PARINTELE CATALIN:
Deschidem poarta celor suferinzi,
Si-o pâine alba împărțim la masă,
Dar nu uitați, românii mei cuminți,
Avem și noi probleme pe acasă.
Miloși am fost și așa vom fi mereu,
Că inima de alții nu ne lasă,
Săracii noștri știe Dumnezeu,
Cum ii uităm prin șanțuri, pe acasă.
Refugiații sunt ai noștri frați,
Când suntem buni, nu mai există rasă,
Dar noi vom fi de țară judecați,
Daca uităm pe-ai noștri, de acasă.
Și cred că loc la masă e destul,
Când a hrăni pe alții, chiar ne pasă,
Dar nici de-ai noștri nu e totuși mult,
Să le-a arătăm iubirea, pe acasă.
Avem bătrâni și tineri suferinzi,
Ce si-ar dori o ciorbă la o masă,
Avem ologi uitați între oglinzi,
Ce se privesc în lacrimi pe acasă.
Când interesele de stat o cer,
Ca filantropi sărim mereu în față,
Dar marii oligarhi nu dau un cent.
Tot ce-i săraci aduc un ban, de acasă.
Să fie umanism, nu zic nimic,
Si fără egoism vă spun cu viață,
Dintre străini să mai priviți un pic,
Spre cei săraci, de aici-a, de acasă.
DISTRIBUIȚI
Cu respect pentru orice fel de suferință, fie românească, fie ucrainiana. Cu dorința de a face ceva pentru toți...
Cine dorește să contribuie la masa caldă a celor 40 de oameni ai străzii, pe care îi hrănesc de doi ani de zile, zi de zi, să mă ajute cu donații în contul următor.
Parohia Ortodoxa Sibiu Spitale 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu