Mă faci a ta...

Mă faci a ta printr-un cuvânt
Și-apoi, m-arăți pe îndelete
Cu trup cu aripi și cu zbor,
În umbrele de pe perete

Și izvorăsc din palma ta,
Din jocul proiectat în parte,
Când pescăruș, când rândunea,
Când stol oprit la jumătate;

Mă faci a ta trecând mai sus
De orișicare strop anume
Acolo râd, e lumea mea –
O pătură din alb de spume

Puțin prea acru, prea sărat
Puțin prea dulce-n sărutare
Și dintre tot, amestecat,
Mă faci a ta... cu gust de mare...

Să țină flăcări vraja lor
Păduri își dau poveștii vreascuri,
Eu, la lumina stelelor
Acoperită cu damascuri

Întruchipez păgân și sfânt
Adânc cu umbre de palate
Iar pân' la zi adorm visând
Un joc oprit la jumătate;

Mă faci a ta, e de-nțeles
Și pleacă malu-ndepărtare
Te-ndemn cu focul alb să-noți
Prin umbra mea, cu gust de sare...

de Shanti Nilaya,

Perla albastră

Mă faci să râd, mă faci să plâng, sunt vie
Şi noaptea trece-n zori, abia, abia
Citesc din cărţi, citeşti din poezie
Şi-mbrăţişaţi suntem altcineva.

Vin raze pretutindeni şi ne-adună
Cu Dumnezeu în toate şi în noi,
E bine şi e Soare şi e Lună
Şi e senin şi suntem amândoi!

Scap foile din mână... Curg prin vene,
Din literele lor scântei, scântei
Imagini strecurate printre gene
Te-aduc şi te cuprind în ochii mei.

Adorm sau poate doar mă-ntorc în mine,
Din Cer ne cânt-o pasăre măiastră
Şi devenim ca-n paginile pline,
Eu – nufăr alb, tu – perla Lui, albastră...

Shanti Nilaya (vol. 'Din trup de femeie')

Vise pe hârtie

Cui îi pasă când pe frunte
Picătura ţi se scurge
Şi-n căderi de gânduri frânte
Perle negre-n negre dunge

Pun cuvintele-ntr-o roată
Şi le-aruncă-n noapte, zău?
Cui îi pasă ce înseamnă
Un cuvânt din gândul tău!

Cât ţi-s ani pe numărate
Câte orele de multe –
Doamne, oare mi se scade
Picătura de pe frunte

Dintr-a judecăţii parte,
Dacă-n viaţa ce-am trăit
Am deschis a lumii carte
Cu nopți albe... şi-am iubit?!

O să-mpart curând la patru
Anotimpuri rest pe-o foaie,
Să-mi iau literi, să-mi iau arcul
Şi să mă întorc doar ploaie,

Ca pirați pe albe vele
Să-ntrupeze din furtună
C-un creion din flori de lună
Poate, visurile mele;

Plec acum, nu plec departe,
Cui îi pasă? Cine știe
Câte foi sunt numărate,
Câte-s vise... pe hârtie...

Shanti Nilaya

Scrisori de la sufletul meu...

Furtuna aceasta de gânduri
Vai, Doamne-mi vorbește mereu
De nu mai știu, fi-vor doar umbre -
Scrisori de la sufletul meu,

Ori merele roșii căzute
Cu iz hesperid când adorm
Ca-n vis sa mă-atragă pe unde
Vrăjit e și-acum, Avalon...

Îmi zic de-o psaltire pierdută
Îmi cântă prin sânge și-apoi,
Îmi lasă povestea-ncepută
Și-mi lasă de viu ochii goi

Vai, lumea aceasta pe cale
Să-mi spuna și mie ceva
O fi dintr-a morților vale
Sau, poate,... scrisori de-undeva?!

Visez și mă doare tot visul
Mă alungi sau m-alung, gând păgân
Și-amân pe-altădat' paradisul
Azi încă... aici... să rămân!

Shanti Nilaya

Când taci

În visul tău cresc maci
De dorul meu, subțiri,
Iar dacă încă taci
E pentru că-i respiri;

La masa ta sunt eu
Mă-mbăt de tine, știi,
Iar daca încă tac
E pentru că... tu scrii...

Și când în faptul serii
De umbre te desfaci
Iar eu nu știu de tine,
E pentru că... tu taci!

Shanti Nilaya

Mai multe poezii găsiti aici :
https://www.facebook.com/shanti.nilaya.96

În flori de trandafiri

Azi vreau să spun mai mult... Mi-e lumea mare
Și stropi din ea să cânt îi întrupez;
Pun haine de lumină și culoare,
Încât un sens, altcum, să desenez!

E scrisă și se scrie-ncontinuare -
Se generează-n câmp de trandafiri,
O aură din răsărit de soare
Și-un înțeles din florile cu spini...

Te-nțeapă doar ce tu, nemuritorul,
Mai vrei să crezi că-n tine a murit
Că parte ești doar din pământ, și-acolo
Toate se duc... Un vis despre sfarșit!

Nu-i lumea noastră, pasăre măiastră?!
Mai sus, mai tare, mai intens conține
De-ți faci în liniște - ca o fereastră,
Să se deschidă-n ea ziua de mâine

Când fără luptă într-aici și-acum,
Fără de legi rigide-n plinul lor,
Te-așează la picioarele credinței
În care de Întreg îți este dor;

Un dor de tine, de făptura-ți pură,
De scrisul ce e adevăr de Sus
Și înțelege că-ntr-a ta scriptură
Nicicând final, în literi, nu s-a pus!

Se mistuie de frământare noaptea,
E de plecare-n tine și ai vrea
Mișcarea asta, parcă "blestemată"
Să te tot cheme, zilnic, înspre ea:

Să-ți fii aproape în concentric sensul,
Să te resorbi din multe risipiri...
Ahh, Doamne, de exiști si de-ți stii sensul,
Predă-mi-l mie-n flori... de trandafiri!

Shanti Nilaya

Mai multe poezii găsiti aici :
https://www.facebook.com/shanti.nilaya.96