IARTĂ-NE, IUBITĂ ȚARĂ

IARTĂ-NE, IUBITĂ ȚARĂ

de Preot Sorin Croitoru

Iartă-ne, iubită Țară,
Pentru că te-am părăsit,
Am plecat în căutarea
Unui trai mai fericit,

Toată lumea asta mare
Am umplut-o de români..
Ne-am băgat de bunăvoie
Slugi smerite la stăpâni!

Cine a plecat de bine?..
"Fie pâinea cât de rea.."
Se făcuse totuși pâinea
Prea amară-n țara mea,

Și amară și puțină,
Cum să-ți faci un viitor?..
Fără nici o bucurie
Am luat-o la picior.

Și la noi ca-n toată lumea,
Unii vor să pape tot,
Iar de cei de-un neam cu dânșii
Îi cam doare fix în cot.

"Cine poate, oase roade",
Oasele le rod doar ei.
Societatea românească
E-împărțită-n lupi și miei.

Neamul meu e blând și pașnic,
N-am pus mâna pe ciomag;
Am plecat în pribegie,
Un popor întreg pribeag..

Am ajuns prin toată lumea,
Fiecare cum putu..
I-am îngrămădit pe alții
Și-ai rămas orfană tu.

Prin grădini înțelenite
Urlă câinii a pustiu.
Plânge mama după fiică,
Plânge tata după fiu..

Plânge glia strămoșească
După dragii ei feciori..
Nu-s flăcăi să joace hora
"Ca la noi" de sărbători.

Unde sunteți voi, fecioare
Cu codițele în spic,
Sânziene-îmbujorate
La privirea de voinic?..

Unde sunt bătrânii noștri
Cu cuvântul lor sfătos,
Care-și sărutau obrajii
Înaintea lui Hristos?..

Sunt flăcăi și sunt fecioare,
Dar puține și puțini.
Și din ei o mare parte
Vor pleca printre străini.

"Munții noștri aur poartă",
Dar nu-i aurul de noi,
După unii rostul nostru-i
Să fim altora slugoi.

Teamă-mi este că românul
Va uita-ntr-o bună zi
Că e bun și blând din fire
Și va-începe a pocni,

Și în ziua când va ține
Sus ciomagul ghintuit,
Vor pleca în pribegie
Cei ce l-au năpăstuit!

LA MULȚI ANI ROMÂNI DE PRETUTINDENI ! ! !

 

️ ALBASTRU - pentru că mereu ne-am raportat la Cer şi la DUMNEZEU din Cer ca la un Stăpân şi Tată . ️

️ GALBEN - pentru că sfântă ne-a fost Glia strămoşească, ce ne-a dat pâinea de pe masă şi prescura pentru Sfânta Cuminecătură .

️ ROŞU - pentru că acest pământ sfânt a fost mereu răscumpărat cu sânge de martiri şi de eroi şi că Salvarea acestui Popor vine numai prin HRISTOS şi prin Sângele Lui vărsat din dragoste pentru noi .

LA MULȚI ANI ROMÂNI DE PRETUTINDENI ! ! !


Drapelul tricolor a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei Revoluţiei de la 1848, când Guvernul provizoriu de la Bucureşti a promulgat decretul de instituire a Drapelului Naţional. Astfel, s-a stabilit ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor, purtând deviza Dreptate şi frăţie, acordându-i-se şi denumirea de «stindard al libertăţii». Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, măreţele momente ale istoriei noastre, Independenţa din 1877 şi Marea Unire din 1918, luptele purtate în cele două războaie mondiale, s-au desfăşurat toate sub semnul Drapelului Naţional. Este de datoria noastră să ne aplecăm mereu asupra trecutului şi să respectăm eroismul înaintaşilor". Pentru cei ce simt, iubesc şi gândesc cu adevărat româneşte le dorim o zi cu încă un motiv pentru care să fie mândri, frumoşi şi sănătoşi

Rugăciune pentru România

E ziua ta române,

Pe 1 decembrie știi bine,
E ziua ta române.
La Alba Iulia nu putem fi,
Nu ne putem întâlni,

Dar hai cu toții a ne uni.
Să ne unim în rugăciune,
Toți românii din lume.
Să-l rugăm pe Bunul Dumnezeu,

Să ne ajute la greu.
Să ne ierte de păcate,
Să avem cu toții sănătate.
Doar uniți vom reuși,

Și împreună iar vom fi.
România țară dragă,
Azi vorbim doar despre boală.
Nu știm a ne bucura,

Nici de bine va urma.
Nu mai vorbim de unire,
Doar distanță și mânie.
E din ce în ce mai greu,

De nu ne ajută Dumnezeu.
Dintr-o țară așa bogată,
Noi cerșim din poartă în poartă.
Nimic nu mai avem noi în țară,

Tot se aduce din afară..
Parcă purtăm un blestem,
De când am tăiat stema din drapel,
Brazi azi au dispărut

Toate noi le -am risipit.
Doar Soarele a mai rămas,
Ne încălzește el și azi.
Ne iubește Dumnezeu,

Ne ocrotește mereu.
Mulți români azi pribegesc,
În țări străine muncesc.
Azi se întâmplă lucruri noi

Din cauza acestei boli.
Imnul ne e predestinat,
Dar noi nu ne-am deșteptat
Măcar acum să realizăm,

Să ne trezim, să ne rugăm.
Să ne păstrăm credința,
Crucea ne e biruința.
Chiar de o fi ca să murim,

Pentru Iisus Hristos să ne jertfim.
Românie,Românie,
De-am fi toți doar cu Iubire,
Am trai frumos ca frații,

De ne- ar invidia alții..
Așa era odinioară,
În această țărișoară,
Oamenii erau uniți,

Harnici și tare cuminți
Tot așa să fim mereu,
Plăcuți Bunului Dumnezeu.
Uniți în rugăciune

În cuget și simțire,
Mulți,multi ani române!
Oriunde te-ai afla
Niciodată nu uita,

De ce-i care s -au jertfit
Pentru țară au murit.
Să ai tu un trai mai bun
Pe pământul tău străbun
Hai cu toții de-om striga
La multi ani ROMÂNIA
România-i țara ta,
Hai acasă nu mai sta.
Liliana Olariu 28 noiembrie 2021!

Tara mea de Stelian Barcea

In batrana Europa,
Undeva intre balcani,
Asezata o tarisoara,
Neam de daci si de romani.

Romanie plai de dor,
Slava i-ti aducem tie,
Munti, paduri, campii intinse,
Plai de doina poezie.

Multi au vrut sa te-nrobeasca,
Dar de straja la hotare,
Era oastea romaneasca,
Pe dusmani sa ii doboare.

Oameni vrednici de a lor tara,
In razboaie au luptat,
Pentru sfinta libertate,
Jertfa lor a meritat.

Prin razboaie batalii,
Pentru a noastra libertate,
Bravi ostasi si- ai tarii fii,
Au platit prin a lor moarte.

Lor aducem azi cinstire,
Si omagii cuvenite,
Sa depunem azi o floare,
La tacutele morminte.

Să facem o horă a Unirii

Greul tau de-a pururi greu
In mai greu se schimba,
Tara fara Dumnezeu,
Tara fara limba.

Toti acei ce te-au vandut
Te mai si omoara,
Tara fara continut,
Tara fara tara.

E Hora Unirii pe-un scrasnet de frana,
Miscarea la stanga si dreapta e grea
Si soarta ne spune c-asa vom dansa,
Cu mainile-n lanturi, cu fruntea-n tarana.

E Hora Unirii, dam mana cu mana,
C-asa cere lantul, in logica sa,
Stam mana in mana, stam za langa za
Si zgomot de lant orchestral ne ingana.

E Hora Unirii, o ducem in oase,
O ducem pe umeri, o ducem in ochi
Si zuruie lantul, blestem si deochi,
Si zalele lui nu mai vor sa ne lase.

Si brusc intelegem din semnele firii,
Ca suntem acasa la noi vinovati
Ca n-avem nici dreptul iubirii de frati,
Ca Hora Unirii e Lantul Unirii.

Si ce monoton si ce trist ne e dantul,
Ca nici nu-l jucam, ci il plangem in pasi,
La un parastas parca suntem nuntasi,
Ce sef de orchestra teribil e lantul.

E Hora Unirii, in frana si jale,
Jucand-o intram si mai mult in pamant
Si neamul in hora ne este rasfrant,
Un lant ce danseaza in zalele sale.

http://ro.netlog.com/2floras/blog/&page=4