Furtuna aceasta de gânduri
Vai, Doamne-mi vorbește mereu
De nu mai știu, fi-vor doar umbre -
Scrisori de la sufletul meu,
Ori merele roșii căzute
Cu iz hesperid când adorm
Ca-n vis sa mă-atragă pe unde
Vrăjit e și-acum, Avalon...
Îmi zic de-o psaltire pierdută
Îmi cântă prin sânge și-apoi,
Îmi lasă povestea-ncepută
Și-mi lasă de viu ochii goi
Vai, lumea aceasta pe cale
Să-mi spuna și mie ceva
O fi dintr-a morților vale
Sau, poate,... scrisori de-undeva?!
Visez și mă doare tot visul
Mă alungi sau m-alung, gând păgân
Și-amân pe-altădat' paradisul
Azi încă... aici... să rămân!
Shanti Nilaya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu