de Preot Sorin Croitoru
Mi-e frică de ne-frica mea,
Dar eu sunt dac cu ceafa tare
Și nu-mi permite ceafa mea
Ca să mă plec la fiecare.
Aș vrea măcar să mă prefac
Că-mi este teamă de lichele,
Dar nu pot, căci sunt pui de dac,
Iar teama să o aibă ele!
Credeți-mă, aș vrea și eu
Să simt o teamă, cât de mică,
Dar eu mă tem de Dumnezeu,
De oameni însă nu mi-e frică.
În vremea marilor furtuni
Mă bucur de o pace-adâncă;
Mă trag din daci! Ai mei străbuni
Erau viteji făcuți din stâncă.
Nu port nici platoșă, nici scut,
Și nici cămașă grea de zale.
Hristos mi-e zid de netrecut,
Port platoșa iubirii Sale.
Prin viață trec cu fruntea sus,
Privind spre cerul plin de stele,
Acolo unde-ai mei s-au dus
Și unde-i floarea stirpei mele..
(10 decembrie 2024)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu