de Preot Sorin Croitoru
Când harul Tău se cerne
Din cerul nesfârșit,
Iar pacea se așterne
În sufletul smerit,
Prezența Ta divină,
Iisuse, lasă semn:
Pe oaia cea blajină
O ungi cu untdelemn..
Când duhul pocăinței
Coboară în creștin
Cu lacrima căinței,
Durere și suspin,
E semn că Ție-Ți pasă
De omul cel căzut,
E semn că-l chemi spre casă
Pe fiul cel pierdut..
Când zâmbetul apare
Pe chipul necăjit
Ca razele de soare
Când norii au fugit,
E semn de ridicare
Din moarte și păcat,
E semn de împăcare,
Căci omul e iertat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu