De ce nu am stăpân
Și toți mă ocolesc
Mă scuipă mă lovesc?
Știi tu de câte ori,
Flămând mă culc în zori
Și nimănui nu-i pasă
Că n-am și eu o casă?
Ce rău eu ți-am făcut
Și sunt mereu bătut,
Lovit sunt și de soartă,
Să încerc la altă poartă,
O poartă descuiată
De dragul meu lăsată,
Lăsată la întâmplare
De-un om cu suflet mare.
Nici lacrimi nu mai am
Au înghețat și-s reci,
Degeaba plâng în van,
Grăbit ești tu când treci.
Și-a ta nepăsare
Mă doare rău mă doare...
O viață am de câine,
Sunt tare trist pe tine.
De mă întâlnești pe drum
Nu te grăbi om bun,
Aruncă-mi la întâmplare
Ceva bun de mâncare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu