Se afișează postările cu eticheta Poezii de Camelia Cristea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii de Camelia Cristea. Afișați toate postările

joi, 23 iulie 2020

Infinitul




La masa tăcerii s-aducem o păine
Sărmanii așteaptă să-i miluim,
Doar frimituri mai cad pentru unii
Și ei traiesc cu mult prea puțin.

Poarta sărutului stă larg deschisă,
Să treaca toți mirii în primăveri
Și-n drumul lor să ningă frenetic,
Cu crinoline de ghiocei.

Brăncuși a aflat infinitul în ceruri
O coloană sculptată pe pămănt a lăsat,
Să vadă destinul și poate și omul,
Seninul iubirii neăntinat.

Un rug de cuvinte sunt totuși puține,
Să ardă păcatul și frigul din noi
Din potirul vieții să curgă iubire,
Ca-n primăveri caldele ploi.

foto internet

12.02.2014

Camelia Cristea
 -

luni, 27 aprilie 2020

Flori de liliac...


Flori de liliac pun la poarta ta,
Lăcrămioare plânse, inima-ți v-a da
Ele au fost culese chiar din ochii mei,
Când un bici de viscol mă lovea în ei.

Ghiocei albiți de lungi așteptări
Îți trimit în dar ca și îmbrățișări,
Narcise bătute de un dor mărunt,
Le așez acum pe aripi de vânt.

Primăvara toată ți-o trimit în dar,
Frumusețea asta nu are hotar
Toporași grăbiți vin în calea ta
Să-ți sărute mână când e vremea rea.

Rouă adunată de pe trandafiri
Să te ocrotesca și de uneltiri,
Pașii tăi lumină, urme vor lăsa
Peste tot în lume, chiar și-n calea mea!

Camelia Cristea

joi, 21 iunie 2018

O lumânare


Pe clape-dor, scriu simfonii de suflet,
În lacrima din ploaie mă topesc,
Șotronu-l joc la fel ca la-nceputuri
Și-ntr-un cauș de gând mai poposesc.

În zori mă prind cu îngerii de mână
Mă poartă toți pe aripi de cuvânt,
Am razele de soare la îndemână
Și scriu cu ele rugăciuni fierbinți.

Nu mă opresc din vise niciodată,
De m-aș opri cred c-aș muri pe loc...,
Pe crengi de nuc sunt legănată,
Cu floarea de cais încă mă joc.

Am învățat să - ascult tăceri
Sunt râuri mici, ce-aduc a bucurie,
În cimitire am îngropat dureri
Și ard firav, o lumânare vie...

21.06.2014

vineri, 8 decembrie 2017

Comori de suflet: Scrisoare...


Moșule în acest an, ghete nu mai pun la geam
Am primit daruri mereu de la Bunul Dumnezeu!
Dar te rog să duci colaci chiar la oamenii săraci,
Un bănuț să lași de-o pâine, cel sărman să creadă-n mâine!

În spitale să duci mir celor ce sunt mai umili
Să le pui și pansamente din trăiri ce-au fost absente,
Credința să le-o ții trează, celor ce încă veghează
Și-n tăcerea nopților uneori poate oftează...

Răni să vindeci de vei vrea chiar cu mare mila Ta,
Unde-i frig să duci caldură, pentru cei ce încă-ndură
Răului să-i pui și piedici cum ne spun și marii clerici,
Bucuria să-nflorescă ca-ntr-o glastră la ferestră!

Te-aș ruga să dai lumina celui ce nu poartă vină,
Gârbovitului să-i ei chiar povara dacă vrei
Schiopului să-i dai toiag și o inimă cu nard,
Fiecare să primească Pâinea Sfântă Împărătească!

Sfinte Mare Nicolae și în iesle să duci paie,
Când vine Domnul Hristos să le pui aici... pe jos
Să încălzești ușor pereții cum am spus chiar și profeții,
Pruncul să fie vegheat de un Înger luminat!

Iar în fiecare casă să pui lampa cea frumoasă,
Cu credință și nădejde, toate astea par mai lesne,
Pentru fiecare dar, clipe ce-au primit și har
Îți spun Sfinte Mulțumesc vreau să învăț să dăruiesc!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1449306003.html


3 decembrie 2015


Camelia Cristea



Comori de suflet: Scrisoare...:

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Aici e România





Veniţi acasă! Aici e… România
Albastrul cerului e mai senin,
În codri se aude ciocârlia
Şi-n vârf de munte izvoare susurând.

Iar când viorile încep să cânte,
Baladele în corzi de inimi se topesc
Şi plânge neamul românesc,
În doinele ce încă mai jelesc!

Coloana este totuşi infinită
Şi stă Brâncuşi alăturea de ea,
La masa tăcerilor ascultă
Vorbele ce-s spuse în nopţi fără de stea.

Şi-n stihuri au pulsat emoţii,
Din leagăn, până la mormânt,
La ţărm de mare însuşi Eminescu
Ascultă valu-n şoapte suspinând.

E-atâta dor aici, iubire, dar şi jale,
Pământul sfânt să îl păstrăm,
Credinţa sfeşnic de nădejde să ne fie
Români uniţi, în jurul gliei să ne adunăm!

Ferestre deschise -Editura Singur 2015 - Camelia Cristea

Sărbătoare - 1 Decembrie




Camelia Cristea

Străbunii mei au pus hotar cu sânge
Și macii au înflorit în urma lor,
Chiar la Rovine o lacrimă mai plânge
Când Mircea stă în calea otomanilor.

La Putna, Stefan este încă viu
Și trage clopot, dupa clopot,
Române știi că totuși nu-i târziu
Să - asculți al conștiinței ropot!

La Mărășești se aude încă tunul
Stăbunul nu te lasă să abdici,
Române falnic ești ca și gorunul
Și din cenușă arsă te ridici!

La Alba este zi de sărbătoare
Mihai Viteazul oștenii își adună,
Din corn răsună doina cea străbună
În hora sfântă-și dau mână cu mână!

Pe steagul tău e cerul mai senin
Și spicele de grâu rodesc în soare
Trezește-te române, când încă nu-i târziu
Și fă să fie-n țară zi de Sărbătoare!

vineri, 29 septembrie 2017

Vară...



Vară să mă vindeci cu iubirea ta
Să dezlegi şi nodul ăsta de vei vrea
Arşiţa tăcerii să se potolească,
În noi bucuria casă să-şi zidească!

Să treci cu alai de flori efemere,
Gingăşia lor să ne dea putere
Freameatul acesta fă să fie viu,
Cât mai este cale, cât nu-i prea târziu...

Şi trimite ploaie, pământul o cere
Îl aud în noapte plânge cu durere,
Crapă pe la colţuri şi se chinuiește,
Pălămida rea, iar îl năpădeşte!

Raze să păstrezi pentru mai târziu
Arzi de la o vreme şi e cam pustiu,
De te-am supărat îţi cerem iertare
Te rugăm ai milă şi chiar îndurare!

Dă-ne Vară leacuri ce le ştii de veacuri,
Mușețel şi tei pentru ochii mei
Dă-ne păpădie şi un cer senin,
Pe un câmp cu maci eu îndată vin!
–----------------------------------------
În spice de soare văd ades fecioare,
Iar în muguri noi copilaşi vioi,
Dimineaţa lină cântă în surdină,
Viața pentru toţi să fie senină!

Vară să ne vindeci cu iubirea ta,
Îndrăznim a crede că şi tu vei vrea
Codrii înverziţi îţi sărută pasul,
Ciocârlia vine să îţi dea şi glasul.

Merii înroşesc când i-atingi cu mâna,
Crengile se pleacă una, câte una,
Freamătă albastru în cerul deschis
Dă-ne în dar Iubirea, cum ne-ai şi promis!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1439823780.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

miercuri, 15 martie 2017

Ziua florilor




Am pus mir nou în cuvinte
Și un clopot ghiocel,
Chiar de e plăpând micuțul,
Are albul tot în el...

Din mangnolia înflorită
Vreau să fac cununi în zori,
Fericirea și speranța
Doar așa să le măsori...

Adun maci îmbujorați
Și îi țin sfios în palme
Nu vreau viscolul tăcerii,
Din cauș să mi-i răstoarne...

Liliacul ce-i albit
De atâta așteptare,
Am să-l strâng în brațe totuși
Să-i simt calda răsuflare...

O Camelie înflorită
În ferestra mea zâmbește,
Ziua florilor creștine
Dau în lume astăzi veste!

Trec calvarul suferinței
Și păcatu-l răstignesc
Mă căiesc și-n Înviere
Haină nouă am să primesc!

03 aprilie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea

http://confluente.ro/camelia_cristea_1428170258.html

marți, 7 martie 2017

Mai naşte-mă



Mai naşte-mă Mamă o dată
Şi spune să fie sorocul,
În zori când floarea zâmbeşte
Şi crapă în zece bobocul.
Mai naşte-mă Mamă o dată
Când rouă în lacrimi se scurge
Şi spune-i ursitei s-o ţină
În cupă de crin şi de sânge.
Mai naşte-mă Mamă o dată
Când vulturul taie văzduhul,
Să-şi lase visul pe clanţă
Ca uşa să-mi fie deschisă.
Mai naşte-mă Mamă o dată
Atunci când se crapă de ziuă,
Să scriu cu lumină – cuvinte,
Şi-n veac să rămân doar lumină!
foto sursa internet

Mamă


Mamă pace vreu să-mi dai 
Când coboară înserarea,
Pe cărări și văi abrute 
Craiul negru ține calea.
Mamă, doar în poala ta
Îmi găsesc iertările
Și pe treptele de foc,
Mi se ard durerile...
Mamă, doar în ochii tăi
Văd albastrul cer senin,
Când furtunile lovesc
Eu tăcerii mă închin.
Mamă, doar pe brațul tău
Un copil își pleacă tâmpla
Și în ochii vii din el
Arde-n verde iarăși lunca.
Mamă, doar cu vorba ta
Toți ghețarii se topesc
Și în locul lor izvoare
Curg din ochiul omenesc.
Mamă dă-mi din forța ta
Când doar sforile mă leagă
Și mă - ajută după viscol
Să rămân mereu întreagă...
Mamă, tu auzi vioara,
Corzile în inimi plâng
Prin decorul freneziei
Uneori am pasul strâmb...
Mamă, pace vreau să-mi dai
C-am plătit tribut cu anii...,
Doar în parcul tinereții
Înfloriți mai sunt castanii...

Mamă, pace vreau să-mi dai...

sâmbătă, 4 martie 2017

Simplu...



Aripi vreau să dai clipelor rămase
Dar de bucurie să mai pui prin case,
Pașii-n rătăcire să găsească drumul 
Să se risipească răul ca și fumul...
Grija să își poarte traista cum o vrea
Să nu se opresca iar la poarta mea
Am cărat poveri ce m-au gârbovit
Și-am trăit intens clipa ce -am primit...
Fără doar și poate toate își au rostul,
Pelerina-n ploie, ruga ca și postul,
Lacrima fierbinte ce-a trezit tăcerea,
Vorba cu blândețe când a gustat mierea...
Stupul de albine, trântorul din ea,
Lutul ce-a fost ars (fără să mai vrea),
Buturuga mică, carul răsturnat,
Trupul de furnică ce a tot cărat...
Moara ce se-nvârte, fagurii de miere,
Rugăciunea sfântă ce mi-a dat putere,
Inima-n genunchi și dospind a pâine,
Crezul de a fi astăzi, dar și mâine!
Toate-s rostuite și o știm prea bine
Că ne sunt trimise doar când se cuvine,
Timpul n-are vreme să se mai oprescă
Își urmează calea simplă și firească...
foto sursa internet

vineri, 3 februarie 2017

Parastas



Poporul meu e parcă mai sărac
Îmbracă haina strâmtă, ponosită,
Schimbările în rău ne tot irită 
Prea mulți vorbesc ușor de mită.
Afișele ne râd frumos în nas,
Pe aici prin țară circul a rămas
Mai vor sărmanii o bucat de pâine,
Trăiesc din greu de azi pe mâine.
Speranța a fugit în altă țară
În neputință timpul se măsoară,
Un ghem de ață, firul e subțire,
De ne-am veni cu toți în fire!
Cu mugurii de floare ce-au rămas
Să punem toți măcar de parastas
Lumina dintr-un muc de lumanare
Să -aprindă conștiință ce ne moare!
Ferestre deschise - Editura Singur 2015
foto internet


vineri, 6 ianuarie 2017

Infinitul

Fotografia postată de Camelia Cristea.
La masa tăcerii s-aducem o pâine
Sărmanii așteaptă să-i miluim,
Doar frimituri mai cad pentru unii
Și ei trăiesc cu mult prea puțin.
Poarta sărutului stă larg deschisă,
Să treacă toți mirii în primăveri
Și-n drumul lor să ningă frenetic,
Cu crinoline de ghiocei.
Brâncuși a aflat infinitul în ceruri
O coloană sculptată pe pământ a lăsat
Să vadă destinul și poate și omul,
Seninul iubirii neîntinat.
Un rug de cuvinte sunt totuși puține,
Să ardă păcatul și frigul din noi
Din potirul vieții să curgă iubire,
Ca-n primăveri caldele ploi.
Ferestre deschise, Editura Singur 2015
foto sursa internet
Camelia Cristea

sâmbătă, 27 august 2016

A plecat...


Fotografia postată de Camelia Cristea.

A plecat pe fugă Vara
Cu alaiul ei de soare,
În mătasea de porumb
Dimineaţa mai răsare!
Doar în poala unui câmp
Îi văd urma de dogoare
Şi-a lăsat culorea aprinsă,
Într-o inimă de floare.
A îmbrăcat în zale verzi,
Toţi copacii din grădină,
Printr-un nai doineşte timpul
Muzica e în surdină...
Roţile de tren se zbat
Pe o şină nevăzută,
De ar ştii lumea misterul
Cred că toată ar fi mută...
Rânduiţi ca la paradă
Stau ciorchinii strânşi în vie,
Vor să umple iar panerul
Să ne-aducă bucurie.
Merii au roşit copacii
În livada de pe deal,
Pregătiţi sunt de paradă
Şi au strâns chiar arsenal...
În oglinda unui lac
Se admiră un răţoi,
Unde-i liniştea mai tare
Vrea să facă tărăboi...
Într-un muşuroi furnica
Cară grâne pentru iarnă,
Vântul suflă fără milă
Bobul vrea să îl răstoarne
Greieraşul prinde-n strune
Dorul zilelor de foc,
Când sonete se-aprindeau
Chiar în fir de busuioc.
Ceru-şi scutură năframă
Şi toţi norii se trezesc
Tună, fulgeră şi iată,
Stopi de ploaie dăruiesc.
În pământ se scurg izvoare
Setea să i-o potolească,
Iarba-i creşte în picioare,
Ciute vrea să mai hrănească...
Un Naiv pictează seara,
Când sub aripă de lună,
Stelele se-aprind pe boltă
Şi ne spun chiar: -Noapte bună!
Îngerii din cer veghează
Să ne fie somnul lin,
Pruncușoru-n vis oftează
Eu privesc şi mă înclin....
20 august 2015
foto sursa internet

duminică, 17 iulie 2016

Sărbătoare



Pune dorul în cătuşe eu de el să n-am habar
Şi regretelor tardive un bilet spre alt hotar...
Pune albul tot în mine, doar în crini să înfloresc 
Şi-n ninsorile din rai dimineaţa să-mi găsesc.
Pune flacăra să ardă şi în inimă de piatră,
Firul ierbii să îl simtă toamna mea prin ea să treacă.
Pune cerul tot în mine şi-n bujori obraji de fată
Din izvor cu apă vie să mai beau şi eu odată.
Pune ploia să ne spele de păcate şi de ură,
În iubire Tu ne îmbracă, răutăţii doar cenzură!
Pune miere în cuvinte, rănile să vindece
Şi albinelor ca hrană dă-le din bogata mană.
Pune busuioc în case, alinări în rugăciune,
Să ne lepădam de rele să trecem curaţi prin lume.
Aripi viselor frumoase, primăveri cu tei în floare,
Să facem altare-n suflet şi din viaţă sărbătore.
foto sursa internet
Din Volumul de versuri Ferestre deschise, Editura Singur 2015

duminică, 26 iunie 2016

Ridicaţi



Ridicaţi pe culmi drapelul,
Iarba este verde acasă
Tu trezește-te române,
Constiința nu te lasă!

Ştefan este viu la Putna
Stă de veghe cu toţi sfinţii,
Vor să tragă iarăşi clopot
Să-ţi trezeşti tu cerul minţii!

Ridicaţi pe culmi drapelul
Şi-n coloana infinită,
Prin seninul din cerneluri
El, Brâncuşi priveşte cerul.

Ridicaţi pe culmi drapelul,
La Prislop Arsenie Boca
Ţine flacăra aprinsă,
Să nu-ţi pierzi a ta credinţă!

Ridicaţi pe culmi drapelul,
Cât mai arde focu-n vatră..
Pita este mai amară,
Ţara noastră mai săracă.

Ridicaţi pe culmi drapelul
Lupii toţi atacă-n haită
Şi cu dinții lor de fiară
Vor să rupă iar din hartă!

Ridicaţi pe culmi drapelul
Fiţi mai buni şi mai uniţi,
Invocaţi în rugi tot cerul
De urgii să fiţi feriţi!

05.06.2014
foto internet

vineri, 24 iunie 2016

Ia strămoșească


Am cusut pe ie macii toți în floare
Spicele de grâu scăldate în soare,
Hora bătrânească ce o știau moșii 
Dimineața pură când cântau cocoșii!
Piscul unui munte albit de speranță,
Dorul ce așteaptă o mână pe clanță,
Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț,
Steagul arborat de un vis semeț!
Am cusut pe ie, zâmbet de copil,
Doina din străbuni ce încă o știu,
Un altar de brazi, cu vârful spre cer
Și un ceas de taină, când încă mai sper.
Lacrimi am cusut, când mi-a fost mai greu
Și-un pumn de țărână chiar din trupul meu,
Sângele vărsat de ai mei strămoși,
Anii tinereții calzi și luminoși!
Am cusut icoana Sfintelor Fecioare,
Când primeau Lumină parcă-n calendare,
Smirna parfumată din teii înfloriți
Mâinile trudite pentru cei munciți...
Sufletul și ruga în genunchiul minții
Cum ne-au învățat de mici și Părinții,
Talpa și opica, plină de sudoare,
Sora mea și Prutul ce încă mă doare!
Ia am s-o îmbrac ea îmi este portul,
Când îmi petrec Moșii am să cos și ortul,
Vămile să trecem înspre veșnicie
Cu făclii speranțe aprinse pe ie!
02 iulie 2015
foto sursa internet

duminică, 19 iunie 2016

Duhul Adevărului


Camelia Cristea
Duhul Adevărului a venit din cer
Ca eu păcătoasa, astăzi să nu pier
Pe un vârf de cruce îmi ridic privirea 
Fă să înțeleg care-mi e menirea!
Pregătită cale de Cel Înviat
Mă lepăd de mine ca de un păcat,
Zorii mântuirii pe un colț de rai,
Inimă zdrobită, Doamne să îmi dai!
Ucenici în turmă, marea de măslini,
Cu iubire multă durerile-alini,
În genunchiul minții mă petrec mai sus,
Scapă-mă de rău Bunule Iisus!
Biserica-Ți toată este ca o vie,
Duhul Sfânt coboară iar în Liturghie
Sforile mă leagă să nu pot vedea
Dar mă las Părinte, doar în voia Ta!
Nu înțeleg Taina, dar simt fericirea,
Când un bob de rouă îmi scaldă privirea
Și în cerul clipei simt nemărginirea,
Doamne cât aș vrea să îmi schimb și firea...
Curcubeu - vitralii, uncenici și sfinți
Te-am vândut odată pe câțiva arginți
Mă căiesc armanic și îmi plâng păcatul,
Într-o rugăciune fă să văd Înaltul.
Pe un braț ții cerul, pe altul pământul,
Eu dau mărturie Tu ești Sfânt Cuvântul!
Am văzut Lumina cea adevărată
Slavă în biserici a fost revărsată!
foto sursa internet

joi, 2 iunie 2016

Doină


Și te apucă jalea când vezi ce e pe aici
Au mai rămas acasă vreo două, trei furnici,
Stejarii noștrii falnici în lume au plecat
Din munții cei bătrâni durerea a mușcat...
Cărările de dor își plâng ades amarul,
Cu jertfă ați marcat “Stapâni” acum hotarul,
Cureaua noastră-i strânsă și ne rugăm mereu
Să ne păzească Cerul și Bunul Dumnezeu!
Spitalele sunt pline și mulți neputincioși,
Voi sunteți tot mai mândrii, bogați și glorioși
Din vârful slavei voastre să coborâți aș vrea
Să dați binețe Vieții și-n dragă Țara mea!
Uitați-vă la Cer vă judecă chiar Sfântul
Voi ați călcat Dreptatea, Iubirea și Cuvântul,
Puterea astăzi este dar cade într-o zi...
Și slava cea deșartă curând nu va mai fi...
Să vă treziți odată sunt multe de făcut!
Avem un grâu de aur ce nu ni l-ați vândut...
Iar pită noastră-i bună, cu mâini e frământată
Ne dați în ultim ceas o Viață ce-i furată?
Vă luminează sfinții să dați o lege nouă,
Iubirea să vă fie pecete chiar și vouă
Doar umăr lângă umăr, putem să ducem Țara
Că-i tare gârbovită și grea-i mai e povara!
pictura Ducare
Camelia Cristea
15 ianuarie 2016

marți, 26 aprilie 2016

În Eden



De-ar fi să mă mai nasc o dată,
Aș lua cu mine ramura de flori
Și din iubirea pură și curată
Aș face-o torță plină de culori.
Și aș dansa la tărmul mării tale
Valsănd ca-n visul nopților de vară,
Nu mi-ar mai trebui sonete,
Că inima mi-e coardă de chitară.
Aș desena cu zămbet dimineața
Iar roua aș parfuma-o toată
Și-n Eden aș umbla desculță
Ca și Adam întăia dată.
Iar Evei i-aș da ascultarea
Și ca poruncă, mărul să-l păzească
Nu vreau ispitele acestea,
Din nou pe noi să ne rănesca.
Și îngerii i-aș lua ca sfetnici
Să ne îndrume în călătorie
Cu dragostea ținuți de mană
Să ne-ndreptăm spre veșnicie!
«Ferestre deschise», Editura Singur 2015
foto sursa internet

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog