreau să fiu mereu copil!

Aşadar, vă spun din suflet, că vreau să retrogradez!
Şi-aţi aflat ce argumente am să demisionez
Din copleşitoarea treaptă de adult, ce o ocup
De atâţia ani în care, zilnic, am strigat heirup.

Ştiu că nu e cu putinţă să retrogradez total,
Să devin copil la suflet şi trupeşte, integral,
Însă fără doar şi poate, vreau în orice chip şi stil,
Ca de-acuma înainte să am suflet de copil.

Zambeste...

DIALOG TELEFONIC IN VIITORUL APROPIAT:

- Alo! Giovanni pizza-service?
- Nu! noi suntem Google pizza-service!
- Ah scuzați, am greșit numărul.
- Nu ați greșit, noi am cumpărat numărul.
- Ah, atunci aș dori....
- Poate ca de obicei?
- Cunoașteți preferințele mele?
- Conform ultimelor 12 comenzi înregistrate, ați comandat pizza cu roșii, mozarella și salam.
- OK! asta doresc și acum.
- Pot să vă recomand de această dată pizza cu salată , legume și roșii uscate?
- Nu! ....urăsc legumele!
- Dar valoarea colesterolului la dv. este foarte ridicată!
- De unde știți asta?
- Din fișa dv. de sănătate. Avem rezultatele probelor de sânge din ultimii 7 ani.
- OK! Dar eu nu doresc această pizza ! Și de fapt am luat medicamente pentru scăderea colesterolului!
- Nu ați luat permanent medicamentele! Acum 4 luni ați cumpărat o cutie cu 30 pastile la o farmacie online.
- Am mai cumpărat și de la o altă farmacie!
- Dar pe cartea de credit nu figurează nici o plată făcută la o farmacie!
- Am plătit cash!
- Conform contului dv. nu ați scos banii necesari!
- Am și alte surse de bani!
- Aceasta nu reiese din declarația dv. de venituri! Înseamnă ca aveți venituri nedeclarate ! Va trebui să anunțăm fiscul…
- La balamuc cu voi! M-am saturat de Google, Facebook, Tweeter și alții. Am să mă mut pe o insulă fără Internet, fără telefon și unde nu mă poate spiona nimeni!!
- Da, vă înțeleg, dar trebuie să vă reînnoiți pașaportul, căci este expirat de 5 ani...

PUTIN DISCUTĂ CU MEDVEDEV:

– Mitea, am hotarat: trebuie sa bombardăm Romania!

– S-o bombardam, domnule presedinte. Cu ce sa-ncepem?

– Pai, Mitea, eu zic sa-ncepem cu infrastructura, sa le distrugem fabricile. Uite, de exemplu, Fabrica tractoare din Brașov.
– S-a inchis, si s-au inchis toate, domnule președinte.


– Pai, obiective nevralgice – de exemplu, Institutul de vaccinuri, Cantacuzino.

– E inchis de 10 ani, domnule presedinte.

– Spitalul de arsi, ca le-ar trebui in caz de razboi.


– Acela nu functioneaza, domnule presedinte.

– Spitalul de copii din Timisoara sa-l bombardam

! – Pai, a fost restituit bulibasei Visinel Carpaci.

– Sa bombardam Parlamentul!

– O sa se bucure tot poporul roman ca scapa de infractorii aceia.

– Sa le bombardam cartierele de locuinte, Primaverii, Rahovei, Ferentari!

– In primul stau teparii mari, parlamentarii si securistii, in ultimele doua, hotii de buzunare. De ce sa le rezolvam noi problemele interne?

– Sa le bombardam rafinariile de petrol, ca sunt obiective strategice!

– Domnule presedinte, pe astea le-am cumparat noi, sunt ale noastre, ale Rosneftului

. – Nu inteleg, Mitea, tii cu noi sau cu romanii?! Vrei sa-i bombardam sau nu???

– Vreau, sa-i bombardam.

– Atunci, Mitea, sa le bombardam caile de comunicaţie, adica autostrazile si caile ferate.

– Alea-s autostrazi? Care se prabusesc la o luna după darea in folosinta sau la prima ploaie? Apoi, din reteaua de cai ferate nu a mai rămas mare lucru, că au vandut-o romanii la fier vechi.

– Ai dreptate. Sa le bombardam padurile – vestitii codrii ai Romaniei. Sa arda ca un snop de paie!

– Le-au taiat singuri. Nu prea a mai ramas nimic din ele.

– Moldova! Sa bombardam toata Moldova!

– N-o sa se observe, domnule presedinte. Au avut anul asta niste alunecari de teren de n-a ramas piatra pe piatra.

– Vaslui!Sa bombardam macar orasul Vaslui!

– Moldovenii din Vaslui sunt toti la munca in Italia. Au mai ramas in oras pompierii, primarul si fochistul de la primarie.

– Mitea, trebuie totusi sa le bombardam ceva! Macar, ceva mic!

– Nu avem ce, domnule președinte. De 26 de ani, romanii practica tactica pamantului parjolit. Ne-au luat-o inainte, au prevazut totul!

David un băietel drăgut

Iubitii mei, David un copil minunat de numai 5 anisori, cu mare talent de actor, a vazut video-clipul despre Fitness, pe care l-am facut cu ajutorul lui Dumnezeu. Atat de mult i-a placut incat il reproduce pe de rost, a observat si ca la un moment dat imi trag nasul fiindca nu aveam batista... este un copil extraordinar! Priviti-l cum imita motorul motosapei, cum ara cu ea... merge cracanat cum merg eu, ca sa nu calc pe unde an arat... Sa fie binecuvantat, el si parintii lui.
                      Preot Ioan.

ZAMBETUL..

La un dineu din New York, unul dintre oaspeti, o doamna ce intrase in posesia unei mosteniri in bani, ardea de dorinta de a lasa tuturor o impresie favorabila. A irosit o mica avere pe blanuri de samur, diamante si perle. Dar nu si-a schimbat deloc expresia de pe chip. Acolo nu se citeau decat amaraciune si egoism. Nu stia lectia pe care altii o invatasera: si anume ca expresia pe care cineva o poarta pe chip e mult mai importanta decat hainele cu care se imbraca.

Actiunile spun mai mult decat cuvintele, iar un suras spune: “Imi placi. Ma faci fericit. Ma bucur sa te vad.”

Efectul zambetului este atotputernic – chiar daca ramane invizibil. Daca vorbiti la telefon, zambiti, zambetul dumneavoastra se oglindeste in voce.

Trebuie sa va faca placere sa va intalniti cu oamenii daca vreti ca si lor sa le faca aceeasi placere.

Nu va vine sa zambiti? Si atunci? Va recomand doua remedii. Mai intai straduiti-va sa zambiti. Sau, daca sunteti singur, straduiti-va sa fluierati sau sa murmurati o melodie. Comportati-va ca si cum ati fi deja fericit si asta va va predispune la fericire. Iata cum a formulat psihologul si filozoful William James acest adevar:
“Se pare ca actiunile se subordoneaza sentimentelor, dar de fapt actiunea si sentimentul se imbina; si controland actiunea, care este sub controlul imediat al vointei, suntem capabili sa controlam si sentimentul, care nu e produs de vointa.
In acest fel, singura cale spre buna dispozitie pierduta este sa ne binedispunem noi insine, ca si cum am purta veselia in noi insine…”

Orice om cauta intotdeauna fericirea – si exista o singura cale sigura de a o gasi. Prin controlul asupra propriilor ganduri. Fericirea nu depinde de factori externi, ci de conditiile dinauntrul nostru. Nu ce ai, cine esti, unde esti sau ce esti te fac fericit sau nefericit. Ci cum privesti aceste date. De exemplu, exista multe chipuri radiind de multumire printre taranii care trudesc in caldura ucigatoare, dar si in birourile cu aer conditionat din marile orase.

“Nu exista nimic bun si nimic rau”, spune Shakespeare, “gandirea noastra imparte lumea in fericire si nefericire.”

Majoritatea oamenilor sunt atat de fericiti, pe cat isi propun.

Reflectati cu atentie la sfatul intelept al eseistului si publicistului Elbert Hubbart – dar, atentie, nu va va folosi la nimic sa reflectati daca nu aplicati ceea ce veti citi aici:

“Ori de cate ori plecati de acasa, trageti-va barbia inapoi, purtati capul sus si umpleti-va plamanii cu cat mai mult aer; inspirati adanc lumina soarelui; intampinati-va prietenii cu un zambet, si puneti toata inima intr-o strangere de mana. Nu va temeti ca veti fi neinteles si nu pierdeti nicio clipa gandindu-va la dusmani. Incercati sa va lamuriti exact ceea ce vreti sa faceti; si apoi fara sa va abateti de la directia aleasa, indreptati-va exact catre telul propus. Concentrati-va asupra lucrurilor marete si splendide pe care ati vrea sa le faceti si apoi, odata cu scurgerea zilelor, va veti surprinde profitand de toate ocaziile posibile pentru a va implini idealul, exact ca un coral ce profita cat mai mult de pe urma fluxului. Creati inlauntrul dumneavoastra imaginea persoanei capabile, loiale si utile care vreti sa deveniti si doar gandul acesta, adanc purtat in minte, va va transforma, cu fiecare ora, in acel individ pe care il visati. Gandul detine suprematia. Pastrati atitudinea mentala corecta – o atitudine curajoasa, sincera si binevoitoare. A gandi corect inseamna a crea. Toate lucrurile vin prin intermediul dorintei si orice rugaciune sincera va fi ascultata. Ne modelam dupa idealul pe care il purtam in inima. Tineti-va mereu capul sus. Oamenii sunt Dumnezei incatusati in crisalide.”

Chinezii antici detineau o mare intelepciune – intelepciunea vietii; si aveau un proverb pe care ar trebui sa ni-l intiparim in minte. Iata-l: “Un om care nu stie sa zambeasca nu trebuie sa-si deschida magazin.”

Surasul dumneavoastra va oglindeste bunavointa. El lumineaza viata tuturor celor ce il vad. Pentru cei ce au vazut o duzina de oameni incruntandu-se morocanosi sau intorcand capul, zambetul acesta e ca iesirea soarelui de dupa nori. Mai ales pentru acei care sunt stresati de sefi, clienti, profesori, parinti sau copii, un zambet poate servi ca ajutor in a intelege ca nimic nu e fara speranta – caci exista bucurie pe lume.

Între vecine:

Marius Dumitru

- Mi-a îmbătrânit bărbatu'
'Nainte fugea tot satu'
Când pe ogor, când la vie
Zi de zi la datorie ...

- Nu vezi cum ne cresc nepoţii?
Se-nalţă văzând cu ochii!
Azi, i-ajută internetul
Să-şi modifice portretul ...

- Nu mai plânge-acu', Marie
Timpul trece făr' să ştie
Unul creşte, altul scade
Doar noi tinere - frumoase!

- Nu mă plâng, dragă Lenuţă
Dar nu mai port danteluţă
Nu că-mbătrânim vreodată ...
Dar mai bine ... las-o moartă!😊

(Marius Dumitru)

SUPER COMEDIE, JENI NICOLAU - Baba 2013

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...