FACEȚI ARMELE SĂ TACĂ!....

Lăsați rândunelele, la cuiburi să se întoarcă,
Fiarelor, cu chip de oameni, faceți armele să tacă!...
Dați la schimb o iarnă rece, pe o primăvară blândă,
Luați copiii în brațe, nu-i mai faceți ca să plângă!...

Lăsați armele deoparte, tancuri, ce aduc fiori,
Primăvara a venit, duceți la iubite flori,
Tu, țarule fără suflet, du-ți iubita la plimbare,
Dacă mai ai inimă... încălzeșteți-o la soare!...

Că, e tare înghețată, deși o hrănești cu foc,
Ai semănat moartea-n lume , ori n-ai inimă deloc?...
Ai făcut să moară oameni, tu cu suflet de ateu,
Când te va lua la Dânsul, ce-ai să-i spui lui Dumnezeu?...

Mamele cu puișorii, și-au pus viața într-o plasă,
Primăvara a venit, dar nu i-a găsit acasă,
A găsit ochi speriați, bunei, cu frica în sân,
Porți închise cu durere și case fără stăpân.

Tu, fiară cu chip de om, fă ca armele să tacă,
Lasă mamele cu puii, la cuiburi să se întoarcă,
Dă-ți la schimb inima rece, pe una caldă și blândă,
Seamănă flori pe pământ, nu mai fă lumea să plângă!...

Cami Nagîț