ULTIMA SCRISOARE

(de Eliana Popa)

Mă iartă, copile, că-ți sunt azi povară
Și ce-am fost cândva nu pot sa mai fiu,
Mă iartă, că boala ce azi mă doboară
Mă-ndeamnă, copile, acestea să-ți scriu.

Cu mâna aceasta ce gându-mi așterne,
La piept te-am ținut și hrană ți-am dat,
Cu mâna aceasta pătată de vreme
Te-am strâns lângă mine și te-am legănat!

Ești domn prin străini, departe de mine,
Mă iartă, că astăzi cutez să te chem!
Dar nu pot sa bat la case străine,
Când eu îți sunt mamă și-un sânge avem!

Pustie mi-e curtea, cămara e rece,
Și boala mă ține de-o vreme la pat,
În prispă și floarea muscatei se trece
Și bradul din curte fosneste, uscat!

Mă iartă, că poate te tulbură mama!
Dar vreau să te văd, mă macin de dor.
De lacrimi amare mi-e udă năframa,
Căci vreau să te vad, 'naite să mor!

Picioarele astea nu vor să m-ajute,
Că parcă aș vrea la tine să zbor!
Măcar să te mângăi pe păr și pe frunte,
Să știu că e bine... al mamei fecior!

Vorbesc doar cu sfinții pictați in icoane,
Si-L rog pe Hristos un gând bun să-ți dea,
Să vii pan' aici...mi-e frig și mi-e foame
Și moartea pândește...și boala e grea !

Mai am doar un muc de făclie, că poate,
O trece vecina să-l țină aprins,
Când sufletul meu va vrea să mă poarte,
Spre viața de veci, așa cum ni-i scris !

În lada din colț am pus pentru tine
Cămașă cusută cu fir de argint,
Nu știu...ai crescut și poate nu-ți vine
Dar ia-o cu tine, copile iubit !

Am pus și-o gutuie-nvelită-n hârtie,
Mai mult n-am să-ți las, dar tare aș vrea
Să nu-L uiți pe Domnul, ca bine să-ți fie
Când fi-vei bătrân și n-ai mai putea!

Mă iartă, copile, acum văd în tindă
Doi îngeri frumoși ce pragul îmi trec,
Veni și vecina făclia s-aprindă,
Mă iartă, copile...mă iartă..eu plec !

( din volumul de poezii ,, Cu Hristos pe drumul Crucii")

Sursa foto: De la voi (Facebook)