de Preot Sorin Croitoru
Timpul vieții mele trece
Și mă uit la ceas mirat
Și privesc spre calendarul
Pe perete atârnat:
Acum este dimineață
Și acum e noapte iar,
Acum este primăvară
Și acum din nou gerar,
Astăzi sunt cărunt la tâmple
Și ca ieri eram fecior,
Nici nu m-am născut ca lumea,
Că mă pregătesc să mor!
Zboară timpul vieții mele,
Însă nu sunt speriat,
Fiindcă știu că nu există
Moarte cu adevărat,
Ci o scurtă despărțire
Între spirit și pământ,
Între partea ce adoarme
Și se duce în mormânt
Și aceea veghetoare,
Ce se odihnește rar,
Însă nu dormind pe paturi,
Ci primind din ceruri Har.
Nu sunt speriat de moarte,
Fiindcă nu e un sfârșit,
Ci e începutul unei
Vieți cum nu am mai trăit,
Totuși mă înfiorează
Întrebarea: oare ea,
Viața asta fără moarte,
Va fi bună, va fi rea?..
Deci mă-ntorc la prima strofă:
Timpul este prea grăbit,
Parcă vrea să mă trimită
Sus, de unde am venit,
Însă peste universul
Ce se vede, mult mai sus,
Mă așteaptă judecata
Împăratului Iisus
Și de ea mă tem, prieteni,
Nu de moarte mă tem eu,
Ci mă tem de judecata
Fiului lui Dumnezeu
Care S-a jertfit pe Cruce
Ca un miel nevinovat
Ca să curățe cu sânge
Orice urmă de păcat.
Cum voi merge înaintea
Dreptului Judecător?..
Dacă Raiul nu-i de mine,
Nu-i mai bine să nu mor?..
Timpule, mai lasă fuga,
Căci sunt om, și toți greșim,
Ce-i cu graba asta mare
Să mă bagi în țintirim?!
Poți să mergi în pas cu mine,
Ce nevoie ai să fugi?..
Lasă-mi vreme de căință
Și de posturi și de rugi!
Doamne, când zidit-ai lumea,
Tu ai pus în ea și timp,
Ca văzându-l cum se scurge,
Să ne fie nouă ghimp.
Ne-ai adus din neființă
Și trăim mai mult fugind,
Încercând să facem multe,
Dar puține reușind..
Dă-mi, Te rog, Iisuse Sfinte,
Timp, să pot agonisi
Câte-un pic de fapte bune
Pentru Ziua ce va fi,
Când vei coborî din ceruri
Ca să judeci buni și răi..
Doamne, pune-mă de-a dreapta,
La un loc cu drepții Tăi!
Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu