IARTĂ-NE, IUBITĂ ȚARĂ

IARTĂ-NE, IUBITĂ ȚARĂ

de Preot Sorin Croitoru

Iartă-ne, iubită Țară,
Pentru că te-am părăsit,
Am plecat în căutarea
Unui trai mai fericit,

Toată lumea asta mare
Am umplut-o de români..
Ne-am băgat de bunăvoie
Slugi smerite la stăpâni!

Cine a plecat de bine?..
"Fie pâinea cât de rea.."
Se făcuse totuși pâinea
Prea amară-n țara mea,

Și amară și puțină,
Cum să-ți faci un viitor?..
Fără nici o bucurie
Am luat-o la picior.

Și la noi ca-n toată lumea,
Unii vor să pape tot,
Iar de cei de-un neam cu dânșii
Îi cam doare fix în cot.

"Cine poate, oase roade",
Oasele le rod doar ei.
Societatea românească
E-împărțită-n lupi și miei.

Neamul meu e blând și pașnic,
N-am pus mâna pe ciomag;
Am plecat în pribegie,
Un popor întreg pribeag..

Am ajuns prin toată lumea,
Fiecare cum putu..
I-am îngrămădit pe alții
Și-ai rămas orfană tu.

Prin grădini înțelenite
Urlă câinii a pustiu.
Plânge mama după fiică,
Plânge tata după fiu..

Plânge glia strămoșească
După dragii ei feciori..
Nu-s flăcăi să joace hora
"Ca la noi" de sărbători.

Unde sunteți voi, fecioare
Cu codițele în spic,
Sânziene-îmbujorate
La privirea de voinic?..

Unde sunt bătrânii noștri
Cu cuvântul lor sfătos,
Care-și sărutau obrajii
Înaintea lui Hristos?..

Sunt flăcăi și sunt fecioare,
Dar puține și puțini.
Și din ei o mare parte
Vor pleca printre străini.

"Munții noștri aur poartă",
Dar nu-i aurul de noi,
După unii rostul nostru-i
Să fim altora slugoi.

Teamă-mi este că românul
Va uita-ntr-o bună zi
Că e bun și blând din fire
Și va-începe a pocni,

Și în ziua când va ține
Sus ciomagul ghintuit,
Vor pleca în pribegie
Cei ce l-au năpăstuit!