Te rog, Doamne, fă-mă bun,
Ca să-l rabd pe fiecare,
Vorbe grele să nu-i spun
Cui îmi face supărare,
Fiindcă rău mi-a mai părut
C-am zis vorbe la mânie..
Aș fi vrut să fi tăcut,
În căința mea târzie,
Fiindcă vorba aruncând,
Înapoi nu se întoarce
Și regretele din gând
Lacrimi grele ne vor stoarce..
Deci știind cuvântul rău
Câtă rană mai aduce,
Dă-mi, Iisuse, harul Tău
Să duc a tăcerii cruce!
Te rog, Doamne, fă-mă sfânt,
Fiindcă sfântul rabdă toate,
Nu aruncă vorbe-n vânt
Și să facă rău nu poate
Căci e plin de mila Ta
Și îl luminează harul
Și-orice i s-ar întâmpla,
În tăcere-și bea amarul..
Fă-mă, Doamne, OM să fiu,
Om din cei de omenie,
Cum evangheliștii scriu
Că Îți plac, Iisuse, Ție,
Om cu sufletul smerit,
Ce trăiește în Lumină,
Preamărind necontenit
Domnul slavei ce-o să vină,
Și în fapte și-n cuvânt
Și în gânduri și-n simțire,
Dumnezeului Preasfânt
Arătând a sa iubire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu