Doamne...ce copilărie..
Și ce ierni erau odată..
Ce n-as da pe-un pumn de clipe..
Să fiu cea de altă dată..
Să alerg cu frățiorii ..
Sus pe deal la sănius
Să rămânem ziua întreagă..
Să ne dăm pe derdelus..
Iar seara să ne întoarcem..
Flămânzi și înghețati de frig..
Iar a doua zi să începem..
Din nou să ne bulgarim..
Parcă o aud pe mama..
,,Mâine...sunteti pedepsiti..
Vă jucați acasă în curte..
Aici să vă bulgariti"..
Dar a doua zi din nou..
Alergam la derdelus..
Chiar de era drumul greu..
Mergeam până pe deal sus..
Doamne ce copilărie...
Am avut...odată...
Unde-s anii ăia ..Doamne..
Cu iarnă adevărată..?
Maria Pintican...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu