Emil Almășan
Un bou, ce condusese cireada zece ani,
Cel mai malac, mai țanțoș, și mut dintre plăvani,
Când s-a gătat huzurul și viața lui frumoasă,
Cu nici-un chip, malacul, n-a vrut să plece-acasă!
Ce s-a-ntâmplat cu boul de vrea să mai domnească?
Doar știm cât e de leneș, i-e greu chiar și să pască !
Sunt voci ce spun că-n ieslea unde era stăpân,
Primea tocați cocenii și rația de fân,
Că nimeni, niciodată, nu l-a văzut lucrând,
Ci toată ziulica la umbra sta, căscând…
Era un bou nostalgic, iubea călătoria,
Stătea mai mult pe-afară, mai rar prin România,
Și-avea plăvanul nostru, un singur, mare, of:
Pleca, nebun, pe dealuri, îndrăgostit de golf…
Și mai avea plăvanul o și mai mare boală,
Săptamânal, să meargă în ciurda lui natală
Unde-o lăsase boul (iertați-mă) pe vaca
Ajunsă “primă doamnă“, fără să vrea, săraca…
În rest, n-avea, cornutul, alte angajamente,
Trăia, din plin, plăvanul, “ La dolce far niente”!
Mai mult de-atât, prieteni, eu nu știu ce să zic,
De boul nostru, mândru că n-a făcut nimic…
Problema-ncepe-n ziua, când să scăpăm de el!
N-a vrut să lase locul, unui isteț vițel,
Strigând că vițelușul n-a fost cinstit deloc,
manipulând cireada pe Facebook și tik-tok!
De-aceea, când mulțimea vota hipnotizată,
A spus că-i furăciune și mai votăm odată!
A adunat cățeii, cei mai loiali din Curte,
Care știau cum Legea pe degete se-nvarte,
Și-au dat cățeii ăștia, pe bou să-l mulțumească,
O hotărâre care s-a dovedit, porcească.
Ehei!, însă vițelul, nedreptățitul nostru,
Nu-i unul dintre-aceia să tacă-n front ca prostu’.
Vițelul nostru-i unul, cu foarte multă carte,
Meșteșugite vorbe cu glas de miere-mparte,
Și cât ai zice pește a scos mulțimea-n stradă,
Și-n vorbe-ales gândite vorbi către cireadă:
Să fim uniți în cuget, în fapte și-n simțire!
Acum, la noi privește întreaga omenire!
Stați liniștiți, prieteni, puterea nu ne scapă,
Că-i binecuvântată de cer, pământ și apă!
Spre noi privesc strămoșii, copiii și părinții!
Și nu uitați, din ceruri, ne apără toți Sfinții!
Dar mai presus de toate, vă jur, peste Ocean,
E un bizon ce sigur ne scapă de plăvan!
E un bizon din State ce nu poate s-accepte,
Această nedreptate și sigur o s-o-ndrepte,
I-am scris, și-a spus bizonul că îi va lua în coarne,
Pe toți și nedreptatea pe loc o s-o răstoarne.
Această întâmplare îl prefăcu-n erou,
Pe vițelușul nostru nedreptățit de bou!
Dar credeți că plăvanul vreun pic s-a speriat,
De vițelimea care pe străzi s- a adunat?
Sau credeți că vreo clipă sub pleoapa bouleană,
Vreo lacrimă să curgă ca semn că-i ia în seamă?
Nici pomeneala! Boul mai rău s-a agățat,
De scaunul puterii, că-i place la Palat!
Mai mult nu știm! Povestea e încă la-nceput!
Vițelul strigă-ntr-una! Dar boul este mut!
De-aceea nici morala nu spune ceva nou:
Așa e când puterea, e-n mâna unui bou!
.jpeg)
