Se afișează postările cu eticheta A venit mos Nicolae. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta A venit mos Nicolae. Afișați toate postările

miercuri, 7 decembrie 2022

Darul meu...



M-am trezit de dimineață..
Asa-s eu...m-ai curioasă..
Si m-am uitat in ghetuțe ..
La cadourile ...puse...

Într-una ...un cadou mare..
Împachetat așa frumos...
Era în el ...IUBIRE..
Dăruită de...Hristos..

În cea de-a doua...ghetuță...
Un alt dar...așa frumos..
Era...IERTAREA..despre care...
Ne vorbește...Domnul nost'...

M-am gândit să împart la lume..
Și... IUBIRE și IERTARE....
Că să aibă fiecare....
Aripi...înspre cer să zboare...

Căci IUBIREA și IERTAREA...
Fac minuni...mereu...
Eu împart cu toată lumea ..
Darul de la Dumnezeu...

Maria Pintican...


marți, 6 decembrie 2022

De Mos Nicolae

De-i bunic sau de-i scolar
Toti asteapta al sau dar
Zbor de pasare sa fie?
Curcubeul sa-i mangaie?

O bomboana sa gaseasca?
Poate-o mantie regeasca?
În pantofi si in ghetute,
Pe sub perna-n cizmulite,

Mosu-ti lasa de esti bun…
Ce anume? Nu iti spun…
O surpriza-n bucurie
Cautatorului sa-i fie…

De gaseste-un betisor
E c-al mamei puisor
Nu a fost tocmai cuminte
Si-l invata Mosu’ minte

Sa se straduiasca,
Mai mult sa munceasca,
Sa invete a darui
Ce-i mai bun de la copii:

Cumintenie, ascultare
Pana cand se face mare
Si-o sa vada atunci, pe dat,
Mosu’ bun ce i-a lasat:
Betisorul fermecat!

(Autor: Silvia Miler )


Dorință într-o gheată...




"Să nu te sperii, Moşule, prea tare
Când vei veni la uşa mea, tiptil!
Chiar dacă ghetele au număr mare,
Să ştii că eu, în suflet, sunt copil.

În mine, încă, se mai bucură copilul
De orice dar, oricât ar fi de mic.
De multe ori eu ți-am furat profilul
Şi-am dăruit, dar ştii ce vreau să zic...

În gheata dreaptă, pune-mi sănătate
Şi, de-o să vezi că mai rămâne loc,
Pune-mi puterea de-a trece prin toate
Zâmbind, şi-n plus, pune-mi puțin noroc!

În gheata stângă, nu mai ai ce-mi pune
Fiindc-acolo e chiar inima mea.
Te rog să pleci şi nimănui nu spune
Că sufletul meu doar atâta vrea!"


luni, 5 decembrie 2022

Moșule , te - aștept !



Moșule ,te-
astept ,c-o floare ,
Să ne-aduci ,
câta ninsoare ,
Niște zâmbete voiase ,
Sănătate, pentru oase .
Dacă ai ceva -n desagă,
Să ne lași ,cu mintea întreagă ,
Niște praf de voie bună ,
Să ne ferești ,de furtună ,
Ceva ...firile să înmoaie ,să ne aperi ,de războaie.
Moșule ,te-
astept ,
deseară ,
Să ne aperi ,de ocară ,
De impozite prea mari ,
De conducători ,cizmari .
Du-le lor un strop de minte ,
S-aibă miere în cuvinte ,
Și în fapte bunătate ,
Să facă ,după dreptate .
Dă-le lefuri cât mai mari ,
C-au ajuns ,niște avari ,
Au pus bir pe toate cele ,
Dă-le cerul tot ,cu stele .
Nouă ,dă-ne bucurie ,să trăim, în omenie ,
Și atunci când ne e greu ,
Să-l slăvim, pe Dumnezeu.
Și te rog ,să fii atent,
Să aduci gaz ,și curent ,
Că-s facturile cât munții,
Fac borboane-n jurul frunții .
Dacă poți ,adu miniștrii,
Cei de-acum ,
sunt ca artiștii,
Behăie, în parlament ,
Tot guvernu-i corigent !
Moșule, te-astept să vii ,
Cu daruri ,pentru copii .
Pentru noi ,care-am crescut ,
Să ne dai ,cu împrumut ,
Sănătate,
vorbe alese ,
Că ne țin ,pe toți, în lese .
Ne conduc ,așa cum vor ,
Adă minte ,un izvor !!!!
Și răbdare ,cât încape ,
Să uităm de furci ,de sape ,
De topoare și securi ,
C-ar fi vai și-amar ,de furi .
Du-i pe toți, cum vrei ,cu grapa ,
Unde-a înțărcat dracu iapa ,
Dă-le ,fă-le tot ce vor ,
Orice -și fac ,tot așa mor !
Ca săracul ,care-acuma ,
plânge,că se lasă bruma ,
Și n-are lemne de foc , și nici bani ,de iarmaroc !
Moșule, dacă exiști ,
înveselește-i ,pe cei triști ,
Întărește-i pe plăpânzi ,
Hrănește-i pe cei flămânzi.
Îmbracă-l pe dezbrăcat ,
Celui ostenit ,dă-i pat ,
Celui vrednic și avut ,
Să-i fii toată viața scut .
Leneșului dă-i ardoare ,
Și nu uita ,de ninsoare .
Autor
Ciabrun Marusia

luni, 7 decembrie 2020

AMINTIRI DE SFÂNTUL NICOLAE

 

Cândva, o noapte magică –aceasta.
Era de-ajuns s-adorm privind fereastra,
Cercând să-l văd pe Moșul Sfânt când vine,
Că ceru-și deschidea și pentru mine
O poartă să văd, barem în pridvor,
Îngerii mici, cu aripile lor,
Și sfinții blânzi cu bărbi de raze albe,
Sub parfumate bolți de flori în salbe.
Nici nu mai știu să-i fi cerut, cândva,
Ceva anume, dar îmi aducea,
Nu –n colorate fonde– vreun pachet,
Ci câteva bomboane-ntr-un cornet.
Nu-mi amintesc deloc vreo jucărie,
Dar mi-a rămas sublima bucurie,
Emoția aceea negrăită–
Triste-amintiri din vârsta fericită!
Pe Sfânt nu l-am văzut eu niciodată
Însă, având o inimă curată
Și suflet neatins de vreun prăpăd,
Credeam în el, văzându-l făr’ să-l văd.(O. Dobrescu)

joi, 5 decembrie 2019

Scrisoare către Moș Nicolae - Vali Slavu


E prima dată când îţi scriu…
Am auzit că vei veni
Cu daruri multe la copii.
Ai mei dorm toţi, că e târziu.
Scrisoarea nu e prea frumoasă.
Mă iartă! -ţi scriu la lumânare
Şi mâna-mi tremură cam tare,
Că este frig la noi în casă.
Nu sunt flămând, cu fraţii mici
Am împărţit un colţ de pâine.
M-aş bucura de-aş şti că mâine
Va fi să treci şi pe aici.
Ştiu, mulţi copii sunt cu nevoi,
Eu nu-ţi cer jucării frumoase,
Ci-n ghetele acestea roase
Să pui, te rog, ghetuţe noi!

Pictură de Alexandra Motica

miercuri, 5 decembrie 2018

Scrisoare către Moş Nicolae



- Moş Nicolae, te rog să ai grijă de prietenii mei.
Sunt maturi, dar în suflet, sunt tot copii!
Ai grijă şi de ghetutele lor, te rog!

Fii generos şi bun, aşa cum sunt si ei cu mine.
Ai grijă de visele lor şi nu le mai trimite nuieluşe...
chiar dacă sunt poleite cu aur...
Ai grijă ca rănile din sufletele lor să se vindece cât mai curând!

Să le spui, Moş Nicolae, că sunt oameni care ii iubesc, dar nu ştiu cum,
sau nu pot să-şi exprime sentimentele !

Ai grijă, Moşule drag, să le spui să înveţe să se ierte pe ei însăşi întâi,
iar apoi să-i ierte şi pe cei din jurul lor!

Dă-le putere să treacă peste toate
greutăţile, să poată culege flori răsărite din lacrimile căzute ...ieri !

Mai dăruieşte-le şi înţelepciune, Moş Nicolae!

Din sacul tău plin cu praf de stele, mai scoate pentru prietenii mei,
pacea, bucuria, sănătatea, fericirea, împlinirea..şi mai ales,
dăruieşte-le un suflet drag,
potrivit pentru fiecare dintre ei!




luni, 4 decembrie 2017

Scrisoare către Moș Nicolae - Vali Slavu




E prima dată când îţi scriu…

Am auzit că vei veni

Cu daruri multe la copii.
Ai mei dorm toţi, că e târziu.
Scrisoarea nu e prea frumoasă.
Mă iartă! -ţi scriu la lumânare
Şi mâna-mi tremură cam tare,
Că este frig la noi în casă.
Nu sunt flămând, cu fraţii mici
Am împărţit un colţ de pâine.
M-aş bucura de-aş şti că mâine
Va fi să treci şi pe aici.
Ştiu, mulţi copii sunt cu nevoi,
Eu nu-ţi cer jucării frumoase,
Ci-n ghetele acestea roase
Să pui, te rog, ghetuţe noi!

Pictură de Alexandra Motica

vineri, 6 decembrie 2013

A venit Moş Nicolae! (un eseu despre sfinţenie)



Puţine zile erau mai fascinante, mai pline de mister, mai cutremurătoare decât ziua de 6 decembrie. Atunci „venea Moş Nicolae“. Şi venea, într-adevăr, nu ne îndoiam o clipă, aveam dovada palpabilă! În după-amiaza dinainte, avea loc ceremonialul pregătirii ghetuţelor.

Chiar dacă mai vechi decât pantofii, le alegeam pentru marele eveniment, pentru că erau mai încăpătoare! Da, pregătirea ghetuţelor era deja un început emoţionant al sărbătorii ce urma şi ne dădea o stare de fericire greu de descris! Urma să se petreacă ceva neobişnuit, de taină, de alt tărâm!

„Păi, dacă-i sfânt, cum să nu ştie?“

Le lustruiam deci cu sârg, dădeam cu cremă şi le frecam cu peria până ce străluceau. Atunci fugeam la tata: „E bine?“. După caz, tata se declara mulţumit sau ne trimitea să mai dăm de două ori cu peria. Spre seară, le aşezam sub fereastră şi pândeam să vedem cum vine Moşul. Venea prin geam? Pe uşă? Ca un făcut, după vreo jumătate de oră adormeam. N-am lămurit niciodată misterul, nici mama nu ştia cum intră Moşul, aşa spunea ea. Venea, asta era principalul.

A doua zi, dimineaţa, dădeam fuga la fereastră: da, Moşul fusese la noi, darurile se aflau în ghetuţe… Niciodată vreun dar n-a fost învăluit în mai mult mister, n-a avut mai mult farmec.. Se întâmpla ceva deosebit, ceva ce nu înţelegeam, Moşul venea. Cum, când, nu ştiam. Toată odaia, toată casa era învăluită într-o taină greu de definit. Era casa noastră, dar în acea zi era alta: locul unde se petrecuse ceva minunat, unde venise Moşul în persoană, un Moş sfânt, cu puteri nemărginite, care ştia că acolo locuiau două fetiţe, noi, tocmai noi, care-l aşteptaseră cu emoţie şi-şi lustruiseră cu evlavie încălţările. Mai important decât darurile era faptul că ne cunoştea, că ştia că existăm! Şi mai era ceva minunat şi inexplicabil: „Cum de-a ştiut Moşul ce mi-am dorit?“, îl întrebam pe tata. „Doar lui nu-i scriem scrisori ca lui Moş Crăciun?“ „Păi, dacă-i sfânt, cum să nu ştie?“, răspundea el.

Explicaţia era plauzibilă şi ne satisfăcea în întregime. Moşul era sfânt, deci ştia că mi-am dorit cutia de creioane colorate, aşa cum avea Helga, prietena mea de la grădiniţă, pe care le supraveghea cu zgârcenie şi nu le împrumuta nimănui, deşi toţi copiii le priveau cu jind… Ei bine, da, Moşul le observase cu atenţie şi-mi adusese unele exact la fel! Era cu adevărat sfânt, numai un sfânt cunoaşte totul. Cuvântul „sfânt“ i se potrivea cel mai bine.

Mai târziu m-am gândit mereu la acest cuvânt cu acoperire magică. Odinioară el era folosit mereu. „A fi sfânt“ avea o semnificaţie dincolo de cotidian. Nu oricine şi nu orice era sfânt. Noţiunea de sfânt avea o greutate deosebită, o rezonanţă miraculoasă, cu implicaţii atotgrăitoare, în toate sensurile. Se spunea despre un om care făptuise ceva grav „n-are nimic sfânt!“. Era ultima treaptă de decădere, de lipsă de omenie. De răutate în stare pură, ruşine faţă de ceilalţi.

Sfinţenie? Câţi euro valorează?

Şi, mai târziu? Evident, limba se înnoieşte, apar alte cuvinte, se dau celor vechi alte sensuri. Altele dispar, pentru că dispare acoperirea morală, credibilitatea care le dă dreptul de a exista, de a fi folosite. Am încercat să-mi însuşesc noua limbă românească în curs de „europenizare“. N-aş putea spune că evoluţia ei mi-a provocat un entuziasm deosebit. Limba noastră, cu bogăţia ei nuanţată de înţelesuri, a adoptat vocabule noi, aspre, simpliste, fără har. Conţinutul de subtilitate pe care îl descopereai în ea a pierit. Sunt cuvinte seci, cu sonorităţi lipsite de rafinament. Şi, mai grav este că unele expresii s-au pierdut, nu se mai folosesc sau se folosesc rar, de către unii naivi. Domneşte faimosul adagiu brutal „time is money“. Ciudat, expresia „n-are nimic sfânt“, n-am mai prea întâlnit-o. De ce oare? Poate a fost combătută de altă expresie, care sună: „De Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez!“. Sau invers, ceea ce este la fel de grav.

A nu avea nimic sfânt nu mai este o constatare cutremurătoare. Dimpotrivă, în lumea noastră „eficientă“ a devenit o calitate. Sfinţenie? Câţi euro valorează? La ce serveşte? Unde a pierit fiorul sfinţeniei, conştiinţa că ea există, că ne învăluie viaţa într-o aură de nădejde, de curaj, de conştiinţă că umanitatea are un destin menit s-o ducă spre lumina generozităţii şi bunătăţii, că nu e doar o vorbă care sună frumos? E adevărat, mai sunt şi oameni care păstrează în vocabularul lor cuvântul „sfinţenie“, „sfânt“. Dar ceilalţi?

Şi Moş Nicolae al nostru? 

Icoana lui încă se mai află pe pereţi în unele case. Marele Sfânt al creştinătăţii, al cărui nume e sinonim cu bunătatea, cu blândeţea, cu bucuria pe care o dăruieşte neîncetat, prietenul iubit al copiilor, sprijinul tuturor celor care îi cer ajutorul, continuă să dăinuie în viaţa noastră, în pofida săgeţilor otrăvite de ranchiună şi inconştienţă ale căror ţel este să preschimbe omenirea într-o subclasă supusă instinctelor animalice. Ce tristă interpretare a evoluţiei, a progresului, devenit sinonim cu brutalitatea, simplismul, antiomenia, inconştienţa destinată a servi manipulărilor periculoase.

Nu putem decât să-l rugăm pe Moşul cel generos să treacă pe la fiecare şi să pună în sufletele aşezate la fereastră, ca odinioară ghetuţele copiilor, conştiinţa că ni s-a dat un dar minunat, acela al certitudinii că suntem fiii lui Dumnezeu, Care ne iubeşte şi aşteaptă de la noi să ne îndreptăm dragostea către El şi către semenii noştri, într-o viaţă în care fiorul sfinţeniei să alcătuiască una dintre coordonatele fundamentale, cea a prezenţei transcendentului. Că ea e altceva decât existenţa contului la bancă şi dezmăţul dizgraţios care ni se serveşte ca dovadă ultimă de „modernitate“. Şi să învăţăm, iarăşi, ceea ce din păcate se uită mereu: lumea ni s-a dat pentru a găsi prin ea drumul către bucurie, către lumina adevărată.

Lidia STĂNILOAE - Ziarul Lumina

joi, 5 decembrie 2013

Alertă de Moş Nicolae



Lume, lume, ajutoor!
Hai să căutăm de zor
Prin cutii şi pe sub pat,
Tot ce am de încălţat:

Pantofiori, papuci, ghetuţe,
Cizmuliţe, săndăluţe,
Adunate, curăţate
Şi la uşă puse toate,

Fiindcă moşu până-n zori,
Daruri pune-n pantofiori
Şi eu vreau pe toţi să-i pun,
Să-i umple cu ce-i mai bun!

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog