Se afișează postările cu eticheta CRACIUNUL SAU NASTEREA DOMNULUI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CRACIUNUL SAU NASTEREA DOMNULUI. Afișați toate postările

vineri, 16 decembrie 2022

LEGENDA BRADULUI DE CRĂCIUN



🌲🌲🌲spune că, Însuși Domnul Iisus, în drumețiile Sale alături de Sfântul Petru, ar fi trecut printr-o pădure și în timp ce mergeau s-a pornit o mare furtună. Acesta a căutat un loc unde să se ascundă și singurul copac care și-a oferit protecția a fost bradul, acesta neavând fructe de protejat. Se spune că bradul și-ar fi cerut iertare de la Mântuitor că are țepi și că l-ar pute răni. Astfel, Domnul Iisus a binecuvântat pomul să nu-și piardă verdeața frunzelor niciodată, țepii săi să capete un parfum deosebit și proprietăți vindecătoare și în mijloc de iarnă, atunci când toți copacii sunt goi de frunze și fructe, bradul să fie împodobit cu roadele altor pomi fructiferi. Iisus Hristos a adăugat la sfârșit: Atunci când te vor împodobi să se gândească la mine, căci tu ești pomul cel mai drag mie. 🌲🌲🌲

SĂRBĂTORI BINECUVÂNTATE!!!
(Pr. Hrisostom Filipescu.)

marți, 28 decembrie 2021

DUMNEZEU, APROAPELE si VRAJMASII

                      

Bucuria mea, porunca iubirii este clara: Sa iubim pe Dumnezeu si pe aproapele ca pe noi insine. Cand spunem insa aproapele, aici sunt cuprinsi si vrajmasii nostri. Sfantul Macarie Egipteanul zice: "Orice ar iubi cineva din lumea aceasta, ii ingreuiaza mintea, i-o stapaneste si nu-i ingaduie sa se ridice. O orbire totala apasa asupra oricarui suflet care nu este nascut de sus, care nu s-a ridicat cu mintea intr-o alta lume, asa precum este scris: “Salasul nostru este in Ceruri!”.

Aceasta este deosebirea intre crestinii ortodocsi si lumea pacatoasa. Crestinii ortodocsi, au mintea si gandurile la Dumnezeu, in timp ce lumea le are la poftele si interesele sale materiale. Dupa lupte grele, dupa multe suferinte, ispite si incercari, cernuti in sita diavolului cu inversunare, crestinii adevarati ajung la adevar, la pace, la cumintenie, la statornicie, la liniste.

Se cuvine, dar, ca noi sa ne departam de deprinderile cele rele pe cat ne este cu putinta; sa uram lucrurile cele desarte si inselaciunile lumii, sa ne intoarcem de la cugetele cele viclene si sa ne alipim totdeauna si pe cat ne este cu putinta de Domnul. Iar El este gata sa ne dea ajutorul Lui. Este milostiv si datator de viata, vindeca dureri care nu se vindeca si da mantuire celor ce-L cheama si se intorc la El." Iar Sfantul Parinte, Siluan Athonitul ne spune asa: "Cine iubeste pe Domnul, acela isi aduce aminte intotdeauna de El, iar aducerea aminte de Dumnezeu naste rugaciunea."
                                                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                                                                Preot Ioan .
SĂRBĂTORI FERICITE ! 

"PENTRU CINE SE VA MAI „NAȘTE” HRISTOS

 

Biserica Ortodoxă Română Contraatacă în forță - Scrisoare pastorala curajoasă a episcopului Sebastian al Slatinei, de Crăciun

"PENTRU CINE SE VA MAI „NAȘTE” HRISTOS

ÎNTR-O LUME RESETATĂ?

În fiecare decembrie, Nașterea Domnului pe pământ reînnoiește și revigorează lumea, dându-i speranțe noi de viață. „Întruparea Fiului lui Dumnezeu este singurul lucru nou sub soare”, spune Sfântul Ioan Damaschin. Este noutatea care a împărțit istoria în două – înainte și după Hristos –, iar această veșnică noutate privește nu numai Persoana Mântuitorului, ci și Lucrarea Sa, precum și trupul Său teandric, Biserica. Astfel, omul unit cu Biserica este nou – o creație continuu nouă, în toate experiențele lui pe calea mântuirii, sfințirii, asemănării cu Dumnezeu.

În ultima vreme însă, auzim vorbindu-se tot mai mult de un curent ce merită atenția noastră, pentru că se prefigurează a fi unul deosebit de periculos pentru om. Se numește MAREA RESETARE. Ce înseamnă aceasta? Marea Resetare vizează schimbarea structurală a lumii, adică o deconstruire a acesteia sub toate aspectele ei, astfel încât nimic să nu mai fie la fel – nimic din ordinea creată de Dumnezeu. Ea speculează faptul că mai ales copiii și tinerii sunt avizi de noutate și, profitând de acest imbold firesc, promovează schimbări nefirești sau chiar sfidătoare la adresa firescului și a normalității unanim acceptate până nu demult. Urmărește renașterea omului – dar nu „din apă și din Duh” (In 3, 5) –, ci exclusiv „din materie și ideologie”. Dorește, cu alte cuvinte, distrugerea omului „setat” să creadă în Dumnezeu, în valori și principii religioase, dar și obișnuit cu respect din partea autorităților, bunăstare și democrație, și crearea OMULUI NOU, bazat pe alte principii și valori. Pe scurt, o NOUĂ ORDINE MONDIALĂ.

Astfel, întâlnim în societatea de azi, tot mai des:

– Oameni autonomi, autosuficienți, care se declară liberi de Dumnezeu, pentru că se consideră ei înșiși dumnezei.

– Conducători cu pretenții de Superman, care, deși tot mai puțin legitimați de votul popular, odată cocoțați în vârful puterii, pretind celorlalți încredere oarbă și supunere de necontestat.

– Bărbați care se pretind femei și femei care se pretind bărbați ori altceva din gama LGBTIQ. Acestora, autoritățile publice au ajuns să le promoveze și să le protejeze drepturile cu prețul încălcării drepturilor noastre, ale celorlalți – persecutarea majorității pentru hatârul minorităților.

– Persoane care contestă evidența datului biologic, susținând că nu se primește nimic la naștere, nu există un dat natural, ci totul este pentru că ni s-a indus și așa am fost educați. Astfel, se confundă voit sexul cu genul, care – ce să vezi? – poate fi de peste 100 de feluri. Pe cale de consecință, unii își înscriu copiii, la naștere, cu X sex, urmând să-și aleagă singuri când, cum și dacă vor mai dori unul (sau mai multe).

– Copii smulși cu forța din sânul familiei de către instituții așa-zise de protecție, de tip Barnevernet, sub pretextul că părinții lor sunt prea religioși sau prea tradiționalist-conservatori.

– Copii educați în școli să își reclame părinții la poliție pentru cele mai banale motive, pe principiul „Să scăpăm pe copii de părinții lor. Aceasta trebuie să facă școala”.

– Tendințe de globalizare excesivă și chiar de dictatură mondială, ca: abolirea proprietății private, dizolvarea suveranității naționale, sacrificarea intimității, sub pretextul întăririi securității persoanei, desființarea sistemului salarial, de dragul unor indemnizații „binevoitoare” din partea statului, și alte năzuiri de felul acesta – toate în numele așa-zisului BINE COMUN. Orice asemănare a acestor aspirații cu principiile marxiste și comuniste nu este deloc întâmplătoare.

Odată implementate cele de mai sus,

– Omul Nou ar urma să nu mai creadă în Dumnezeu, ci în cei care l-au făcut „nou” – în păpușarii lumii și în guvernanții-marionete impuși de aceștia vremelnic în fruntea statelor.

– Legat până acum în mod natural de familie, Biserică și patrie, omul nou ar urma să abandoneze aceste instituții considerate învechite și să accepte, în schimb, concepte de viață noi, care frizează ridicolul, gen corectitudinea politică și hiperobsesia discriminării.

– Familia, unanim recunoscută până mai ieri ca „celula de bază a societății”, ar urma să devină – și deja a devenit pe alocuri – o simplă alăturare a două persoane, indiferent de sex, care, în lipsă de copii naturali, îi vor „vâna” pe cei din familiile nealiniate Sistemului.

– Bisericile, în care oamenii credincioși și-au aflat alinare sufletească veacuri de-a rândul, ar urma să devină spații sociale, săli de spectacole (în Occident, deja se întâmplă acest lucru) sau simple muzee ale unui trecut considerat prea retrograd.

– Patria, pentru care și-au jertfit viața înaintașii noștri, ar urma să fie considerată un moft naționalist și o simplă provincie într-o uniune statală fără istorie și, ca atare, și fără identitate.

– Democrația, care a ridicat state ca cele ale Americii pe culmile cele mai înalte ale civilizației și prosperității, ar putea deveni un concept desuet, pentru că – nu-i așa? – popoarele nu mai sunt în stare să-și decidă singure soarta.

– Drepturile omului, atât de prețuite de toate instituțiile universale și consfințite în legi fundamentale aflate la mare cinste până acum, ar urma să mai poată fi revendicate, în ERA VACCINĂRII OBLIGATORII, doar cu masca pe figură și numai de la ferestrele caselor, pentru că afară va fi tot pandemie și lockdown.

– Libertatea, de care nici Dumnezeu „n-a îndrăznit” să Se atingă, ar urma să ne fie îngrădită grosolan, pentru că noii stăpâni ai lumii nu vor avea nici îngăduința, nici răbdarea și nici iubirea Lui.

Vă întrebați, probabil, de ce ar vrea cineva să mutileze lumea în halul ăsta; de ce ar vrea să o deconstruiască astfel. De ce altceva, dacă nu pentru a-I șterge urmele lui Dumnezeu din creația Sa? Pentru a-L scoate din ADN-ul uman cu orice preț și, astfel, artizanii Marii Resetări să poată spune că, de vreme ce ei au „creat” această LUME NOUĂ, sunt și stăpânii ei de drept.

Cine sunt acești „iluminați arhitecți” ai Noii Ordini Mondiale? Ați auzit, cu siguranță, vehiculându-se tot mai mult termenul de ELITĂ. Așa le place să-și spună. De fapt, sunt adevărații păpușari ai lumii, prea puțin cunoscuți publicului, dar care se arată tot mai deranjați de creșterea populației la nivel global și, mai ales, de prea puțina ei docilitate. Aceștia sunt cei care și-au propus construirea unei LUMI ALTFEL. Istoria omenirii, însă, e plină de exemple ale unor mari civilizații care s-au prăbușit, pentru că s-au lăsat devorate de cultul idolatriei de sine și al libertinismului moral. Oare lumea aceasta NOUĂ, care se arată tot mai gata să renunțe și la Dumnezeu, și la principiile morale recomandate de El, dar și la instituțiile ei sociale și culturale de bază, va reuși să aibă o soartă mai bună decât civilizațiile din vechime?

Oare, într-o astfel de lume, Se va mai „naște” Hristos? Și dacă da, pentru cine, de vreme ce Omul Nou dă tot mai multe semne că nu mai are nevoie de El, iar noile lui principii nu mai au nimic comun cu preceptele evanghelice? Aceasta este întrebarea care ne stăruie în minte acum, când vedem cum se năruie sub ochii noștri lumea lui Dumnezeu, sub „secera și ciocanul” așa-zisului progresism; când stăpânitorii acestei lumi, urcându-se pe valul unor crize special create – criză sanitară, crize politice, crize economice, criză socială –, se arată gata să „dea foc” creației lui Dumnezeu, ca oarecând împăratul Nero, care, sub pretext că vrea să reconstruiască Roma, a incendiat-o, cu tot cu locuitorii ei.

Știu că, la o sărbătoare ca aceasta, v-ați fi așteptat mai degrabă la cuvinte de îmbărbătare și de speranță, decât la aceste temeri, oricât de îndreptățite ar fi ele. Știu că v-ați fi dorit mai mult optimism în ceea ce privește lumea aceasta, pământească, dar misiunea noastră, a oamenilor Bisericii, este să cultivăm, cu prioritate, încrederea în Lumea de Dincolo, cerească, mai cu seamă atunci când lumea de aici este supusă unui proces continuu de pervertire. Nu ne atrage atenția Apostolul Pavel că „nu avem aici cetate stătătoare, ci pe aceea care va să vie o căutăm” (Evr. 13, 14)? Că, adică, deși locuim pe pământ, suntem, totuși, cetățeni ai Cerului? De aceea, se cuvine să ne bucurăm de viața aceasta doar în perspectiva celeilalte!

Și încă ceva: să nu lăsăm frica de virusul acesta, care ne terorizează în prezent viața, să ne afecteze credința! Aduceți-vă aminte de cuvântul care zice: “dacă trăim, pentru Domnul trăim, și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem” (Rom. 14, 8.). Nu uitați nici îndemnul Domnului, Care ne spune: “nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai degrabă de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheenă” (Mt. 10, 28)! Protejați-vă de boală, dar nu vă lăsați obsedați de ea! Sunt persoane care, de frica virusului, au rupt legătura și cu Dumnezeu, și cu Biserica, ori au căzut în depresie. Nu s-au îmbolnăvit de Covid, dar s-au îmbolnăvit de frica lui. Nu! Nu așa trebuie privită boala, ci cu încredere deplină că „niciun fir din părul nostru nu va pieri” (Lc. 21, 18) fără voia Domnului. Păi, uităm că El este nu doar Domnul vieții, ci și Stăpân al morții, de vreme ce a biruit moartea – „cu moartea pe moarte călcând”?

Vă întrebați, probabil: de ce a îngăduit Dumnezeu această cumplită încercare care s-a abătut asupra omenirii, indiferent de cine și de ce anume a plănuit-o? Răspunsul nu poate fi decât unul: PENTRU PĂCATELE NOASTRE. Prea ne îndepărtaserăm, mulți dintre noi, de El. Prea începuserăm să ne credem, unii, dumnezei. Sau, cred că mai există și un al doilea răspuns: CA SĂ NE ARATE DEȘERTĂCIUNEA VIEȚII ACESTEIA, ÎN COMPARAȚIE CU CEALALTĂ (Eccles. 1, 2). Prea ne lipiserăm cu toții inima de cele pământești, uitând cu totul de cele cerești. Or, Dumnezeu nu ne-a creat pentru lumea aceasta, ci pentru cealaltă. Aduceți-vă aminte că omul a ajuns pe pământ din greșeală! Da, din greșeala strămoșilor Adam și Eva, după care am fost trimiși cu toții aici ca să ne pregătim mai temeinic pentru paradisul de care ne-am arătat nevrednici. Iar acum, văzând Dumnezeu că, în loc să ne luăm în serios pregătirea pentru Împărăția Cerurilor, noi nici nu prea mai vrem să auzim de ea, cum altfel să ne atragă atenția asupra nimicniciei vieții acesteia, dacă nu arătându-ne, din când în când, cât de muritori suntem?

De aceea, de nimic să nu ne întristăm peste măsură sau să ne pierdem nădejdea! Nici pentru deturnarea și confiscarea lumii noastre de către cei ce se vor noii ei stăpâni, nici din cauza bolii și nici chiar din cauza morții. „Tot răul, spre bine”, zice românul. Răul trebuie să ne facă mai buni, pentru că Dumnezeu îl îngăduie ca să ne apropiem mai mult de El, ca să ne putem desprinde mai ușor de viața aceasta și să ne-o dorim mai mult pe cealaltă.

Așa stând lucrurile, nu credeți că a sosit momentul să conștientizăm și mai mult cuvintele pe care le cântăm la fiecare liturghie: „Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni pe voi și mințind vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri” (Mt. 5, 11-12)? Să ne bucurăm, așadar, nu să ne întristăm! Să ne bucurăm de ceea ce a mai rămas din Dumnezeu în lumea Lui! De ceea ce, încă, ne mai identifică și ne mai leagă de El, de faptul că Îi mai putem sluji, că încă ne mai putem ruga în biserici, că încă mai putem scrie aceste rânduri în libertate, că încă Se mai „naște” pe pământ în fiecare decembrie. Iar când toate acestea se vor sfârși, să ne bucurăm că „numele noastre sunt scrise în ceruri” (Lc. 10, 20)! Acolo este adevărata noastră PATRIE, pentru aceea merită să luptăm din răsputeri, pe aceea trebuie să ne silim a nu o pierde, ci să o dobândim cu toții pentru veșnicie! Amin.

† S E B A S T I A N

Episcopul Slatinei și Romanaților". 

Vrednic este. Axios. Dignus est!

miercuri, 25 decembrie 2019

BRADUL, SIMBOL AL VIEŢII ŞI AL CRĂCIUNULUI



Ce simbolizează fiecare ornament : stelute, lumânări, panglicute, beteală și clopoței?

...Se spune despre brad că este un pom al vieții datorită faptului că el rămâne verde tot timpul, simbolizându-l, astfel, pe Hristos, veșnic viu...
...Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică...
...Despre obiceiul bradului de Crăciun nu se știe exact de unde a luat naștere. Se bănuiește că pomul de Crăciun ar fi apărut pentru prima dată la popoarele germanice, iar cu timpul acest obicei a intrat și în tradiția creștină...

STEAUA

...Steaua din varful bradului este identificata cu steaua de la Bethleem, urmata de cei trei intelepti in cautarea Pruncului Iisus...


...Steaua a fost semnul ceresc al unei promisiuni facute cu veacuri in urma...

...Dumnezeu promisese un Mantuitor, un Salvator pentru lumea cazuta, si unul dintre semnele implinirii acelei promisiuni era mareata Stea de la Rasarit...

... Steaua din varful bradului sau din fereastra ne reaminteste acum de dragostea lui Dumnezeu pentru omenire si de implinirea acelei promisiuni facute de Dumnezeu...

...Totodata, steaua reprezinta mântuirea omenirii dedicate credintei in Hristos...

LUMÂNĂRILE

...Lumanarile sunt un simbol al luminii Mantuitorului cuprinzand intregul pamant si o expresie a recunostintei oamenilor fata de Steaua de la Bethleem...

... Luminita ei firava este ca o oglindire a sclipirii stelelor in noapte...


...Lumanarea aprinsa este un simbol al luminii, al vietii si spiritualitatii, simbolizeaza Lumina Divina a lui Hristos si insasi credinta...

PANGLICILE SAU BETEALA

Panglicile care leaga darurile de Craciun sau beteala pusă în pom semnifica faptul ca si oamenii ar trebui sa fie legati intre ei prin bunătate și dragoste...

Bunătatea și dragostea intre oameni, acesta este mesajul panglicii...

...Clopotei...

...Cum oitele rãtãcite sunt gãsite dupã sunetul clopotelului ce-l poartã la gât, tot asa sunetul clopotelului ar trebui sã-i aminteascã omului cã trebuie sã se întoarcã în turma din care s-a rãtãcit...

... Simbolul lopotelul înseamnã cãlãuzire si regãsire, el înseamnã întoarcere

si ne aminteste cã fiecare în parte are o valoare neasemuitã în ochii Domnului...

...Bastonasul-acadea...

...Reprezintã toiagul de care se foloseste pãstorul pentru a-si aduce înapoi în staul oile rãtãcite. Bastonasul-acadea reprezintã mâna întinsã spre fratii nostri de Crãciun - mâna ce le vine în ajutor...

...Bastonasul-acadea simbolizeazã faptul cã fiecare în parte este pãzitorul fratelui sãu...

...Coronitele sau cununile de Craciun...

...Cununile de Craciun semnifica dragostea nemarginita a lui Dumnezeu fata de oameni, caracterul etern al dragostei...

... Forma circulara a acestora este asemeni iubirii, nu inceteaza niciodata, nu se sfarseste, nu conteneste...

... Intr-una din traditiile de Craciun occidentale, sunt amplasate patru lumanari pe o astfel de coroana, fiecare lumanare fiind aprinsa in fiecare duminica dinaintea Craciunului, ca o anticipare a sosirii lui Hristos...

CULOAREA ROŞIE ŞI ARGINTIE

Culoarea rosie este prima culoare a Craciunului...

... Crestinii care au folosit-o pentru prima data au ales-o ca sa le aminteasca de sangele Mantuitorului, sange care s-a varsat pentru toti oamenii, atunci cand Hristos Si-a dat viata pentru noi, astfel ca fiecare sa putem avea parte de darul oferit noua de Dumnezeu - viata eterna....

... Rosul este o culoare plina, intensa, vie...

... Este cea mai mareata dintre toate culorile...

... Ea simbolizeaza darul lui Dumnezeu pentru noi...

... Culoarea verde a bradului simbolizeaza speranta vesnica a omenirii...

Verdele este culoarea tineretii, a sperantei neinvinse, culoarea promitatoare de belsug a naturii dar si viata eterna intru Hristos... Culoarea aurie este o expresie a regalitatii lui Iisus.

CADOURILE DE CRĂCIUN

...Cadourile sunt o manifestare de iubire simbolizand actul de afectiune de care a dat dovada Dumnezeu fata de oameni cand l-a trimis pe fiul sau Iisus...

... Cadourile ne reamintesc ca Iisus Hristos a fost un dar dat omenirii de catre Dumnezeu...

... Obiceiul darurilor de Craciun se pare ca provine din exemplu celor trei magi care au urmat steaua pentru a i se inchina lui Hristos...

... Ei i-ai oferit lui Iisus, ca unui imparat: aur, smirna si tamaie...

Publicaţie preluată de la Daniela Ristea

duminică, 21 decembrie 2014

Necazurile lui Moş Crăciun!


Desigur că toţi am crezut sau credem că Moş Crăciun nu are probleme!
Şi totuşi…Pe 23 decembrie este convocat la DNA! Cum de ce?
Să dea declaraţii în legătură cu veniturile sale!
Poliţia îi solicită permis de conducere pentru atelajul său cu reni!
Asociaţia pentru protecţia animalelor îl acuză că exploatează renii şi îi supune la munci nepermise!
În unele ţări i se solicită viză de intrare, inclusiv în spaţiul Schengen!
Ministerul finanţelor i-a trimis o notă prin care voia să ştie ce fel de activitate desfăşoară; persoană fizică sau juridică!
Ministerul mediului l-a admonestat că poluează prin faptul că intra pe hornurile caselor.
De la MAI a primit o înştiinţare cum că îi trebuie autorizaţie pentru intrarea pe hornuri!
Există mari probleme cu importul de zăpadă şi brazi în ţările calde.
Toate astea le-am aflat din surse private din staff-ul Moşului, pe care însă acesta nu a vrut să le afle copiii lumii.
Dar ca întotdeauna Moş Crăciun va veni trecând peste toate piedicile puse de cei care nu vor ca noi toţi să ne bucurăm de Sfintele Sărbători ale Crăciunului.
Vă doresc SĂRBĂTORI FERICITE şi să uitaţi de greutăţile vieţii.
FIŢI OPTIMIŞTI, având cu voi SPIRITUL SFÂNT AL SĂRBĂTORILOR DE CRĂCIUN.



luni, 1 decembrie 2014

Bradul de Craciun



Bradul de Craciun, ca pom ce trebuie imbodobit inainte de Nasterea Domnului, a fost ales datorita faptului ca el ramane tot timpul verde. Il simbolizeaza pe Hristos, vesnic viu.

Obiceiul folosirii bradului de Craciun este de origine romana. Amintim ca in timpul sarbatorilor, romanii antici isi impodobeau locuintele cu un brad. Interesant este ca bradul era prins de tavan cu varful in jos.

Potrivit cercetatorilor, pana in secolul al XII lea, brazii de Craciun nu erau impodobiti. Cu timpul, bradul de Craciun a fost impodobit cu fructe, flori de hartie, biscuiti, ca mai tarziu, sa se orneze cu lumanari si globuri colorate. Globurile confectionate din sticla argintata de Thuringia au aparut abia in anul 1878. Exista obiceiul ca in varful bradului de Craciun sa se aseze o stea, simbol al acelei stele care i-a calauzit pe magi pana in Betleem.

Bradul de Craciun impodobit

Primul brad de Craciun impodobit a aparut in anul 1510, in Lituania. In Franta apare in 1521, dupa ce printesa Helene de Mecklenburg s-a casatorit cu ducele de Orleans, iar in Anglia in 1841. Insa, bradul de Craciun, asa cum il vedem impodobit in zilele noastre, a aparut pentru prima data la Breslau, datorita ducesei Dorothea Sybille von Schlesian.

Bradul de Craciun ajunge in Statele Unite in anul 1749, odata cu colonistii germani stabiliti in Pennsylvania si cu mercenarii platiti sa lupte in Razboiul de Secesiune. Dar imbodobirea bradului a fost legalizata pentru prima data in 1836, in statul Alabama.

Primul brad de Craciun in tara noastra

Primul brad impodobit cu cateva zile inainte de sarbatoarea Nasterii Domnului, a fost prezent in palatul principelui Carol I de Hohenzollern, in anul 1866. Incepand cu aceasta data, romanii au preluat obiceiul de a imbodobi bradul in apropierea Craciunului. Mentionam ca bradul era prezent la romani in anumite momente importante ale vietii: nastere, casatorie si moarte, ca pom al vietii.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Bradul de Craciun, ca pom ce trebuie imbodobit inainte de Nasterea Domnului, a fost ales datorita faptului ca el ramane tot timpul verde. Il simbolizeaza pe Hristos, vesnic viu.

Obiceiul folosirii bradului de Craciun este de origine romana. Amintim ca in timpul sarbatorilor, romanii antici isi impodobeau locuintele cu un brad. Interesant este ca bradul era prins de tavan cu varful in jos.

Potrivit cercetatorilor, pana in secolul al XII lea, brazii de Craciun nu erau impodobiti. Cu timpul, bradul de Craciun a fost impodobit cu fructe, flori de hartie, biscuiti, ca mai tarziu, sa se orneze cu lumanari si globuri colorate. Globurile confectionate din sticla argintata de Thuringia au aparut abia in anul 1878. Exista obiceiul ca in varful bradului de Craciun sa se aseze o stea, simbol al acelei stele care i-a calauzit pe magi pana in Betleem.

Bradul de Craciun impodobit

Primul brad de Craciun impodobit a aparut in anul 1510, in Lituania. In Franta apare in 1521, dupa ce printesa Helene de Mecklenburg s-a casatorit cu ducele de Orleans, iar in Anglia in 1841. Insa, bradul de Craciun, asa cum il vedem impodobit in zilele noastre, a aparut pentru prima data la Breslau, datorita ducesei Dorothea Sybille von Schlesian.

Bradul de Craciun ajunge in Statele Unite in anul 1749, odata cu colonistii germani stabiliti in Pennsylvania si cu mercenarii platiti sa lupte in Razboiul de Secesiune. Dar imbodobirea bradului a fost legalizata pentru prima data in 1836, in statul Alabama.

Primul brad de Craciun in tara noastra

Primul brad impodobit cu cateva zile inainte de sarbatoarea Nasterii Domnului, a fost prezent in palatul principelui Carol I de Hohenzollern, in anul 1866. Incepand cu aceasta data, romanii au preluat obiceiul de a imbodobi bradul in apropierea Craciunului. Mentionam ca bradul era prezent la romani in anumite momente importante ale vietii: nastere, casatorie si moarte, ca pom al vietii. 

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog