E cea mai tristă zi de Mărțișor,
Cu toate că-i frumos, e cald, e soare,
Dar mă gândesc cum plânge un popor
Și lăcrimez, cuprins de întristare.
Un neam întreg, un neam ca noi, creștin,
Măcelărit de bombele lansate
Din ordinele unui țar meschin
Ce a uitat de dragostea de frate..
Femei ce plâng, copii înfometați,
Cadavre care zac neprohodite,
Familii mii rămase fără tați,
Plecați la oaste pe nepregătite..
La mărțișoare mă gândesc acum?..
O țară prefăcută în ruine,
Atâția oameni amărâți pe drum,
Fugiți de frica hoardelor haine..
Pe calendar de azi e primăvară,
Natura s-a trezit complet la viață;
Ca-n fiecare an, la noi în țară
Frumoșii ghiocei se vând în piață.
Privesc spre cer, e-atât de luminos,
Că nici nu reușesc să-i rabd lumina.
Suspin și-I cer Stăpânului Hristos:
"Dă, Doamne, iarăși pace-n Ucraina!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu