de Preot Sorin Croitoru
A ruginit frunza din vii..
O, mamă, dacă ai vedea
Culorile ce tu le știi,
Căci toamna tare-ți mai plăcea..
Tăcerea frunzelor ce mor,
Secunda-n care cad pe jos,
Alcătuind acel covor
Uscat, puțin gălăgios,
Pe care-ți vine să te culci..
Acei ciorchini atât de dulci
Salvați cu greu de-un genocid
Comis de vreun țăran avid..
Un alt covor, puțin mai ud,
Ieșit sub cel de frunze moi
(Otava de un verde crud),
Gălăgioșii pițigoi..
A ruginit frunza din vii,
Dar tu, măicuță, ne-ai lăsat..
Aici sunt toate cum le știi,
De parcă nici nu ai plecat..
O toamnă plină de culori,
Ce-mi amintește râsul tău
Atât de clar, că uneori
Mă-nving părerile de rău..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu