Omul invidios

        

Acum o zi

Omul invidios se topește ca o lumânare atunci când vede că îți merge bine. Ce ne învață Sfinții Părinți să facem când cineva nu se bucură de fericirea noastră ?
Se spune că nu toți cei care îți zâmbesc se bucură și de binele tău. Uneori, tocmai oamenii pe care îi consideri apropiați sunt cei care nu pot suporta să te vadă liniștit, sănătos sau împlinit.
Poate ai cunoscut și tu asemenea oameni.
Când ai trecut prin necazuri, au fost lângă tine. Dar când Dumnezeu ți-a adus puțină bucurie, când ai reușit să faci ceva bun pentru familia ta sau când ai scăpat de o mare grijă, parcă s-au schimbat.
Nu te-au mai căutat la fel. Nu s-au mai bucurat pentru tine. Uneori, au început să te vorbească pe la spate.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat o învățătură profundă despre invidie: omul iubitor de bani se bucură când câștigă ceva, dar omul invidios ajunge să se bucure numai când celuilalt îi merge rău.
Ce mare tristețe să nu te mai poți bucura de propria viață pentru că ești mereu preocupat de ceea ce are aproapele tău!

Invidia este o povară care îl apasă mai întâi pe cel care o poartă.
Omul invidios vede casa vecinului, dar nu știe câți ani a muncit acesta pentru ea.
Vede o familie fericită, dar nu cunoaște lacrimile și încercările prin care a trecut.
Vede un om zâmbind, dar nu știe câte nopți a plâns în tăcere.
Și, în loc să mulțumească pentru ceea ce are, își amărăște sufletul privind mereu la viața altora.
Dar ce trebuie să faci atunci când simți că cineva te invidiază?
Sfinții Părinți ne oferă câteva îndemnuri care merită păstrate în suflet.

1. Nu răspunde răutății cu răutate.

Dacă cineva te vorbește de rău, nu te grăbi să-i răspunzi în același fel. Nu fiecare vorbă nedreaptă merită o ceartă.

Uneori, liniștea și răbdarea sunt mai folositoare decât o mie de explicații.

2. Roagă-te și pentru omul care nu îți dorește binele.

Este ușor să te rogi pentru cei care te iubesc. Mai greu este să pomenești în rugăciune pe cineva care te-a rănit.
Dar tocmai aici se vede puterea iertării.
Poți spune simplu:
„Doamne, luminează-i sufletul, alungă-i amărăciunea și ajută-ne să trăim în pace.”

3. Nu-ți pierde liniștea încercând să mulțumești pe toată lumea.

Oricât de mult bine ai face, vor exista oameni care te vor judeca.
Dacă ai puțin, te vor întreba de ce nu ai mai mult.
Dacă ai reușit ceva, vor spune că ai avut noroc.
Dacă ești liniștit, vor crede că nu ai griji.
Dar Dumnezeu cunoaște și munca ta, și lacrimile tale, și încercările pe care ceilalți nu le văd.

4. Păstrează o distanță sănătoasă față de oamenii care îți fac rău.

Sfântul Vasile cel Mare vorbea despre cât de mult poate distruge invidia legăturile dintre oameni.
A ierta nu înseamnă să accepți la nesfârșit umilințe, jigniri sau nedreptăți.
Poți păstra bunătatea în suflet și, în același timp, să te îndepărtezi de o relație care îți tulbură viața.
5. Ai grijă să nu lași invidia să intre și în inima ta.
Aceasta este poate cea mai importantă învățătură.
Când vezi că altuia îi merge bine, bucură-te pentru el.
Când vecinul își face o casă, dorește-i să locuiască sănătos în ea.
Când cineva se vindecă de o boală, mulțumește lui Dumnezeu.
Când copiii altora au reușite, bucură-te împreună cu părinții lor.
Binele primit de alt om nu înseamnă că Dumnezeu te-a uitat pe tine.
Fiecare familie are încercările ei. Fiecare om își poartă crucea, chiar dacă nu vorbește despre ea.
Nu lăsa invidia altora să-ți schimbe inima.
Rămâi bun, chiar dacă ai întâlnit răutate.
Rămâi smerit, chiar dacă ai reușit multe.
Rămâi credincios, chiar dacă treci prin necazuri.
Și, mai ales, nu te transforma în omul care te-a rănit.

O rugăciune pentru liniștea sufletului

„Doamne, păzește-mi inima de invidie, de mândrie și de dorința de răzbunare. Dă-mi răbdare când sunt judecat pe nedrept, înțelepciune când sunt rănit și puterea de a ierta. Binecuvântează-i pe cei care mă iubesc și luminează-i pe cei care îmi poartă supărare. Ajută-mă să mă bucur de binele aproapelui meu și să nu uit niciodată să-Ți mulțumesc pentru darurile Tale. Amin!”
Ține minte: nu trebuie să stingi lumina altuia ca să strălucească și viața ta. Este loc sub soare pentru binele fiecăruia.
Iar adevărata bogăție nu este să ai mai mult decât vecinul tău, ci să poți pune capul pe pernă cu sufletul împăcat.
Dumnezeu să aducă pace în toate casele și să ne ferească inimile de invidie și răutate !

 Carmen Tararache

Spune nu Halloween-ului, Religiei demonicului

M-a sunat o învățătoare să-mi spună că directoarea ei a obligat-o să facă cu elevii tematica Halloween-ului, însă i-a spus că al ei cuget nu-i permite să îmbrace copiii în demoni, vrăjitori, vrăjitoare sau în morți. La care directoarea i-a spus: “Lasă-mă in pace cu prostiile astea religioase!” I-am spus învățătoarei creștine să-i transmită directoarei că Halloween-ul este tot o chestiune religioasă, o religie a morții, a dracilor și a consecințelor păcatului.

 
Oameni buni, chiar nu realizăm că dăm frumusețea creștinismului în schimb pe toate mizeriile Diavolului? Oare nu realizăm că sărbătorim moartea si blestemul? Cum îți poți îmbracă copilul în ceea ce nu ți-ai dori să-l vezi vreodată? Dacă demonii ii atacă mintea va fi un nebun de internat în spital, atunci de ce îl faci drac? Dacă pică în atracția față de ocultism si vrăjitorie viata lui va fi mereu hărțuită de demoni, asta vrei? Dacă, Doamne ferește, pătește ceva si ajunge tăiat, zdrobit, cu oase rupte, plin de sânge, oare cum ai reacționa? Atunci de ce chemi blestem peste el?

 
Da, Halloween-ul este o religie drăcească, opusă frumuseții si vieții din creștinism. I-am spus acestei învățătoare că în săptămâna în care era obligată de directoare să sărbătorească această religie demonică, ea să îmbrace copiii în îngerași, în personaje Biblice, să-i pună să confecționezi lucruri frumoase și nu capete de demoni din dovleci, din dovleci sa facă plăcinte, nu fețe drăcești. Oricine ai fi si oriunde ai lucra, este dreptul tău să refuzi această religie, nu îți lăsa drepturile călcate in picioare, constituția țării ne protejează religiile si încredințările, de aceea am ieșit 10.000 de români în Piața Victoriei, pentru a demonstra că avem curaj, avem unitate si ne cunoaștem drepturile. Vom ieși de câte ori va fi nevoie tocmai pentru a le aminti acest lucru. Doamne ajuta!

 
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

https://toniberbece.ro/spune-nu-halloween-ului-religiei.../

Antrenament pentru Iad ?

                 

Preoții trebuie să ia atitudine și să respingă drăcia socială numită Halloween !

În spatele distracției de Halloween, există intenții de distrugere a vieții creștine. Halloween este o sumă de trucuri care imprimă în copii atitudini diabolice care distrug viața morală și religioasă a oamenilor.
Într-adevăr, la o primă vedere, costumarea haioasă în vampiri, vârcolaci, vrăjitoare, demoni etc., nu ar fi decât o farsă demnă de homo ludens prin care omul ia în râs aberațiile ontologice și manifestările oculte. De fapt, ceea ce se imprimă în mințile curate ale copiilor este obișnuința cu magia, cu o lume ocultă care poate deschide orizonturi demonice, cu puteri supranaturale uriașe, care devin leit motiv al vieților copiilor. Ridiculizarea demonilor nu este decât învățarea cu prezența lor, ruperea lor de regnul iadului veșnic și transformarea lor într-o gașcă de personaje simpatice, care pot fi oricând chemate la cină. Dracul ucigător de oameni de la începutul istoriei devine astfel un băiat de gașcă, un tip frecventabil, aproape vrednic de compătimit pentru ghinionul teribil pe care l-a avut. De aici până la obsesii, posedare, magie neagră, ritualuri satanice, ucidere ritualică, sinucidere, boli psihice, crimă în serie e o cale bine bătătorită.

Adulții pot discerne – și nu chiar toți – dintre ficțiune și realitate, între film și viață, între iluzie și adevăr. Copiii însă trăiesc într-o lume a imaginației, în care reperele vizuale primesc viață în mintea lor și se transformă în modele de urmat. Nu ne mai mirăm că unii copii vor să devină vrăjitori, magi, vampiri sau chiar diavoli. Unii chiar reușesc. Violența ucigașă este așadar chemată în societate pe ușa din față, sub pretextul distracției. În loc ca demonii să fie exorcizați adică scoși afară din om și din lumea locuită și trimiși pe pustii locuri, așa cum se întâmplă la Botez și la Molitfele Sfântului Vasile, demonii sunt chemați, puși la masă, incarnați prin vestimentație și gestică macabră, imitați în atitudine, prezenți desigur pe termen lung.

Halloween-ul nu e o sărbătoare păgână, ea conține multe referințe creștine, ci o sărbătoare diabolică. Unii vor spune că vine repede și pleacă mult mai repede, ca un miros de dovleac și de usturoi. Însă ceea ce rămâne în subconștientul copiilor este accesibilitatea uriașă a diavolului care vine totdeauna când este chemat în viața oamenilor. Deriva morală, falimentul credinței, transformarea omului în animal și apoi în demon prin civilizație tehnologică, crimele, depresia generalizată, mentalitatea de turmă, toate acestea sunt mlădițe ale duhului necurat, alungat de 2000 de ani din viața lumii prin Sfintele Taine, și invocat acum de dragul sărbătorii, în inimile celor care îi urmează fără să o știe.
Halloween-ul este așadar un antrenament la iad, cu întuneric, magie, demonism, shamanism, cclarobscur, vampiri, vârcolaci. Niciun duh însă nu suflă o vorbă despre durerea infinită și veșnică, despre focul cel nestins, despre scrâșnirea dinților, despre viermele neadormit, despre singurătatea fără de sfârșit. Tot astfel, Liturghia este un antrenament la rai, ca jertfă fără de prihană, rugăciune intensă, anamneză a iubirii, participare prin har, istorie și veșnicie unite strâns, de netăiat, în Trupul lui Hristos cel răstignit și înviat pentru oameni, pentru totdeauna. Are cineva impresia că te costumezi în diavol și vei merge la Liturghia veșnică?

Așadar, la Liturghie, nu la Halloween.

Pr.lect.univ.dr.Ioan Valentin Istrati - Constanta