Povestea mamei

Mary Otilia Mari

Patru scânduri din podele,
Putrede , de ani mâncate
Doar cu ele mai vorbesc
Cãci copiii îmi sunt departe.

Tolul din perete-i rece ,
Cum e patul cel de nuc
Sunt atât de singuricã
Unde doamne sã mã duc?

Mai vine câte-o pisicã ,
Si-mpãrtim un colt de pâine
Nici ea nu are pe nimeni
Cu ea voi mãnca si mâine.

Mi-au rãmas douã pãpuse ,
Triste-n geamul de la drum
Amintire de la fete
Seara , eu povesti le spun.

Si vorbesc ziua cu ele ,
Le dezmierd, cã-mi este dor
Uneori le fac codite
Cum le fãceam fetelor.

Gândul meu îmi e nãlucã ,
Cã-mi bate iarna la usã
Si n-am lemne sã-ncãlzesc
O pisicã, si-o pãpusã.

Dar adorm cu voi în gând ,
Sufletul mi-l încãlziti
Si mã rog , mãcar în vis
La mama ca sã veniti.

Doamne , fã-mi visul mai lung
Sã am timp , sã povestesc
La pieptul meu sã vã strâng,
Sã simtiti cât vã iubesc!

Eu, las poarta larg deschisã ,
Mã tem cã n-oi auzi
Pânã nu e prea târziu
Veniti dragii mei copii!

Autor...Mary Otilia Mari