DRUMUL CRUCII...

 Drumul crucii, drumul crucii, fiecare sa-l urmam,
Si in haina patimirii, trupul sa ni-l imbracam,
 Cum şi Domnul spre Golgota, drumul Crucii a urcat,
A purtat Neprihanitul, Crucea lumii de pacat!

  Fiecare poarta-n spate o povara, crucea sa,
Pentru unii mai usoara, pentru altii mult mai grea,
Dar priveste catre Domnul, spatele si-a aplecat,
 Si pe umerii raniti, toate crucile-a purtat.
 
 Iar in gloata care-si poarta ale sale grele cruci,
Se-aud bocete de mame, se-aud scancete de prunci,
Fiecaruia ii pare, ca povara sa-i mai grea,
Unora li-i draga crucea, altii n-o vor a purta.
 
 Te-ai nascut ca sa-ti porti crucea, ce ti s-a harazit tie,
Ea e podul peste care, o sa treci in vesnicie,
Caci in viata fiecare, urca cu povara-i grea,
 Dar de striga catre Domnul, El purta-va Crucea sa!

  Nu-ti porti singur neputinta, pe-a Golgotei grea colina,
Azi alaturea de tine, merge Maica Sa divina,
Urca iar indurerata langa noi pe drumul crucii,
Si ne plange neputinta, cum isi plange maica pruncii.

  Langa tine sta si plange, plange iar ca si atunci,
Cand Iisus purta pe umeri ale noastre grele cruci,
Nu esti singur, poarta-ti crucea, ce te mantuie de moarte,
Chiar de cazi El se apleaca, din nou crucea ta sa poarte.

                                                         Preot Ioan.