Astazi, iar m-am plimbat pe carerile sufletului tau,
mai devreme ca ieri.
Printre flori, frunze si ramuri cazute de copaci,
In speranta ca, totusi, te voi intalni, asa cum imi placi.
Fericit.
M-am plimbat, doar asa, poate dintr-o hazlie intamplare sau...
Poate-a fost destin?
Sau poate o stranie si lunga, inepuizabila pierdere de timp.
Cum s-ar putea raspunde la destin?
Cu alt destin, pornind la drum si-acelasi suflet, ce pare-a fi pereche?
Iar flori, iar frunze, iar ramuri cazute din copaci...
Aceasta plimbare, ce pare o neinteleasa si trista asteptare...
Sau poate nu ne-am intalnit, pe-acelasi drum spre infinit?
Am obosit si cred ca doare, aceasta tot mai straina plimbare,
Chiar printre flori si frunze si ramuri de copaci.
Cred ca maine, n-am sa mai merg la plimbare,
Doar asa, ca dintr-o intamplare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu