Crăciunul acela însîngerat..
De care mama mi-a vorbit...
A pătat suflet de român..
Din alb... atunci l-a innegrit...
Crăciunul acela însîngerat...
De-atunci ne urmărește..
Si suferă ... si-a suferit...
Poporul care-n urmă se jertfeste...
Pătat de sânge e Crăciunul..
În fiecare an..
Poporul suferă surghiunul...
Totul a fost in van...
Pentru prunci ne mai ierți...Tată..
Deși păcatul este mare...
O țară întreagă...îngenunchează..
Si cere azi...iertare...
Crăciunul acela însîngerat...
De-atunci ne-a urmărit...
Au trecut... Doamne atâția ani...
Tu...ne-ai iertat și ne-ai iubit..
Și totuși...an de an..Stăpâne..
Iti trimiți Fiul iar în lume...
În peșteră este....primit...
Iar mai târziu e....răstignit...
Crăciunul acela însîngerat...
Măicuța mea nu l-a uitat...
Spre cer privește tot mereu..
Cerând iertare de la Dumnezeu ..
Spre cer privesc astăzi și eu..
Si cer iertare.... Domnul meu...
Crăciunul acela însîngerat...
Pată pe suflet ne-a lăsat...
Maria Pintican..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu